ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1986/2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2020, la data de 23.10.2020, reclamanta A.; în contradictoriu cu pârâții A. S.R.L., Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică și titularul numelui de domeniu A.-internațional.ro, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei A. să procedeze la modificarea numelui comercial astfel încât acest nume comercial să nu mai încalce drepturile de proprietate industrială aparținând reclamantei; să se dispună interzicerea folosirii de către pârâta A. a denumirii A. în activitatea sa comercială, inclusiv dar nu limitat la utilizarea pe pagina web http:/x.com precum și utilizarea pe pagina de x https:/www.x.com; să se dispună ștergerea numelui de domeniu A.-international.ro și obligarea pârâților A. și titularul domeniului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 129/09.02.2022, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta A. S.R.L. să procedeze la modificarea numelui comercial, astfel încât acest nume comercial să nu mai încalce drepturile de proprietate industrială aparținând reclamantei, a interzis pârâtei A. S.R.L. folosirea denumirii A. în activitatea sa comercială, inclusiv, dar nu limitat la utilizarea pe pagina de web http:/x.com, precum și utilizarea pe pagina de x https:/www.x.com, a obligat pârâții B. și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI) să șteargă numele de domeniu A.-international.ro. a admis în parte cererea reclamantei cu privire la cheltuielile de judecată și a obligat pârâții A. S.R.L. și B. la plata către reclamantă a sumei de 16.875,43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru (300 RON) și onorariu avocat (16.575,43 RON).

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, în apel:

Prin decizia civilă nr. 331A/01.03.2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 129/09.02.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și cu intimații-pârâți B. și Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatica; a obligat apelanta la 9000 RON cheltuieli de judecată către intimată, cu aplicarea art. 451 (2) C. proc. civ.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 331A din 01 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a, a declarat recurs pârâta A. S.R.L.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 mai 2023, sub nr. x/2020, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 16 mai 2023, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, a reținut că recurenta-pârâtă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) rap. la art. 13 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, s-a constatat că recurenta-pârâtă datorează o taxă de timbru în cuantum de 200 RON, dovada achitării aflându-se la dosar.

II.1. Motivele de recurs:

Invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei.

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a învederat că în fapt reclamanta a solicitat schimbarea numelui societății pârâte și ștergerea numelui de domeniu A. pe motiv că există identitate de denumire cu o societate din Rusia, societate care sponsorizează fotbalul, dă gratuit produse cu termen redus de garanție și susține genocidul mondial, aducând teamă și suferință și posibil să finanțeze și declanșarea celui de al treilea război mondial.

Recurenta-pârâtă a solicitat să se constate că nu există nicio identitate sau asemănare de nume între cele două societăți A. scrisă cu litere chirilice și denumirea societății pârâte A. S.R.L..

Totodată, a susținut că societatea sa a respectat toate dispozițiile legale cu ocazia înființării, a rezervat denumirea la ONRC, înființarea societății fiind avizată și autorizată de un judecător al Tribunalului București, lucru recunoscut și de instanțele de fond.

A mai solicitat să se constate că denumirea A. nu este protejată în România la OSIM și orice persoană, cu achitarea unei taxe, poate face rezervarea de denumire. Mai mult, societatea pârâtă a fost înregistrată în România în anul 2009, iar societatea reclamantă în anul 2012, după patru ani.

Judecătorul care a avizat înființarea societății pârâte a constatat că nu există nicio asemănare între cele două societăți, fapt pentru care a autorizat societatea pârâtă, astfel că denumirea și rezervarea sunt legale.

De asemenea, a susținut că la acest moment toate convențiile încheiate cu Rusia și societățile din Rusia au fost declarate nule de către forurile internaționale, iar hotărârile date în România nu pot fi ținute de convenții nule și alte convenții la care Rusia a fost parte și a fost exclusă.

Referitor la logo-ul G, a susținut că această literă poate proveni de la orice cuvânt (Gheorghe, găinaț, gușă, gargară, gălușcă, găină etc.).

Față de cele arătate, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susținut în prealabil că partea din hotărâre referitoare la obligațiile puse în sarcina pârâtului B., în calitate de titular al domeniului A.-international.ro a intrat în puterea lucrului judecat, având în vedere că această parte a hotărârii nu face obiectul recursului.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimata-reclamantă a susținut că acest motiv a fost invocat fără a fi argumentat.

De asemenea, a susținut că motivarea instanței de fond a fost suficient de precisă, clară și completă, îndeplinind astfel toate condițiile legale.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata-reclamantă a susținut, în esență, că disponibilitatea unui nume comercial raportat la practicile Registrului Comerțului nu exclude posibilitatea ca acel nume să încalce drepturile unui terț, la înmatriculare verificându-se numai legalitatea formală a firmei. Analiza riscului de confuzie între un nume comercial și o marcă anterioară nu intră în atribuțiile judecătorului delegat care acordă înmatricularea unei firme, ci se analizează doar în cadrul unei acțiuni în încălcare de drepturi.

Referitor la încălcarea drepturilor reclamantei prin utilizarea semnului A. și a numelui comercial A. S.R.L., intimata-reclamantă a susținut că aserțiunile părții adverse, în sensul că termenul A. este grafiat cu litere chirilice, nu sunt pertinente, întrucât este vorba de același termen, iar în cadrul acțiunii reclamanta nu a invocat marca A. grafiată cu litere chirilice. A mai susținut că este vorba despre un element verbal identic mărcilor anterioare, utilizat într-un domeniu de activitate strâns legat de cel al intimatei-reclamante, riscul de confuzie fiind inevitabil.

În ceea ce privește logo-ul G, intimata-reclamantă a susținut că ambele părți folosesc, pentru servicii puternic similare, un logo format din lit. G) însoțită de o flacără, ceea ce va conduce la risc de confuzie pentru public.

În concluzie, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea în tot a hotărârii atacate și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Institutul de Cercetare Dezvoltare în Informatică

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Institutul de Cercetare Dezvoltare în Informatică a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat admiterea acesteia, urmând a se constata că nu are calitate în cauză pentru solicitările invocate, deoarece nu le poate pune în executare fiind necompetente. Totodată, a arătat că lasă la aprecierea instanței temeinicia recursului.

În susținerea excepției a învederat că instanța de fond în mod eronat nu s-a pronunțat asupra excepțiilor pe care le-a invocat, însă a admis cererea de ștergere a domeniului în contradictoriu cu pârâtul ICI, dispunând obligarea la ștergerea domeniului.

Or, ICI nu este titularul domeniilor în dispută. Dacă persoana interesată dorește, poate solicita ICI punerea în executare a hotărârii judecătorești pronunțate.

Atât apelul, cât și acțiunea de fond sunt lipsite de justificare practică, iar interesul nu este nici material, nici moral și cu atât mai puțin legitim.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 23 octombrie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 29 iunie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 07 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică invocată de acesta prin întâmpinare, Înalta Curte constată că această excepție a fost tranșată de prima instanță a fondului, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, care, prin încheierea de dezbateri din data de 11 ianuarie 2022 a hotărât următoarele:

"Tribunalul, deliberând, în ceea ce privește cele trei excepții invocate de către pârâta ICI, constată că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive faptul că prin precizările depuse de către reclamant la dosar s-a indicat faptul că doar capătul 3 din cererea de chemare în judecată este formulat și în contradictoriu cu ICI, acest capăt de cerere vizând ștergerea numelui de domeniu, iar față de prevederile art. 36 C. proc. civ., reținând atribuțiile acestei pârâte cu privire la numele de domeniu în mod special atribuțiile prevăzute la punctul 34 al regulilor ROTLD, reține că în cauză reclamanta a dovedit legitimarea procesuală pasivă a acestei pârâte motiv pentru care respinge această excepție ca neîntemeiată." .

Împotriva soluției de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, intimatul-pârât Institutul de cercetare-dezvoltare în informatică nu a declarat apel, astfel că această excepție a fost soluționată în mod definitiv, nemaiputând fi pusă în discuție.

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulțumiri ale părții față de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs și nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanța de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce privește nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a susținut incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., însă această invocare este una formală, în condițiile în care partea nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate, apte a fi încadrate în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, recurenta-pârâtă susține, în esență, că nu există nicio identitate sau asemănare de nume între cele două societăți, A. scrisă cu litere chirilice și denumirea societății pârâte A. S.R.L., că societatea sa a fost înregistrată cu respectarea dispozițiilor legale în materie încă din anul 2009, spre deosebire de societatea intimată-reclamantă care a fost înregistrată în anul 2012, precum și că logo-ul reprezentat de lit. G) poate proveni de la orice cuvânt (Gheorghe, găinaț, gușă, gargară, gălușcă, găină etc.).

Înalta Curte apreciază că o atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât aceste aserțiuni ale recurentei-pârâte, prezentate drept motive de recurs, nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, ci reprezintă aspecte subsumate situației de fapt, care nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

Prin aceste critici, recurenta-pârâtă tinde la o devoluare a fondului cauzei, a temeiniciei sale, ceea ce este incompatibil cu această cale de atac, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei elementelor de fapt ale cauzei.

Nu constituie critici de nelegalitate nici susținerile referitoare la faptul că societatea intimată-reclamantă susține genocidul mondial, aducând teamă și suferință și posibil să finanțeze și declanșarea celui de al treilea război mondial, că la acest moment toate convențiile încheiate cu Rusia și societățile din Rusia au fost declarate nule de către forurile internaționale, precum și că hotărârile date în România nu pot fi ținute de convenții nule și alte convenții la care Rusia a fost parte și a fost exclusă. Acestea reprezintă considerații personale ale recurentei-pârâte, neprocedurale, redundante, improprii căii extraordinare de atac promovate, care nu au legătură cu pricina dedusă judecății și care nu vor fi analizate de către instanță.

În consecință, pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care susțin nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Ca atare, cum, în speță, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 331A din 01 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Ca parte căzută în pretenții, recurenta-pârâtă datorează intimatei-reclamante cheltuieli de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata-reclamată a solicitat suma de 1400 euro cu acest titlu, reprezentând onorariu de avocat, potrivit facturii depuse la dosar.

Având în vedere dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., care dau posibilitatea instanței ca, și din oficiu, să reducă motivat cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei, Înalta Curte, reținând că prezenta cauză a avut un grad redus de complexitate, că munca avocatului în dosar a constat în formularea unei întâmpinări în care apărările au fost relativ simple, precum și că litigiul a fost soluționat de la primul termen de judecată acordat, apreciază că suma de 1400 euro solicitată de intimata-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat este disproporționat de mare, astfel că se impune reducerea ei până la limita sumei de 700 euro, pe care instanța o consideră ca fiind mult mai rezonabilă și corespunzătoare volumului de muncă prestată pentru executarea mandatului primit.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 453 alin. (1) în referire la art. 451 alin. (2) C. proc. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă să îi plătească intimatei-reclamante suma de 700 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 331A din 01 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 700 euro reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 noiembrie 2023.