ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1269/2022

Ședința publică din data de 08 iunie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 2114 din 27.10.2016 pronunțată de Judecătoria Turda, s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C., având ca obiect constatare nulitate absolută, ca lipsită de interes.

Prin decizia civilă nr. 233/A din 23.02.2021 a Tribunalului Cluj, secția Civilă, s-a respins apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 2114/27.10.2016 pronunțată de Judecătoria Turda, iar apelanta a fost obligată să achite intimatei B. S.R.L. suma de 2856 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale

Prin încheierea din 11 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 11 din Legea nr. 303/2004 și a art. 53 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, formulată de reclamanta A. în dosarul civil nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj, secția Civilă.

În motivarea, s-a constatat că prin cererea de sesizare a Curții Constituționale se invocă omisiunea legiuitorului de a reglementa în cuprinsul soluției legislative criticate, în mod expres, obligativitatea întocmirii și depunerii la dosarul cauzei, a unei dovezi accesibile părților, prin care să se poată verifica, procedura de repartizare aleatorie.

Instanța a reținut că acest aspect vizează modul de repartizare a cauzei, iar nu modul de soluționare a acesteia; repartizarea este o operațiune ce nu vizează soluționarea cauzei, cât timp ține de administrarea justiției, reglementată în regulamentul de ordine interioară a instanțelor.

Încheierea prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale și decizia pronunțată în recurs

Prin încheierea din 11 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis cererea recurentei reclamante A. și a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 și art. 34 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 168R din 11 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 233/A din 23.02.2021 a Tribunalului Cluj, secția Civilă, pe care a menținut-o. A respins, ca tardivă, precizarea motivelor de recurs formulată la 9.03.2022 și a obligat pe recurentă să plătească intimatei B. S.R.L., suma de 5950 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii din 11 mai 2022, respectiv a soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, A. a declarat recurs, în termenul legal, calculat potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În cuprinsul motivelor de recurs, s-a arătat, printr-o amplă motivare, că art. 11 și art. 53 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale, întrucât legiuitorul a omis să reglementeze obligativitatea întocmirii și depunerii la dosar a unei dovezi accesibile părțior, prin care acestea să poată verifica repartizarea aleatorie.

Astfel, deși procedura repartizării aleatorii este prevăzută de lege, totuși în practică acest aspect nu poate fi verificat de părțile procesului, ceea ce duce la lipsa oricăror garanții privind îndeplinirea acestei proceduri.

De altfel, obligativitatea întocmirii și depunerii la dosar a unui proces-verbal în acest sens a existat, fiind prevăzută de art. 95 alin. (10) din ROI, prevedere care nu se mai regăsește în noul regulament de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

În opinia recurentei, lipsa acestei garații încalcă dreptul la un proces echitabil, principiul preeminenței dreptului și cel al securității juridice.

A făcut referire la decizia nr. 685/2018 a Curții Constituționale, prin care s-a reținut că reprezintă garanții aferente imparțialității obiective a instanței, parte a dreptului la un proces echitabil caracterul aleatoriu al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât și al compunerii completului de judecată instituit prin lege.

De asemenea, a invocat și decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, prin care Curtea Constituțională a mai statuat și în sensul că, în ce privește independența judecătorului, aceștia trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricții, influențe, presiuni, amenințări sau intervenții, directe sau indirecte, din partea oricărei autorități, fie chiar autorități judiciare.

Instanța de contencios constituțional a explicat că sintagma "fie chiar autorități judiciare" se referă la conduita inadecvată, contrară reglementărilor legale, a persoanelor care ocupă diverse funcții [conducere/execuție] în sistemul judiciar sau a unor instituții ce fac parte din autoritatea judecătorească și care, prin deciziile administrative, luările de poziție sau activitatea lor, creează o temere magistratului aflat în exercițiul funcțiunii, de natură a-i influența deciziile. Norma exprimă un principiu, acela că independența judecătorului, în soluționarea cauzei pe care acesta o judecă, nu poate fi limitată de nicio persoană sau autoritate a starului. Desigur, independența de care se bucură judecătorul nu înseamnă arbitrarul, acesta trebuind să se supună legii.

În opinia recurentei, o repartizare eronată reprezintă un fapt ce influențează independenta judecătorului, cât timp, prin aceasta poate fi ales sau exclus context în care, nerespectarea dispozițiilor legale, privind verificarea sistemului de repartizare, constituie per se, o cauză generatoare a unei incertitudini și temeri, fapt care afectează în substanța sa dreptul la un proces echitabil.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurenta nu și-a întemeiat în drept criticile formulate; din analiza acestor, reiese că recurenta apreciază că se impunea admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, care este fondată, textele de lege invocate încălcând legea fundamentală a țării.

Având în vedere că motivul respingerii cererii de sesizare al Curții Constituționale a fost neîndeplinirea condiției de legătură cu cauza, Înalta Curte urmează a analiza recursul pendinte din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât se susține greșita aplicare a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce privește motivul de recurs subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția invocată ar avea legătură cu soluționarea cauzei, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța de judecată este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței - de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate - este limitată de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În speță, recurenta reclamantă A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 11 din Legea nr. 303/2004 și a art. 53 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, cerere ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din 11 mai 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Prin motivele de recurs, recurenta a susținut legătura cu cauza a textelor de lege pe care le apreciază neconstituționale, din perspectiva nulității procedurii de repartizare aleatorie a cauzei, ce ar rezulta din omisiunea legiuitorului de a prevedea expres obligativitatea întocmitorii unui proces-verbal în sensul arătat, accesibil părților.

Preliminar, Înalta Curte reține că recurenta a susținut neconstituționalitatea a două articole din Legea nr. 303/2004. Verificând cererea de recurs, în care recurenta a redat textele respective, Înalta Curte reține că acestea sunt, în realitate, din Legea nr. 304/2004, care privește privind organizarea judiciară, iar nu din Legea nr. 303/2004, care se referă la statutul judecătorilor și procurorilor.

Art. 11 din Legea nr. 304/2004 prevede că "Activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective".

Conform art. 53 alin. (3) din același act normativ "Sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe completuri de judecată se auditează extern, la fiecare 2 ani, sub conducerea Ministerului Justiției și cu implicarea societății civile și a organizațiilor profesionale ale magistraților. Concluziile auditului sunt publice."

Din analiza acestora, Înalta Curte reține că textele legale pretins a fi neconstituționale nu au legătură directă cu obiectul concret al cauzei deduse judecății ori cu stadiul procesual al litigiului, care este calea extraordinară de atac a recursului declarat într-un litigiu ce are ca obiect constatarea nulității absolute a actului de dare în plată autentificat sub nr. x/2014 de BNP D., întemeiat în drept pe art. 1238 alin. (1) C. civ.

Altfel spus, excepția de neconstituționalitate invocată nu vizează calea de atac a recursului, astfel încât să devină admisibilă sesizarea Curții Constituționale.

Pe de altă parte, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma soluției pronunțate și a dispozițiilor legale în temeiul cărora această soluție a fost pronunțată.

Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate o are în prezenta cauză, având în vedere faptul că instanța în fața căreia a fost invocată excepția a fost învestită cu soluționarea unei căi extraordinare de atac, se constată că nu sunt fondate criticile recurentei, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi pronunțată în cadrul recursului și soluția ce ar fi putut fi pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției invocate.

Aceasta întrucât din prevederile art. 102 alin. (2) raportat la art. 103 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 17 decembrie 2017, persoana desemnată de conducerea instanței cu repartizarea aleatorie a cauzelor întocmește un proces-verbal referitor la verificările efectuate.

Împrejurarea că acest înscris nu este public și nu poate fi consultat de părțile din dosar nu are relevanță asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauză, câtă vreme hotărârea judecătorească se pronunță în numele legii. În plus, recurenta a reclamat inaccesibilitatea acestui proces-verbal și nu nerespectarea repartizării aleatorii în cauza pendinte.

Așadar, este corectă reținererea curții de apel, în sensul că nu există legătură între textele de lege pretins a fi neconstituționale și judecarea cauzei, câtă vreme procesul-verbal atestă verificări administrative, externe soluționării efective a cauzei.

Cu alte cuvinte, și dacă s-ar admite neconstituționalitatea prevederilor art. 11 și art. 53 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în sensul indicat de parte, acest aspect nu ar avea relevanță directă în soluționarea recursului, iar prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea nu creează premisele aplicării directe a acelei norme în vederea soluționării căii extraordinare de atac.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din data de 11 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 iunie 2022.