ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 582/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, la 2 decembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 74/C din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă pronunțate în dosarul nr. x/2018.

2 . Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța

Prin decizia nr. 28 din 24 februarie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 74/C din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă pronunțate în dosarul nr. x/2018.

3 Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța, contestatoarea A. a declarat prezenta cale de atac, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin raport s-a reținut inadmisibilitatea căii de atac, completul de filtru urmând a aprecia asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs și asupra încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurenta a formulat punct de vedere cu privire la acesta și, ulterior, a depus și note scrise, solicitând admiterea recursului și judecarea cauzei pe fond.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 17 martie 2022, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

La termenul din 17 martie 2022, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reținând următoarele considerente:

Prioritar, se constată faptul că, potrivit art. 97 din C. proc. civ. și ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă numai recursuri, neavând competență materială în soluționarea apelurilor.

Mai mult, o hotărâre pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare în apel nu poate fi atacată cu apel, avându-se în vedere dispozițiile art. 466 C. proc. civ.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor mai sus menționate, precum și a dispozițiilor art. 22 alin. (4) și art. 152 C. proc. civ., la examinarea condițiilor de fond și de formă ale exercitării prezentei căi de atac, se vor avea în vedere dispozițiile care reglementează calea extraordinară de atac a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

În cauză, calea de atac are ca obiect decizia nr. 28 din 24 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în soluționarea unei contestații în anulare.

Hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv decizia civilă nr. 74/C din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, este o hotărâre definitivă, pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect "reparare prejudiciu cauzat prin erori judiciare".

Astfel, la 07 mai 2018, prin cererea de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 500.000 euro pentru prejudiciul cauzat acesteia de către judecătorul B. prin încuviințarea executării silite prin încheierea din 15.01.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Tulcea - hotărâre considerată de către reclamantă ca fiind nelegală pentru neobservarea existenței la dosarul de executare silită a două grafice de rambursări întocmite de creditor.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Conform art. 483 alin. (2) din același act normativ, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, respectiv 7 mai 2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care a fost prorogat succesiv prin O.U.G. nr. 62/2015 și ale O.U.G. nr. 95/2016, până la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.

Față de dispozițiile legale mai sus evocate, se constată că pentru litigiile având ca obiect cereri privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, au fost instituite două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, decizia civilă nr. 74/C din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă este definitivă, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Aplicând dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., anterior redate, rezultă că decizia 28 din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ., întrucât nici decizia atacată pe calea contestației în anulare - decizia nr. 74/C din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă - nu mai poate fi atacată cu recurs, fiind o decizie definitivă, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nemaiputând fi supusă, astfel, reformării.

Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 din C. proc. civ. și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 28 C din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2021.