ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 511/2019

Ședința publică din data de 6 martie 2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 1 noiembrie 2016 sub nr. x/2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, anularea Deciziei de validare parțială nr. 10147/17.08.2016 emisă de Guvernul României - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă decizie de validare integrală, care să fie în deplin acord cu valoarea prevăzută de grila notarială pentru imobilele teren și construcție expropriate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv prevăzută de grila notarială pentru anul 2013.

Prin Sentința nr. 348 din 14 martie 2017 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea, a anulat Decizia de validare parțială nr. 10147/17.08.2016 emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a obligat pârâta să emită o decizie de validare a Dispoziției nr. 880/24.02.2006 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în condițiile Legii nr. 165/2013.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin încheierea de ședință din 21 martie 2018 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reținând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a preciza care sunt titlurile de proprietate emise reclamantului A. în baza Legii nr. 18/1991.

Prin încheierea de ședință din 1 octombrie 2018 Curtea de Apel București a respins cererea de repunere pe rol formulată de către apelanta pârâtă, reținând că motivele acesteia nu se referă la îndeplinirea obligației impuse de instanță, ci reprezintă critici de nelegalitate la adresa încheierii de suspendare a judecății, ce pot fi analizate numai în cadrul căii extraordinare de atac.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, arătând că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 15 din Legea nr. 165/2013, atunci când reține că în lipsa precizărilor solicitate nu ar putea aprecia asupra temeiniciei criticilor referitoare la încălcarea acestor prevederi.

Potrivit art. 9 alin. (5) lit. c) și art. 10 din Legea nr. 18/1991, la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se depune o declarație pe proprie răspundere, în care se va menționa suprafața totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit acestei legi. De asemenea, art. 15 din Legea nr. 165/2013 stabilește că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole nu trebuie să depășească 50 ha de proprietar deposedat. Legiuitorul a instituit o prezumție în interesul statului, în contra căreia instanța de apel înțelege să inițieze demersuri care nu sunt prevăzute de lege și pe care Decizia Curții Constituționale nr. 384/06.06.2017 le consideră excesive.

Curtea Constituțională a mai reținut că, în lipsa declarației pe proprie răspundere arătate, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor va emite o decizie de invalidare.

Cum în cauză prezumția că terenul în litigiu avea categoria curți construcții a fost răsturnată cu înscrisuri din care rezultă că acesta avea categoria de folosință grădină (iar prin grădină se înțelege teren arabil), în lipsa declarației prevăzute de lege, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invalidat propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul de 344 mp.

În acest context, obligațiile stabilite de către instanță în sarcina pârâtei sunt excesive din punct de vedere administrativ și constituie o probatio diabolica, impunând admiterea recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Alin. 2 al aceluiași articol stabilește că "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului".

În speță, potrivit verificărilor efectuate prin intermediul aplicației Ecris, dosarul în care s-a pronunțat încheierea recurată are termen de judecată la data de 01.04.2019, urmare a admiterii recursului declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva încheierii de ședință din 21.03.2018, prin Decizia nr. 3883/08.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosar nr. x/2016, cauza fiind trimisă la Curtea de Apel București în vederea continuării judecății.

Potrivit art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane."

Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile în vederea protecției dreptului subiectiv este și aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat și legitim, condiție ce subzistă și în cazul exercitării căilor de atac.

Întrucât recursul a vizat nemulțumirea pârâtei legată de măsura instanței de respingere a cererii de repunere pe rol, iar în cadrul unui alt proces, încheierea de suspendare a judecății în raport de care s-a formulat cererea de repunere pe rol a fost casată și cauza trimisă spre continuarea judecății, calea extraordinară de atac apare ca lipsită de interes, conform dispozițiilor legale menționate, câtă vreme situația ce a determinat formularea ei (suspendarea judecății) a încetat, potrivit celor arătate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva încheierii de ședință din 01.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea x, împotriva încheierii de ședință din 01.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., cu domiciliul în Cluj-Napoca, județul Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - NN