ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1443/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea formulată la data de 19 noiembrie 2021, petentul A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2021 de la Tribunalul Constanța la o altă instanță de judecată de același grad, dar în raza de competență a altei curți de apel, pentru motive de bănuială legitimă.

Prin încheierea nr. 22/FM din 29 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, Secșia I civilă a respins cererea de strămutare formulată de petent.

Împotriva încheierii nr. 22/FM din 29 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a declarat recurs petentul A..

Prin memoriul de recurs, petentul nu a dezvoltat motive de recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 martie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din 28 aprilie 2022, s-a stabilit termen pentru analiza recursului la 22 iunie 2022.

La acest termen de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, două excepții procesuale, prima, cea a netimbrării recursului, în raport de prevederile art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și cea a inadmisibilității căii de atac, în raport de prevederile art. 144 alin. (2) din același cod, observând că obiectul recursului îl reprezintă o încheiere de respingere a unei cereri de strămutare, rămânând în pronunțare asupra acestora.

Totodată, a rămas în pronunțare și asupra celor două excepții procesuale invocate de către părți, cea a nulității pentru lipsa semnăturii, invocată de recurent, și cea a tardivității recursului, invocată de intimată, urmând ca excepțiile să fie analizate în ordinea prevăzută de art. 248 alin. (2) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în raport de excepțiile netimbrării recursului, nulității acestuia pentru lipsa semnăturii și inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

Conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Dispozițiile art. 33 din actul normativ mai sus menționat stipulează în sensul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Prin rezoluția de primire din data de 15 martie 2022, s-a stabilit că recurentul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2),din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Astfel cum rezultă din adresa comunicată la 24 martie 2022 și din procesul-verbal de înmânare a actelor procedurale către recurentul-reclamant, aflat la dosar, acesta a fost citat cu mențiunile privitoare la obligația de plată, cuantumul taxei judiciare de timbru și sancțiunea în caz de neplată.

Se constată că recurentul nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, sens în care intervine sancțiunea anulării cererii de recurs, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale menționate anterior, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va admite excepția de netimbrare, va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și va anula recursul, ca netimbrat.

De altfel, Înalta Curte reține și împrejurarea că recursul este nul și pentru lipsa semnăturii recurentului, astfel cum rezultă din adresa înaintată instanței de recurs, prin care partea a arătat că nu a formulat cale de atac împotriva încheierii pronunțate de curtea de apel, memoriul de recurs nefiind semnat de către acesta.

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (3) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…), precum și semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 Cod procedură civile, având denumirea marginală "Rolul semnăturii semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre consimțământul părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia.

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, iar recurentul susține că memoriul de recurs nu poartă semnătura sa, acesta neformulând calea de atac ce face obiectul prezentului dosar, Înalta Curte reține că recursul trebuie anulat și din această perspectivă.

De altfel, în legătură cu acest memoriu de recurs, Înalta Curte reține și împrejurarea că această cale de atac este inadmisibilă în raport cu obiectul recursului.

Astfel, prin încheierea atacată, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins cererea de strămutare formulată de petentul A..

Potrivit prevederilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă, iar potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 din același cod sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului sau recursului.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor menționate, rezultă că încheierea nr. 22/FM din 29 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă este o hotărâre definitivă, care nu este supusă recursului.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de petentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 22/FM din 29 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.