ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1254/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1254/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 7 iunie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a Civilă, la data de 14.05.2021, sub nr. x/2021 reclamantul S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.C. Spitalul Sf. Sava S.R.L.:
- să se constate că folosirea de către pârâtă a denumirii "Spitalul Sf. Sava" în activitatea comercială încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamantului asupra mărcii înregistrate la nivel național "A. - Spitalul "Sf. Sava", conform Certificatului de înregistrare a mărcii nr. x;
- să fie obligată pârâta să înceteze, pe teritoriul României, folosirea neautorizată a denumirii "Spitalul Sf. Sava", în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțată în cauza și să se abțină în viitor de la orice utilizare a unor semne identice sau similare cu această denumire în activitatea comercială a acestora, în special oferirea produselor sau comercializarea, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn și utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate, incluzând, dar fără a se reduce la: a) modificarea paginii de Facebook a pârâtei, astfel încât să nu mai apară în conținutul acesteia particula: Spitalul Sf. Sava; b) modificarea paginii de internet a pârâtei astfel încât să nu mai apară în conținutul acesteia particula: Spitalul Sfântul Sava; c) modificarea oricăror pagini din social-media aparținând pârâtei, astfel încât să nu mai apară în conținutul acestora particula: Spitalul Sfântul Sava; d) încetarea oricăror demersuri cu privire la promovarea on line si off line a acestei instituții care să cuprindă particula Spitalul Sfântul Sava; e) modificarea denumirii societății (numele comercial) care deține acest centru de îngrijiri paleative și recuperare medicală, precum și a tuturor actelor și avizelor obținute pentru spital sau orice instituție spitalicească astfel încât pe niciun document oficial să nu mai apară particula Spitalul Sf. Sava; f) încetarea folosirii, sub orice formă, a particulei Spitalul Sf. Sava cu referire la spitalul situat în orașul Buzău sau în orice altă locație aflată pe teritoriul României, în ceea ce privește serviciile protejate de clasa 44 din clasificarea Nisa;
- să fie obligată pârâta la plata de daune cominatorii (penalități pentru neexecutarea obligației stabilite prin titlul executoriu) de 1000 de RON/zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute la punctul 2;
- să se dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei a dispozitivului hotărârii judecătorești, în două publicații de circulație națională dintre care una sa fie Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (B.O.P.I.); 5. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În drept, a invocat prevederile art. 39 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (3), din Legea nr. 84/1998, art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 40F din data de 18 ianuarie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 123 C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiționale precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 C. proc. civ.
A făcut aplicarea prevederilor art. 107 C. proc. civ., potrivit cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel, precum și ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care arată că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai sunt competente și instanțele în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
A constatat că pârâta își are sediul în jud. Buzău și a apreciat că Tribunalul Buzău este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunea, prin raportare la dispozițiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.
2.2. Învestit prin declinare, Tribunalul Buzău, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 406/2022 din 18 aprilie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afara de instanțelor prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente și instanțele în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
În esență, a reținut că, în speță, competența este una alternativă, reclamantul având posibilitatea conform art. 116 C. proc. civ., să facă alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Competența este una relativă, putând fi invocată doar în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
A conchis că, în condițiile invocării excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București la primul termen de judecată, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul București devenise competent teritorial să soluționeze cauza.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență
Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9, raportat la art. 116 și art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
În speță, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în contrafacere, întemeiată atât pe instituția răspunderii civile delictuale, cât și pe dispozițiile legale speciale din materia drepturilor de proprietate intelectuală și industrială și din materia concurenței neloiale (art. 39 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (3) din Legea nr. 84/1998, art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991).
În aplicarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., regula generală în materie și a art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., dispozițiile privind competența teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, reclamantul putea alege între cele două instanțe deopotrivă competente a soluționa pricina.
Acest tip de competență este de ordine privată și, raportat la dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Potrivit art. 208 alin. (1) C. proc. civ., întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
Așadar, în cauză, pârâta avea obligația invocării acestei excepții de ordine privată prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ.
Întrucât excepția respectivă a fost invocată de pârâtă la primul termen de judecată, în afara termenului procedural, aceasta nu mai era în drept să o invoce, situație în care instanța învestită de reclamant devenise competentă în soluționarea cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.