ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1408/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 7 aprilie 2017, reclamanții Primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, prin primar, Consiliul Local al municipiului Timișoara, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., următoarele:

- să se constate nulitatea absolută a contractului de donație nr. x din 19 august 2016, încheiat de către D., prin care pârâții 1 și 2 au donat fiului acestora, pârâtul 3, dreptul de proprietate asupra construcției casă cu etaj situată în Timișoara, Bd. x, înscris în CF nr. x- C1 Timișoara, nr. CF vechi x, nr. top x;

- să se dispună restabilirea situației anterioare în sensul radierii din cartea funciară nr. x-C1 Timișoara, nr. CF vechi x, nr. top x a mențiunilor din foaia de proprietate al Statului Român, prin Municipiul Timișoara; să fie obligați pârâții la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, sumă al cărei cuantum urmează a fi determinat prin expertiză, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea modificatoare formulată la 12 aprilie 2017, reclamanții au arătat că în calitate de reclamanți trebuie să figureze și Statul Român, prin Municipiul Timișoara, precum și Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

Prin cererea reconvențională pârâții A., B., C. au solicitat instanței:

- să se constate că imobilul situat în Timișoara înscris în c.f. x-C1Timișoara, c.f. vechi 207 cu nr. top x, compus din casă cu 1 etaj, dobândit prin cumpărare de A. căsătorit cu B. de la vânzătoarea E., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 aprilie 1997 de BNP F. a suferit multiple transformări;

- să se dispună în baza art. 908 alin. (1) pct. 4 C. civ. rectificarea intabulării în c.f. x-C1 Timișoara, nr. vechi 207, nr. top x, urmând ca în partea I privind descrierea imobilului, să fie trecută situația reală a imobilului și anume să fie înscrise în mod real toate extinderile, modificările, adăugirile și construcțiile noi realizate pe baza autorizațiilor de construire nr. x/22.07.1998, nr. y/17.07.2000, nr. z/29.08.2001 și nr. 2379/18.10.2002, emise de Primăria Timișoara;

- să se constate că voința donatorilor a fost aceea de a dona fiului, imobilul mai-sus descris, cu toate îmbunătățirile, adăugirile și extinderile realizate în baza autorizațiilor de construire.

Hotărârea de declinare:

Prin sentința nr. 12386 din 29 noiembrie 2017, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Primul ciclu procesual

Prin sentința nr. 3 din 7 ianuarie 2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. x din 19 august 2016 de către BNP D., a dispus rectificarea CF x-C1 Timișoara, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului C. și restabilirea situației de CF anterioară acestei înscrieri, a respins, în rest, acțiunea; a respins cererea reconvențională; a obligat pârâții la 19.781,80 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Prin sentința nr. 901 din 20 iunie 2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 3 din 7 ianuarie 2019, formulată de către pârâți; au fost obligați reclamanții la 3.000 de RON cheltuieli de judecată către pârâți; a fost respinsă cererea de completare și lămurire a dispozitivului formulată de reclamanți.

Prin decizia nr. 37 din 26 februarie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul principal formulat împotriva sentinței de pârâții A., B. și C.; a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Statul Român prin Municipiul Timișoara, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței nr. 3 din 7 ianuarie 2019 și încheierii din 14 noiembrie 2018 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017; a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Statul Român prin Municipiul Timișoara și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței nr. 901 din 20 iunie 2019; a schimbat în parte sentința nr. 901 din 20 iunie 2019, în sensul respingerii cererii formulate de pârâții A., B. și C., de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță; a menținut în rest dispozițiile sentinței menționate; a respins apelul incident formulat de pârâții apelanți A., B. și C. împotriva sentinței nr. 3 din 7 ianuarie 2019 și împotriva încheierii din 16 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 266 din 10 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanții Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, respectiv de recurenții Statul Român, prin Municipiul Timișoara, prin primar, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 37 din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

A casat în parte decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de apelanții Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Statul Român, prin Municipiul Timișoara, prin primar, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței nr. 901 din 20 iunie 2019 a Tribunalului Timiș, secția I civilă, în ce privește soluționarea cererii de completare a dispozitivului, formulată de reclamanți.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei.

Al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 80 din 26 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2017 s-a respins apelul formulat de Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Statul Român, prin Municipiul Timișoara, prin primar, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 901 din 20 iunie 2019 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește soluționarea cererii formulate de reclamanți, de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 3 din 7 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei civile nr. 80 din 26 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2017 au declarat recurs Statul Român, prin Municipiul Timișoara, prin primar, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

Prin cererea de recurs, reclamanții au solicitat casarea în parte a hotărârii recurate, iar în rejudecarea apelului să se dispună admiterea cererii de completare a dispozitivului.

Au fost formulate următoarele critici:

Deși reclamanții au depus precizare la acțiune la 12 aprilie 2017, prin care au arătat că în calitate de reclamanți figurează și Statul Român prin Municipiul Timișoara prin primar, precum și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, aceștia nu apar în dispozitivul hotărârii, ceea ce reprezintă o omisiune a instanței de judecată.

Drept urmare, reclamanții au formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 3 din 7 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de completare, astfel că reclamanții au declarat apel.

În mod greșit instanța a respins apelul în ceea ce privește cererea de completare. Instanța a făcut o gravă eroare reținând că introducerea în cauză a altor părți pe calea procedurii de completare a dispozitivului apare ca neîntemeiată.

Recurenții-reclamanți au susținut că cererea de completare se referă tocmai la introducerea în cauză a unor persoane, fiind omisă la momentul formulării ei, iar hotărârea de fond a fost pronunțată fără a fi menționate respectivele părți.

Cererea de recurs se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 1 noiembrie 2021, în termen legal, intimații-pârâți au invocat excepția nulității recursului, deoarece motivul de recurs este invocat în mod formal, recurenții nedezvoltând motivul de casare indicat.

De asemenea, au solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată, cu obligarea recurenților la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Obiectul și scopului recursului sunt reglementate, în mod imperativ, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Din economia textelor legale citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad de jurisdicție. Prin urmare, motivarea recursului conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Înalta Curte constată că în dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au argumentat că, în rejudecare, apelul a fost respins în mod greșit, instanța reținând eronat că s-a solicitat introducerea în cauză a unor părți pe calea procedurii de completare a dispozitivului.

Se constată, în primul rând, că motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost indicat în mod formal, în condițiile în care nu au fost menționate dispozițiile de drept material pretins încălcate de către instanța de apel, iar din dezvoltarea criticilor nu rezultă care ar fi acestea.

De asemenea, Înalta Curte reține că prin cererea de recurs au fost expuse simple nemulțumiri referitoare la soluția de respingere a apelului declarat împotriva sentinței nr. 901 din 20 iunie 2019, în ceea ce privește soluționarea cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 3 din 7 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Recurenții nu au invocat critici punctuale cu privire la decizia recurată și nici nu au indicat care sunt greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, motiv pentru care instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În considerentele deciziei recurate s-a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii modificatoare și, în consecință, persoanele indicate de reclamanți nu au fost introduse în cauză. Instanța de apel a reținut, pe de-o parte, că introducerea în cauză a unor părți pe calea procedurii de completare a dispozitivului apare ca fiind neîntemeiată. Pe de altă parte, s-a constatat că modificarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a unor terți, care să dobândească poziția procesuală a reclamantului, este reglementată de dispozițiile art. 68 - 71 C. proc. civ., sub forma chemării în judecată a altei persoane. Față de aceste considerații, s-a reținut că cererea modificatoare nu întrunește condițiile pentru a fi calificată drept o cerere de chemare în judecată a altei persoane, motiv pentru care apare a fi inadmisibilă.

Față de motivarea instanței de apel, dezvoltarea motivelor de recurs implica indicarea greșelilor imputate instanței prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele utilizate în fundamentarea acesteia.

Înalta Curte constată că recurenții nu au formulat critici de natură să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de afirmații referitoare la parcursul litigiului și cererea de completare, fără ca acestea să prezinte relevanța sub aspectul legalității soluției pronunțate în apel.

Pentru considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a anula recursul printr-o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții Statul Român, prin Municipiul Timișoara, prin primar, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 80 din 26 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.