ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2043/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1131 din 8 septembrie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive privind pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Guvernul României, a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Guvernul României pentru lipsa calității procesuale pasive, și a respins contestația formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată. Prin Decizia nr. 534A din 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins apelul formulat de A. împotriva Sentinței civile nr. 1131 din 8 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția I civilă, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 534A din 15 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a declarat recurs reclamantul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele: Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. la data de 19 ianuarie 2017, prin care a solicitat modificarea în parte a Deciziei nr. 11781 din 27 octombrie 2016 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, și stabilirea de către instanță a numărului de puncte acordate cu titlu de măsuri compensatorii iar, în subsidiar, anularea acestei decizii și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să-i fie acordate numărul de puncte aferent valorii reale a imobilului, ori cel prevăzut în grila notarilor publici, pentru imobilul situat în loc.

Șoimuș, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Totodată, dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, la art. 35 prevede că: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (1 1 ) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului". Rezultă, astfel, că potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă numai apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, prevederile art. 129 din Constituția României statuând în sensul că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunțată în apel, într-un litigiu având ca obiect Legea nr. 165/2013, se constată că decizia recurată nu mai este supusă și căii de atac recursului. Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 534A din data de 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2017. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2019. GGC - LM