Decizia nr. 1468/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva deciziei nr. 28 a Curții de Apel Constanța

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, la 2 decembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 74/C din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă pronunțate în dosarul nr. x/2018.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța Prin decizia nr. 28 C din 24 februarie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 74/C din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă pronunțate în dosarul nr. x/2018. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța, contestatoarea A. a declarat recurs, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 582 din 17 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în complet de filtru, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 28 C din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 582 din 17 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 a formulat contestație în anulare contestatoarea A.. Prin contestația în anulare, contestatoarea a arătat că respectiva decizie este nulă absolut, ca, de altfel, și toate documentele și hotărârile obținute în alte cauze. A mai menționat că este scutită de la plata taxei de timbru contestația în anulare și a expus mai multe critici privitoare la alte dosare pe care le-a avut pe rolul instanțelor de judecată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea a solicitat, potrivit dispozițiilor art. 187 C. proc. civ., sancționarea contestatoarei întrucât aceasta a formulat numeroase cereri cu un conținut sumar ce au fost anulate pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanțele de judecată, și respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția de primire din 23 mai 2022, s-a stabilit obligația contestatoarei A. de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Obligația de plată a taxei de timbru a fost comunicată contestatoarei la data de 31 mai 2022, conform dovezilor de la dosar recurs; contestatoarea nu s-a conformat și nu a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON. Prin aceeași rezoluție s-a stabilit termen de judecată la data de 23 iunie 2022. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate excepția netimbrării contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanță de urgență și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Pentru formularea contestației în anulare se datorează taxa de 100 RON." De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În speță, contestatoarea a fost legal citată pentru termenul de judecată din 23 iunie 2022, cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare de la dosar. Contestatoarea A. nu s-a prezentat în instanță la termenul menționat, nu a depus la dosar înscrisuri prin care să facă dovada că și-a îndeplinit obligația legală de plată și nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar. Înalta Curte, constatând că, în cauză, contestatoarea A. nu s-a conformat obligației legale de a timbra cererea de recurs în cuantumul stabilit de instanță, deși a fost legal înștiințată despre obligativitatea timbrării, Înalta Curte urmează a anula contestația în anulare, ca netimbrată. Cu referire la solicitarea formulată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea privind aplicarea unei amenzi judiciare recurentei, Înalta Curte reține că, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON: a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice." Se observă că dreptul procesual civil utilizează conceptul de amendă ca un mijloc menit să garanteze buna aplicare a regulilor de procedură, mijloc care împiedică exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, precum și ca o sancțiune procedurală autonomă și distinctă de toate celelalte sancțiuni prin natura și rolul pe care îl îndeplinește în cadrul procedurii judiciare. Din redactarea textului legal citat rezultă că sancțiunea este aplicabilă în principal părților, care introduc cereri sau exercită drepturi procesuale cu rea credință, încălcând astfel nou-introdusul art. 12 C. proc. civ., care prevede că partea care nu-și exercită cu bună-credință dreptul procesual, deturnându-l de la scopul în vederea căruia a fost recunoscut de lege, săvârșește un abuz, putând fi obligată de către instanța de judecată la plata unei amenzi judiciare, precum și la acoperirea prejudiciului material și moral cauzat. Se constată deci, că reaua-credință este un element constitutiv al acestor categorii de abateri, aceasta rezultând din convingerea părții că acționează împotriva principiilor sau regulilor care guvernează procedura judiciară în dauna stabilirii adevărului. Această sintagmă semnifică acea atitudine a unei persoane care săvârșește sau omite, în mod conștient, un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială, pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale. Or, în situația de față, o astfel de împrejurare nu a putut fi reținută, exercitarea unei căi de atac, chiar inadmisibile, neputând fi considerată o acțiune exercitată cu rea credință. Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea privind aplicarea unei amenzi judiciare, formulată de intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.