ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 476/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 martie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să dispună anularea deciziei de invalidare nr. 18493/18.01.2018 emisă de pârâtă, menținerea dispoziției nr. 571/30.11.2004 emisă de Primarul Comunei Șuncuiuș, acordarea măsurilor compensatorii cuvenite reclamantei în procesul de restituire a suprafeței de teren revendicate și plata compensațiilor cuvenite reclamantei.

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 158 din 1 februarie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Comunei Șuncuiuș și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A respins cererea modificată, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis excepția tardivității. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca fiind tardiv formulată. Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat apel, înregistrat la 2 iulie 2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a suspendat judecata apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva încheierii de ședință din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamanta A. a formulat recurs.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 10 martie 2020 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5. În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă A. nu a dezvoltat critici de natură a fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., arătând numai că, are domiciliul în județul Bihor, la distanță de peste 600 km de instanța de judecată, că are o vârstă înaintată, fiind astfel în imposibilitatea de a se deplasa la termenele de judecată. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 28 ianuarie 2021 și comunicat părților la data de 5-9 februarie 2021. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că aspectele prezentate de recurenta-reclamantă nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 11 martie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, singura precizare a recurentei fiind aceea că are domiciliul în județul Bihor, la distanță de peste 600 km față de instanța de judecată, că are o vârstă înaintată, fiind astfel în imposibilitatea de a se deplasa la termenele de judecată. Potrivit dispoziției imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute. În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Or, cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare a vreunei critici de nelegalitate de natură să învestească instanța de recurs cu soluționarea căii de atac. Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, control care nu este posibil fără o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată sau prezentarea unor justificări cu privire la motivele pentru care partea nu a putut fi prezentă în fața instanței de judecată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. PENTRU ACESTE MOTIVE,