ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 556/2025

Ședința publică din data de 4 martie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 9 mai 2023, sub nr. de dosar x/2023, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză: să oblige pârâta să respecte dreptul de proprietate al reclamantei asupra mărcii combinate "A.", culori revendicate verde, negru, gri, având numărul de depozit x și număr de marcă x, cu data de depozit reglementar 20 decembrie 2017, protejată pentru clasa 44 combinată, individuală; să oblige pârâta să înceteze utilizarea denumirii "C." și "D." și "E.", inclusiv utilizarea oricăror produse medicale, de igienă sau înfrumusețare, a oricăror flyere, broșuri, cataloage, afișe, bannere, publicitate stradală de orice formă și material de marketing de orice tip care poartă denumirile respective; să oblige pârâta să dispună schimbarea denumirii societății prin eliminarea din denumire a cuvintelor "C." și "CLINIC" și radierea societății în cazul în care aceasta nu va dispune schimbarea denumirii în cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii instanței; să oblige pârâta să elimine din cadrul site-ului acesteia www.x.ro a oricărui conținut care cuprinde denumirea "C.", "D." sau "E."; să oblige pârâta să publice hotărârea dată în două ziare de circulație națională, pe cheltuiala sa; să oblige pârâta la plata unor daune-interese pentru prejudiciul moral cauzat reclamantei prin folosirea de către aceasta a mărcii reclamantei, în valoare de 10.000 RON; cheltuieli de judecată.

Reclamanta a depus, la data de 16 octombrie 2023, cerere modificatoare prin care a înțeles să-și modifice acțiunea formulată inițial, în sensul că acțiunea va fi îndreptată și împotriva pârâtei Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare În Informatică - ICI București.

În ceea ce privește capetele de cerere formulate acestea au suferit modificări, astfel reclamanta a solicitat instanței: obligarea pârâtei B. S.R.L. să înceteze și să se abțină pe viitor de la orice act de utilizare în activitatea sa comercială a semnului "C." sau a oricărei alte denumiri identice sau similare cu marca reclamantei, prin interzicerea aplicării acestui semn pe documente, comunicații și materiale publicitare, casetelor și firmelor luminoase sau neluminoase aplicate pe sau în interiorul sediului principal al pârâtei B. S.R.L., precum și pe sau în interiorul oricăror alte sedii, puncte de lucru sau oricăror imobile în care pârâta desfășoară activități; obligarea pârâtei să înceteze și să se abțină pe viitor de la orice act de utilizare a denumirii comerciale deținute actual; obligarea pârâtei la schimbarea denumirii sale comerciale, astfel încât să nu mai conțină denumirea "C." și/sau orice alte denumiri identice sau similare cu marca națională aparținând reclamantei; anularea domeniului de internet elysiumclinique.ro, înregistrat și utilizat în prezent de pârâtă; obligarea pârâtei la ștergerea tuturor conturilor deschise în mediul online, incluzând, dar fără a se limita la rețelele sociale, astfel încât să nu mai folosească cuvântul "C." sau orice alte denumiri identice sau similare cu marca reclamantei și să se abțină pe viitor de la utilizarea oricăror conturi deschise în mediul online care conțin cuvântul "C." sau orice alte denumiri identice sau similare cu marca reclamantei; obligarea pârâtei la plata de daune interese către reclamantă constând în daune materiale în valoare de 41.690 de RON și daune morale în valoare de 10.000 RON ca urmare a încălcării drepturilor exclusive ale acesteia; cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1201 din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta I.C.I.-București ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L si s-a dispus: obligarea pârâtei B. S.R.L. să înceteze și să se abțină pe viitor de la orice act de utilizare în activitatea sa comercială a semnului "C." sau a oricărei alte denumiri identice sau similare cu marca reclamantei, prin interzicerea aplicării acestui semn pe documente, comunicații și materiale publicitare, casetelor și firmelor luminoase sau neluminoase aplicate pe sau în interiorul sediului principal al pârâtei B. S.R.L. precum și pe sau în interiorul oricăror alte sedii, puncte de lucru sau oricăror imobile în care pârâta desfășoară activități; obligarea pârâtei să înceteze și să se abțină pe viitor de la orice act de utilizare a denumirii comerciale deținute actual; obligarea pârâtei la schimbarea denumirii sale comerciale, astfel încât să nu mai conțină denumirea "C." și/sau orice alte denumiri identice sau similare cu marca națională aparținând reclamantei; obligarea pârâtei la schimbarea tuturor conturilor deschise în mediul online, incluzând dar fără a se limita la rețelele sociale, inclusiv a domeniilor de internet folosite în activitatea sa, astfel încât să nu mai folosească cuvântul "C." sau orice alte denumiri identice sau similare cu marca reclamantei și să se abțină pe viitor a deschide sau folosi orice conturi, domenii în mediul online care conțin cuvântul "C." sau orice alte denumiri identice sau similare cu marca reclamantei; obligarea pârâtei la plata de daune interese către reclamantă constând în daune materiale în valoare de 41.690 de RON și daune morale în valoare de 10.000 RON ca urmare a încălcării drepturilor exclusive ale acesteia.

Prin decizia civilă nr. 718 din data de 19 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelanta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1201 din data de 21 noiembrie 2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023.

A obligat apelanta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată de 4.165 RON, onorariu avocat.

Împotriva deciziei civile nr. 718 din data de 19 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recursul pârâta B. S.R.L.

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei recurate și, fie trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, fie rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu consecința respingerii cererii reclamantei sau a schimbării măsurilor la care a fost obligată, precum și reducerea/respingerea în totalitate a daunelor materiale și morale, respectiv a cheltuielilor de judecată stabilite de către prima instanță și menținute de către instanța de apel.

Sub aspect procedural, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a refuzat în mod eronat, atât efectuarea unei expertize contabile, cât și administrarea unor eventuale alte probe, absolut necesare lămuririi complete asupra situației de fapt, aspect care duce practic la imposibilitatea instanței de recurs să exercite un control efectiv de legalitate a hotărârii recurate.

Din aceasta perspectivă, a arătat că instanța de apel a respins administrarea unei probe cu expertiza contabilă, apreciind că aceasta nu ar fi utilă deoarece nu ar putea furniza niciunul din criteriile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005, scăpând din vedere că, în urma administrării acestei probe, se revelă momentul de la care reclamanta a început să practice servicii de epilare definitivă cu aparatură laser, sau orice alte servicii de igienă și îngrijire a frumuseții, care să se suprapună cu serviciile de epilare definitivă cu aparatură laser, sau alte servicii de igienă și îngrijire a frumuseții, pe care le practica pârâta.

A apreciat că acest moment este extrem de important în economia cauzei, deoarece protecția unei mărci se poate întinde exclusiv asupra serviciilor oferite de petent la momentul formulării cererii de înregistrare a mărcii, or, dacă la momentul anului 2017, când reclamanta a depus cererea de înregistrare a mărcii sale, aceasta nici măcar nu deținea aparatura laser în vederea epilării definitive, în mod evident nu poate pretinde prin prezenta acțiune să-i fie protejate atare servicii, apărute mult ulterior.

Recurenta-pârâtă a precizat că reprezentantul său a arătat, în cadrul dezbaterilor din data de 5 mai 2024, că o despăgubire acordată reclamantei pentru încălcarea unor servicii despre care nu se știe dacă fac obiectul protecției mărcii, prin raportare la anul 2017, ar conduce la un beneficiu injust pentru aceasta, și practic ar păgubi-o în mod nejustificat, însă, instanța de apel nu a făcut niciun fel de considerații asupra acestor criticii, lăsând nemotivată respingerea probei cu expertiza sub acest aspect, încălcând prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., mai ales în condițiile în care nici nu a propus o altă probă, precum administrarea unor înscrisuri din care să rezulte aceste informații.

În plus, recurenta-pârâtă a arătat că și din perspectiva art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005, respingerea acestei probe este eronată, deoarece, în încheierea din data de 5 iunie 2024, instanța de apel a apreciat că această probă nu poate furniza informații cu privire la criteriile avute în vedere de art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005, însă, în considerentele deciziei de respingere a apelului său, respectiv a criticilor vizând întinderea prejudiciului acordat reclamantei, instanța de apel a arătat că "efectuarea unei expertize era inutilă, de vreme ce prejudiciul nu este reprezentat de contravaloarea serviciului pe care apelanta îl apreciază ca fiind comun activității sale și a intimatei-pârâte, ci acesta este unul difuz, care în mod cert excedează contravalorii unui singur serviciu".

În opinia recurentei-pârâte, aceste considerente sunt în contradicție cu cele expuse în cadrul încheierii, unde se acreditează ideea că prin expertiză nu se pot aduce informații cu privire la criteriile din art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 (în considerentele deciziei se acreditează că acest prejudiciu este unul difuz care cu siguranță excedează contravalorii unui singur serviciu).

A apreciat că, în mod indubitabil, instanța nu poate acorda despăgubiri dacă prejudiciul este difuz și nu cert și dacă nu este lămurită asupra cărui serviciu prestat de reclamantă se raportează, în caz contrar înțelegându-se că ar trebui să suporte prejudicii incerte, inclusiv cu privire la nerealizările intervențiilor chirurgicale prestate de către reclamantă și care nu interferează cu serviciile pe care le prestează și cu privire la care pretinde reclamanta că se suprapun cu ale ei.

Recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel nu a motivat respingerea expertizei sub aspectul lămuririi momentului de la care reclamanta a început să presteze servicii de epilare definitivă cu aparatură laser, în vederea verificării protecției mărcii asupra acestui serviciu, iar, sub aspectul întinderii prejudiciului suferit de către reclamantă, instanța de apel a apreciat, în primă fază, că o expertiză nu poate aduce informații cu privire la criteriile de stabilire a acestui prejudiciu în lumina prevederilor art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005, însă, în argumentele expuse în considerentele deciziei cu privire la respingerea criticilor sale vizând întinderea prejudiciului suferit de către reclamantă, instanța de apel a apreciat că înlăturarea probei cu expertiza survine pe fondul siguranței oferit de un prezumtiv prejudiciu difuz, motivare care este în vădită contradicție cu cea expusă în cadrul încheierii.

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că instanța trebuie să analizeze practic dacă marca reclamantei oferă protecție și asupra serviciilor de epilare definitivă cu aparatură laser, pe care aceasta le practică în prezent și cu privire la care se pretinde că intră în conflict direct cu cele pe care le oferă pârâta, iar, în caz afirmativ, dacă semnul "C.", care apare atât în marca reclamantei, cât și în denumirea sa, este unul distinctiv pentru marca reclamantei, respectiv dacă denumirea sa creează confuzie în cadrul consumatorilor cu privire la serviciile oferite de către cele două entități.

A susținut și că, dacă punctele anterioare sunt confirmate, urmează să se stabilească întinderea prejudiciului suferit de către reclamantă în vederea stabilirii dreptului la cuantumul despăgubirilor, și/sau să se analizeze cererea sa subsidiară, de înlocuire a măsurilor dispuse, respectiv respingerea/reducerea despăgubirilor, precum și cenzurarea cheltuielilor de judecată, dacă este cazul.

Recurenta-pârâtă a precizat că, în acord cu obiectul său de activitate și codul CAEN aferent (9602), realizează exclusiv servicii de epilare definitivă cu aparatură laser, spre deosebire de reclamantă care, în acord cu obiectul ei de activitate, practică, în esență, servicii medicale specializate conform cod CAEN 8622, în special intervenții chirurgicale, precum rinoplastie, chirurgia feței și a sânilor, augmentare buze, lipoliză, toxină botulinică etc, toate necesitând asistența unui medic specializat.

În raport cu prevederile art. 5 coroborate cu cele ale art. 2 din Legea nr. 84/1998, precum și cu cele reținute în doctrina în materie și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (pe care o evidențiază în cererea de recurs), recurenta-pârâtă a arătat că, în vederea stabilirii protecției mărcii asupra serviciilor reclamantei, instanța trebuie să aibă în vedere acele servicii pe care reclamanta le practica în exclusivitate în anul 2017, când și-a înregistrat marca, iar, din această perspectivă, a menționat că reclamanta oferea la nivelul anului 2017 doar serviciile mai sus enumerate, acestea fiind și cele incluse în cadrul cererii de înregistrare a mărcii.

Ca atare, a apreciat că întinderea protecției mărcii nu poate depăși natura și numărul serviciilor identificate în solicitarea reclamantei, aceasta neputând susține că marca sa ar avea vreo relație cu coafura și alte operațiuni de înfrumusețare cosmetică, precum epilarea definitivă, total distincte de înfrumusețarea realizată prin activități medicale specializate, precum chirurgia estetică.

A mai susținut recurenta-pârâtă și că, în acord și cu prevederile art. 9 din Legea nr. 84/1998, precum și cu cele reținute în cauza C-307/10 F., marca niciodată nu este protejată ca un semn privit în abstract, ci întotdeauna ca un semn desemnând anumite produse sau servicii, rezultând că înregistrarea unui semn ca marcă trebuie solicitată cu privire la anumite produse sau servicii, iar întinderea acestei protecții este determinată de natura și de numărul produselor/serviciilor care sunt identificate în solicitarea menționată.

Din aceasta perspectivă, a învederat că serviciile de epilare definitivă au apărut abia în 2022-2023, aceste tipuri de servicii nefăcând obiectul unei specializări medicale și nici nu necesită vreo autorizare separată, astfel că ele, de plano, nu pot face obiectul protecției mărcii deținute de către reclamantă, fiind subsidiare, chiar adiacente, obiectului principal de activitate, respectiv a serviciilor aferente obiectului principal de activitate și care, de altfel, au și făcut obiectul protecției mărcii înregistrate de către reclamantă.

A afirmat recurenta-pârâtă că reclamanta pretinde, in abstracto, să-i fie protejate și servicii cosmetice de epilare definitivă care nu au fost incluse în cererea inițială și pe care, de altfel, nici măcar nu le practica în anul 2017, partea adversă încercând să obțină un avantaj concurențial ilicit.

În acest sens, a apreciat că sunt foarte relevante statuările Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza F., care conchid că cerința de claritate și precizie în ceea ce privește identificarea produselor/serviciilor vizate de o cerere de înregistrare a unui semn ca marcă depinde de aspectul dacă produsele/serviciile vizate de către marcă sunt indicate în mod suficient de clar și precis, astfel că încălcarea protecției se impune a fi efectuată in concreto în raport de produsele/serviciile, pentru care a fost solicitată înregistrarea.

Ca atare, a susținut că, în speță, analiza protecției trebuie raportată exclusiv la serviciile pe care reclamanta le-a solicitat a fi protejate în anul 2017, fără posibilitatea extinderii acesteia asupra unor servicii de cosmetică/epilare, precum cele pe care le oferă pârâta.

Analizând marca reclamantei, a arătat că aceasta este compusă exclusiv din termeni/semne descriptive, care chiar, în alăturarea propusă de către aceasta, nu schimbă acest caracter.

A subliniat că semnul "C.", care desemnează un loc paradisiac și oferă o stare de fericire, accesibile "doar celor merituoși (www.mythologian.net), dacă este analizat în raport cu serviciile oferite de către reclamantă, nu poate avea decât un rol descriptiv, la fel ca și ceilalți termeni alăturați, serviciile oferite de către pârâtă fiind de înfrumusețare, "sculptare" a corpului, respectiv servicii de înfrumusețare, remodelare corporală, care oferă consumatorului per se o stare de bine/fericire.

În acest sens, face trimitere la decizia nr. 901 din data de 19 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și menționează că, în cazul de față, semnul "C." are legătură cu serviciile de înfrumusețare oferite de pârâtă, respectiv cu clasa 44 Nisa, denotând o stare de fericire/plăcere specifică acestor tipuri de servicii, nefiind deloc neutru față de natura și conținutul acestora, și, pe cale de consecință, nu poate fi apreciat decât ca descriptiv, chiar și în alăturarea cu celelalte semne care sunt și ele eminamente descriptive, mesajul mărcii nefiind apt să individualizeze originea servilor în raport cu reclamanta, aspecte relevate într-o maniere foarte edificatoare în cauza C-24/05 Storck KG sau cauza 0173/04 Deutsche Sisi-Werke Gmbh și care punctează că doar acele forme/semne care deviază substanțial de la norma din industria respectivă vor fi considerate distinctive, ceea evident nu se verifică în cazul reclamantei.

A susținut că marca descriptivă sau chiar slab distinctivă, în raport cu serviciile vizate, nu se poate bucura de protecție, respectiv întinderea protecției acesteia este scăzută, fiind cu atât mai îngustă cu cât marca este mai descriptivă - sens în care a evocat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 525 din data de 25 februarie 2020.

Din perspectiva confuziei pe care semnul "C.", aflat în denumirea sa, l-ar putea disemina în rândul consumatorilor, a apreciat că statuările instanței de apel sunt greșite și survin, de asemenea, pe fondul unei aplicări eronate a normei, deoarece, în primul rând, pentru a putea efectua o comparație exclusiv prin prisma elementelor distinctive sau dominante, trebuie ca toate celelalte elemente ale mărcii, respectiv ale denumirii sale să fie neglijabile, or, respectivele elemente (clinica, chirurgie, estetică, beauty, clinique) nu sunt neglijabile, ci ele formează un ansamblu unitar împreună cu semnul "C.".

A subliniat că se impunea ca similaritatea dintre marcă și denumirea sa să fie realizată la nivel global.

A arătat și că, dacă s-ar compara global marca reclamantei cu denumirea comercială a pârâtei, din perspectiva consumatorului mediu, suficient de informat și atent, se poate conchide că acesta nu se află în zona riscului de confuzie, în condițiile în care marca reclamantei începe cu semnul "CLINICA" și se termina cu cele de "CHIRURGIE ESTETICĂ", relevând în mod indubitabil o specializare a serviciilor, chirurgia estetică nefiind un serviciu comun și ușor de găsit la orice societate, ci doar în spitale/clinici și fiind întotdeauna asociat cu ideea de medic care prestează aceste servicii.

Așadar, în opinia recurentei-pârâte, consumatorul mediu, suficient de informat și de atent poate face ușor distincție între marca reclamantei și denumirea sa comercială, diferența dintre "clinica de chirurigie estetică" și "beauty clinique" fiind ușor de reperat de public, chiar și în situația unei identități a semnului "C.", iar, din perspectivă vizuală, acesta este distinct în cadrul denumirii sale față de cea a mărcii reclamantei.

În plus, a arătat și că semnul "CLINIQUE" nu are aceiași conotație cu semnul "CLINICA", în limba română, publicul în cauză fiind vorbitor de limbă română, unde cuvântul "clinică" se asociază instant cu noțiunea de medicină, și nicidecum cu cea de cosmetică, în timp ce cuvântul "clinique", fiind un termen străin, poate fi ușor asociat și cu noțiunea de cosmetică, el fiind des utilizat pe diverse creme dermato-cosmetice din import, cu care publicul relevant este în contact (în același sens a se vedea hotărârea 26 W 38/17 din data de 26 iulie 2022 a Curții Federale Germane de Brevete).

Recurenta-pârâtă a afirmat că, deși, în teorie, instanța de apel are aceeași opinie, totuși, aplicarea în concret a normei este una eronată și care duce la concluzii vădit diferite de ale sale, fără, însă, ca instanța de apel să fi făcut vreo considerație asupra înlăturării argumentelor pe care le-a adus.

Totodată, a susținut că instanța de apel nu a făcut o analiză in concreto a textului celor două mărci, ci s-a rezumat la analiza fonetică a textului.

A mai arătat recurenta-pârâtă și că instanța de apel a analizat conflictul dintre marca reclamantei și denumirea sa comercială/numele său, conchizând eronat că, dacă reclamanta deține marca înregistrată din anul 2017, adică anterior înregistrării denumirii pârâtei, atunci nu ar mai fi aplicabile statuările convenției de la Paris (art. 8), fără însă să evoce vreo probă concretă din care să rezulte că ar fi folosit neloial denumirea în activitate.

De asemenea, a pretins că instanța de apel nu a făcut nici cea mică analiză cu privire la faptul că, prin raportare la raționamentul Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza Celine, titularul unei mărci poate solicita interzicerea utilizării de către un terț a unui semn identic cu marca, în aplicarea art. 5 alin. (1) lit. b) din Directiva 89/104/CEE [corespondentul art. 5 alin. (1) lit. b) din Directiva 2008/95/CE, prevedere transpusă în legislația internă în cadrul art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 mărcile și indicațiile geografice], în măsura în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: utilizarea să aibă loc în cadrul comerțului; utilizarea să aibă loc fără consimțământul titularului mărcii; utilizarea să aibă loc pentru produse și servicii identice sau similare cu cele pentru care a fost înregistrată marca; utilizarea să aducă atingere sau să fie susceptibilă de a aduce atingere funcției esențiale a mărcii - aceea de a garanta consumatorilor proveniența produselor sau a serviciilor.

Sub acest aspect, recurenta-pârâtă a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile privind serviciile identice sau similare cu cele pentru care a fost înregistrată marca, respectiv cea prin care s-ar aduce atingere funcției esențiale a mărcii, de garantare a provenienței produselor sau serviciilor.

Totodată, a reiterat faptul că marca reclamantei este una descriptivă și care nu poate asigura/transmite consumatorului indicii cu privire la serviciile de epilare definitivă sau a altor servicii de cosmetică, acestea oferind exclusiv o legătură cu servicii medicale specializate, în speță de chirurgie estetică.

Așadar, în opinia recurentei-pârâte, utilizarea numelui său/denumirii sale comerciale, chiar și folosit/folosită ca marcă, nu poate aduce atingere funcției mărcii reclamantei, consumatorul identificând proveniența serviciilor medicale ca având originea la reclamantă, iar în ceea ce o privește consumatorul putând identifica doar servicii cosmetice de înfrumusețare, care nu interferează cu cele medicale specializate, prestate de către reclamantă, marca acesteia neavând nicio aptitudine de distinctivitate în privința serviciilor cosmetice de înfrumusețare, respectiv a celor de epilare definitivă.

De asemenea, recurenta-pârâtă a subliniat că instanța de apel nu a individualizat și nici nu a indicat probele care ar fi condus la concluzia că nu folosește denumirea comercială în mod loial și în acord cu bunele practici comerciale, în condițiile în care toate extrasele de pe media virtuală, depuse de către reclamantă, arată în mod indubitabil că pârâta se promovează prin prisma, și în categoria saloanelor de înfrumusețare, și nu în cea a clinicilor medicale, iar simpla raliere a clientelei relevă un reper de evaluare a caracterului legitim al utilizării dreptului derivat din înregistrarea numelui comercial, respectiv a conformității acestei utilizări cu bunele practici comerciale.

A arătat că, în privința prejudiciului, instanța de apel a apreciat că acesta nu este cel rezultat din prețul serviciilor de epilare definitivă, ci din consecințele economice negative, respectiv din pierderea câștigului de către reclamantă, precum și din prejudiciul moral al acesteia, ca urmare a încălcării drepturilor sale.

Recurenta-pârâtă a menționat și că s-a reținut că ar fi deturnat o parte din clientela reclamantei, pierderea acesteia fiind reprezentată de pierderea acelui segment de clientelă care ar fi putut apela nu doar la serviciile comune ale celor două entități, ci și la alte servicii oferite de către reclamantă și care ar fost preluată de către pârâtă în urma faptului că s-ar fi folosit de marca reclamantei.

În opinia recurentei-pârâte, raționamentul instanței de apel pleacă de la două premise vădit greșite: faptul că serviciile oferite de cele două entități ar fi comune în totalitate și că prejudiciul reclamantei ar fi de pierdere a unui segment de clientelă, care în lipsa intervenției pârâtei, ar fi apelat și la alte servicii oferite de către reclamantă.

Sub acest aspect, a susținut că instanța de apel a scăpat din vedere că serviciile comune oferite consumatorilor de către cele două entități sunt reprezentate exclusiv de servicii de epilare definitivă cu aparatură laser, în contextul în care nu oferă și alte servicii și nici nu ar putea oferi serviciile specializate ale reclamantei, nefiind acreditată medical, iar reclamanta a promovat această acțiune exclusiv sub aspectul interferenței acestor servicii, nepretinzând vreodată că i-ar fi luat un segment de clientelă.

A considerat că segmentul de clientelă la care trebuia să se raporteze instanța de apel este exclusiv cel care urmărește strict servicii de epilare definitivă, deoarece ceilalți clienți, care ar dori și alte servicii oferite de reclamantă, nu le-ar putea obține de la pârâtă, pentru că aceasta nu oferă alte servicii, decât epilare, și, cu atât mai puțin, nu a pretins vreodată că oferă servicii de chirurgie estetică.

Ca atare, recurenta-pârâtă a susținut că prejudiciul reclamantei este generat exclusiv de clienții care doresc epilare definitivă, respectiv de prețul acestui serviciu înmulțit cu numărul de clienți racolați de către pârâtă, în baza pretinsei încălcări a protecției mărcii reclamantei, iar, în acest context, o expertiză de specialitate putea calcula în mod efectiv beneficul nerealizat de către reclamantă.

Totodată, a afirmat că raționamentul instanței de apel, care s-a raportat la cifra sa de afaceri pentru întreg anul 2023, a dus la o îmbogățire injustă și nemeritată a părții adverse.

Recurenta-pârâtă a apreciat că prejudiciului material suferit de reclamantă se impunea a fi calculat prin stabilirea cifrei sale de afaceri pentru activitatea de epilare definitivă, asupra căreia să fie aplicat un coeficient de ajustare, care să reprezinte pretinsa ingerință asupra clientelei sale care a solicitat serviciile de epilare, având în vedere că doar în privința acestei diferențe poate susține reclamantă că ar fi fost prejudiciată.

De asemenea, a arătat că instanța de apel nu a făcut nici cea mai mică considerație cu privire la pretinsul prejudiciu moral suferit de reclamantă, și cuantificat distinct de prejudiciul material, la suma de 10.000 RON, mai ales în contextul în care aceasta nu ar fi putut pierde mai mult decât prețul serviciilor de epilare, toate celelalte servicii oferite rămânând neatinse de pretinsa încălcare a protecției mărcii reclamantei.

Din aceasta perspectivă, recurenta-pârâtă a considerat că oferirea unei sume forfetare de 10.000 RON cu titlu de despăgubire prejudiciu moral, apare discreționară și părtinitoare, deoarece întinderea sumei de 10.000 RON nu are niciun fundament, întrucât nici prima instanță și nici curtea de apel nu au motivat modul de calcul al acestei sume, și, mai ales, nu au răspuns criticilor sale cu privire la faptul că această sumă nu este nimic altceva decât o a doua sancțiune pentru aceeași faptă.

În plus, a arătat că instanța de apel nu motivează de ce s-a raportat la cifra sa de afaceri realizată în întreg anul 2023 și nu s-a raportat exclusiv la perioada scursă de la momentul definitivării înregistrării mărcii reclamantei, 28 februarie 2023 până la momentul pronunțării sentinței, respectiv 21 noiembrie 2023 (aproximativ 7 luni), în condițiile în care abia din luna martie 2023, reclamanta ar fi putut solicita pârâtei plata unei redevențe.

De asemenea, a susținut că instanța de apel nu a explicat de ce pretinsa redevență ar trebui stabilită la 5% din valoarea cifrei de afaceri, aceasta "propunere" venind din partea reclamantei în fata primei instanțe, unde, însă, a prezentat un grafic al redevențelor de pe alte piețe, iar, în apel, pârâta a criticat acest procent, solicitând reducerea la cel mult 1% din cifra de afaceri, aspect nesoluționat de către instanța de apel.

Recurenta-pârâtă a apreciat că și soluția instanței de apel cu privire la cheltuielile de judecată este criticabilă, mai ales din perspectiva faptului că, pentru judecata în fața primei instanțe, unde reclamanta a formulat, prin același avocat, exclusiv o cerere modificatoare și a participat la un singur termen de judecată, curtea de apel a considerat că suma de 12.891,54 RON este rezonabilă, iar, în apel, pentru o întâmpinare și tot un singur termen de judecată, a apreciat rezonabilă suma de 4.651 RON, prima sumă fiind de 3 ori mai mare.

Arătând că prevederile art. 453 C. proc. civ., statuează că instanța poate reduce un onorariu vădit disproporționat, a susținut că instanța de apel trebuia să constate acest caracter disproporționat tocmai prin raportare la cheltuielile din apel și să le reducă până la această sumă, însă, raționamentul curții de apel este unui vădit contradictoriu și practic nemotivat, apreciindu-se diferit asupra caracterului rezonabil al cheltuielilor, deși munca prestată de către avocat a fost aceeași în ambele situații.

5.1. Întâmpinarea

În termen legal, intimata-reclamantă A. S.R.L a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

De asemenea, a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în conformitate cu art. 453 C. proc. civ.

În susținerea excepției nulității recursului, în esență, a arătat că, deși recurenta-pârâtă și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., niciuna dintre criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare invocate.

În plus, a subliniat că recurenta-pârâtă a reiterat în integralitate motivele de apel, recursul fiind nul potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., lipsindu-i elementul esențial, și anume motivarea concretă a motivelor de nelegalitate.

Pe fondul recursului, a combătut criticile formulate de către recurenta-pârâtă, apreciind că recursul este nefondat.

În ceea ce privește critica recurentei-pârâte referitoare la proba cu expertiza contabilă, a apreciat că instanța de apel a motivat pe larg soluția de respingere a administrării probei cu expertiza contabilă, raportat la obiectivul propus de către recurenta-pârâtă, atât prin încheierea de ședință din data de 5 iunie 2024, cât și în cuprinsul deciziei recurate.

Totodată, a apreciat că soluția instanței de apel este legală și temeinică întrucât "beneficiul injust" prevăzut de art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 nu poate fi calculat doar prin analiza profitului unei singure părți și, în orice caz, determinarea profitului nu este de natură a conduce la o concluzie în ceea ce privește pierderea pe care a suferit-o și, cu atât mai puțin, în ceea privește beneficiul injust obținut de către partea adversă.

Referitor la susținerea recurentei-pârâte, prin care aceasta a afirmat existența unei contradicții între cele reținute de către instanța de apel prin încheierea din data de 5 iunie 2024 și, respectiv în considerentele deciziei atacate, intimata-reclamantă a considerat că nu există o atare contradicție, recurenta-pârâtă fiind, în opinia sa, doar derutată de sensul cuvântului "difuz", care este utilizat de instanța de apel cu sensul de "răspândit, împrăștiat".

Apreciind că susținerile recurentei-pârâte, formulate prin cererea de recurs, sunt neîntemeiate, intimata-reclamantă a învederat că drepturile supuse analizei instanței în prezenta cauză și de care se prevalează, derivă din înregistrarea mărcii naționale "A." (x), nefiind relevante, în soluționarea litigiului, nici obiectul său de activitate și nici faptul că ar presta sau nu în mod preponderent servicii "din domeniul medical și de chirurgie estetică".

În opinia intimatei-reclamante, ceea ce este relevant este lista de servicii desemnate pentru protecție prin marca sa, aceasta cuprinzând în mod specific "servicii de igienă și de îngrijire a frumuseții pentru oameni...", care, în mod evident, includ și serviciile de epilare și care coincid astfel în totalitate cu cele prestate de recurenta-pârâtă sub semnul "B.".

De asemenea, a arăta că, raportat la serviciile pentru care marca este înregistrată, elementele "CLINICA" și "CHIRURGIE PLASTICĂ" sunt elemente lipsite de caracter distinctiv, în timp ce termenul "C.", fiind un element fantezist, constituie în mod neîndoielnic elementul distinctiv al mărcii "A." (x).

Ca atare, a apreciat că susținerile recurentei-pârâte conform cărora marca sa ar fi descriptivă ori lipsită de distinctivitate sunt nefondate.

În ceea ce privește similaritatea mărcii "A." cu semnul "B." utilizat de către recurenta-pârâtă, a afirmat că este evident că acestea prezintă un grad foarte ridicat de similaritate prin elementul distinctiv comun "C.", argumentul recurentei-pârâte conform căruia elementul "CLINICA" (în limba română) ar avea o altă conotație în limba franceză "CLINIQUE" fiind vădit neîntemeiat.

Intimata-reclamantă a menționat că, în cuprinsul recursului, recurenta-pârâtă a criticat cuantumul prejudiciului material și al prejudiciului moral acordate în cauză de prima instanță și modalitatea de calcul a acestora, însă lipsește orice critică care să poată fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia ar fi îndreptățită la obținerea despăgubirilor doar după data înregistrării, a considerat că aceasta este nefondată și contrară dispozițiilor legale exprese în materie, respectiv art. 43 coroborate cu cele ale art. 19 din Legea nr. 84/1998 republicată.

A subliniat că, din coroborarea dispozițiilor legale menționate, rezultă că titularul mărcii este îndreptățit la acordarea despăgubirilor pentru actele de încălcare a mărcii sale de la data publicării cererii de înregistrare.

Intimata-reclamantă a precizat că, în speță, cererea privind înregistrarea mărcii sale "A." (x) a fost depusă la data de 20 decembrie 2017, fiind publicată la data de 27 decembrie 2017, astfel cum reiese din extrasul O.S.I.M. depus în fața primei instanțe.

În ceea ce privește actele de încălcare a drepturilor sale exclusive de către recurenta-pârâtă, a menționat că acestea au început încă de la înființarea societății (B. S.R.L.), și anume 11 martie 2021, aceasta incluzând în numele său comercial sintagma "C.".

În consecință, a apreciat că este îndreptățită să solicite despăgubiri recurentei-pârâte pentru toate actele privind încălcarea mărcii sale, începând cu 11 martie 2021, data înființării societății B. S.R.L.

5.2. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.

După efectuarea procedurilor de comunicare, reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., a fixat termen de judecată, cu citarea părților în ședință publică, la data de 4 martie 2025, când a reținut cauza în pronunțare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prioritar, asupra excepției nulității recursului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, fiind formulate critici apte a fi încadrate, cel puțin în parte, în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Așa fiind, recursul nu este nul, criticile formulate urmând a fi examinate pe fond, în măsura în care relevă veritabile aspecte de nelegalitate.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În prealabil, în ceea ce privește situația de fapt reținută de instanțele devolutive, se reține că Intimata reclamantă este titulară a mărcii combinate "A." numărul de depozit fiind x, pentru serviciile din clasa 44, Clasificare Nisa, respectiv pentru "servicii medicale; servicii veterinare; servicii de igienă și îngrijire a frumuseții pentru oameni și animale; servicii de horticultură și de silvicultură"

Recurenta-prâtâtă B. S.R.L., este o societate înregistrată în Registrul Comerțului în data de 10.03.2021, ce prestează servicii de igienă și îngrijire a frumuseții pentru oameni, precum plasma pen; epilare definitivă; micropigmentare; laminare sprâncene; precum și alte servicii de cosmetică, toate acest servicii fiind promovate de pârâtă pe site-ul deținut, dar și pe paginile de pe rețele de socializare, sub numele B..

Printr-o primă categorie de critici, care trebuie examinate prioritar, recurenta-pârâtă a reiterat, în esență, criticile formulate în apel referitoare la neîndeplinirea condițiilor acțiunii în contrafacere, prin raportare, între altele, la caracterul descriptiv al cuvântului C., componentă comună a mărcii reclamantei, respectiv a denumirii/semnului pârâtei; s-a susținut stabilirea altui element dominant în cuprinsul semnelor comparate, raportarea mărcii la produsele și serviciile pentru care este înregistrată, scop în care se invocă și jurisprudența CJUE în cauza F.; caracterul diferit al serviciilor prestate de pârâtă, respectiv a celor prestate efectiv de reclamantă, precum și neincluderea serviciilor de epilare definitivă în sfera de protecție a mărcii reclamantei.

Cu toate că aceste critici sunt subsumate formal dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., condițiile invocării eficiente a acestui motiv de recurs presupun mai mult decât o simplă reiterare a susținerilor formulate în stadiul procesual anterior. De vreme ce obiectul recursului este reprezentat de decizia instanței de apel (art. 483 alin. (1) C. proc. civ.), este necesar ca recurentul să dezvolte o argumentație aptă să releve de ce raționamentul cuprins în decizia recurată nu întrunește standardele de interpretare și aplicare corectă a normelor de drept material incidente, standarde care trebuie expuse în mod argumentat.

O simplă reiterare, în esență nemodificată, a unor susțineri anterioare, fără referiri directe la raționamentul de altfel explicitat și coerent cuprins în decizia instanței de apel, nu întrunește acest standard, iar în măsura în care nu ar fi existat și alte critici apte de a fi încadrate în cazurile legale de casare, recursul ar fi fost nul (art. 489 C. proc. civ.).

Trebuie observat de asemenea că aceste critici au un caracter vădit nefondat.

În ceea ce privește pretinsul caracter descriptiv al cuvântului C., Curtea de Apel a reținut că substantivul "C." cuvânt provenit din mitologia greacă,- în română - "Câmpiile Elizee", desemnează o regiune subpământeană unde, în concepția celor vechi, ajungeau după moarte umbrele celor virtuoși. De asemenea, tot în mitologia greacă, acest cuvânt desemna un tărâm paradisiac, de la capătul de apus al lumii, dincolo de fluviul Oceanus (Homer) în care ajungeau după moarte, după mitologia greacă și romană, eroii (din Epoca de aur) și oamenii virtuoși (enaretoi).

Așadar, din simpla descriere a acestui substantiv rezultă că acesta nu poate fi apreciat ca fiind descriptiv în raport de serviciile de igienă și îngrijire a frumuseții pentru oameni și animale, ori de serviciile de chirurgie plastică, pentru care marca intimatei reclamante este înregistrată. Așadar, substantivul C. nu este apreciat ca fiind obișnuit în descrierea serviciilor prestate de părți ca atare, ori a unei caracteristici esențiale ale acestora, precum specia, calitatea, cantitatea, destinația etc. (a se vedea, în același sens, hotărârea CJUE din cauza C-383/99 Baby Dry, pct. 42-44).

Or, se observă că recurenta nu a formulat nicio critică argumentată referitoare la această statuare, pe care în esență a ignorat-o, reiterând susținerile formulate anterior, procedeu care nu este apt a învesti instanța de recurs cu o critică validă.

În mod legal a statuat Curtea de Apel că, atunci când se realizează analiza similarității mărcii protejate cu semnul utilizat, se are în vedere principiul potrivit căruia o marcă este percepută de consumator ca un tot unitar (Medion, par. 29, și OAPI/Shaker, par. 41), precum și faptul că doar arareori consumatorul poate compara în mod direct semnele în conflict, fiind nevoit să se încreadă în amintirea imperfectă a mărcilor anterioare (Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, C-342/97, pct. 26).

Ete necesară determinarea impresiei de ansamblu pe care o produce fiecare dintre semnele în litigiu, însă in urma acestei analize, in mod judicios, instanțele devolutive au reținut o similaritate foarte ridicată a mărcii înregistrate cu semnul pârâtei.

Operațiunea juridică de comparare a mărcii și a semnului în conflict presupune, cu necesitate, raportarea la elementele lor distinctive sau dominante, atât în privința mărcilor reclamantei, cât și în privința semnelor pârâtei.

Din acest punct de vedere, se reține că elementul principal, distinctiv și dominant al mărcii înregistrate este "C.", denumire ce conferă mărcii înregistrate un caracter puternic, tocmai din pricina faptului că ceea ce desemnează această denumire nu se află în nicio relație cu natura serviciilor pentru care a fost înregistrată marca reclamantei intimate, respectiv servicii de chirurgie ori de igienă sau înfrumusețare. În ce privește celelalte elemente ale mărcii înregistrate, "CLINCA" și "CHIRURGIE ESTETICĂ", s-a reținut întemeiat că acestea sunt pur descriptive pentru serviciile prestate de intimată, publicul percepând imediat, fără nicio reflecție suplimentată, natura serviciilor prestate de intimata reclamantă. Așadar în analiza globală a mărcii, aceste elemente sunt neesențiale.

În continuare, procedând la compararea mărcii si a semnului în conflict, din punct de vedere auditiv vizual și conceptual, s-a apreciat acestea prezintă un grad ridicat de similaritate, pe toate palierele. Din vedere fonetic și vizual, se reține o similaritate mare, spre identitate, dat fiind elementul comun dominant, C., dar și asocierea acestui element dominant cu substantivul "clinică" pentru marca intimatei reclamante, respectiv "clinique" pentru semnul apelantei pârâte, aceste elemente fiind de natura a crea, în mod evident, o stare de confuzie în percepția de ansamblu a consumatorului potențial.

Din punct de vedere conceptual, mărcile în conflict trimit la aceeași idee, de servicii, servicii de înfrumusețare, prin recurgerea la adjectivele "estetică" respectiv "beauty" (din construcția beauty clinic) conceptul fiind identic, de operator economic ce prestează servicii prestate cu scopul de a obține un aspect estetic armonios, indiferent de mijlocul utilizat pentru obținerea acestui rezultat, mijloace de chirurgie plastică sau procedee cosmetice neinvazive.

De asemenea, prima instanță de fond a reținut în mod judicios că, atunci când se analizează denumirile "B." sau "C. CLINIQUE" sau "G." în comparație cu "A." elementul comun este "C.", această parte fiind cea care va atrage atenția consumatorului și care va fi reținută mai clar decât restul semnului, ducând astfel la stabilirea unei similarități evidente între semnele în cauză.

Celelalte elemente din semnele/denumirile aflate în conflict nu vor capta atenția consumatorului căci reprezintă cuvinte obișnuite în limbajul curent - CLINICA, CLINIQUE, BEAUTY, CHIRURGIE, cuvinte care au un rol pur descriptiv pentru activitatea ce o întreprind părțile în litigiul de față.

S-a reținut că utilizarea unui semn puternic similar cu marca înregistrată generează un risc de confuzie in percepția publicului, ce aduce atingere funcției esențiale a mărcii, aceea de a identifica proveniența serviciilor și de a distinge un producător de ceilalți concurenți de pe piață.

Din cele ce preced rezultă că instanțele de fond au dat eficiență criteriilor rezultate din jurisprudența constantă, inclusiv a Curții de Justiție a Uniunii Europene, și au ajuns în mod temeinic argumentat la concluzia unei similarități ridicate între marca intimatei-reclamante, respectiv semnul recurentei-pârâte, în ansamblul lor. Această constatare nu poate fi cenzurată în mod direct în calea extraordinară de atac a recursului, câtă vreme instanțele de fond au interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză.

De asemenea, în raport de împrejurarea că marca intimatei este înregistrată pentru "servicii medicale; servicii veterinare; servicii de igienă și îngrijire a frumuseții pentru oameni și animale; servicii de horticultură și de silvicultură", în mod corect s-a statuat că acestea includ și serviciile de cosmetică/depilare prestate de pârâtă, acestea fiind în mare parte identice și, în tot cazul, având în mod evident caracter complementar.

În mod judicios au statuat instanțele devolutive că împrejurarea că intimata reclamanta prestează într-o proporție semnificativă intervenții de chirurgie plastică, ce implică în mod necesar prestația unui chirurg plastician, nu are nicio relevanță în cauză, intimata-reclamantă fiind titulara mărcii "A." marcă înregistrată cu scopul de a proteja atât serviciile de chirurgie cât și servicii de igienă și îngrijire a frumuseții. Așadar, sfera serviciilor prestate de pârâtă se suprapune cu o parte din serviciile protejate de marca intimatei-reclamante, respectiv servicii de igienă și îngrijire a frumuseții. Menționarea serviciului de epilare definitivă este mai puțin relevant în economia cauzei, acesta fiind prestat de către pârâtă împreună cu alte servicii ce sunt incluse în serviciile de igienă și îngrijire a frumuseții, servicii pentru care reclamanta deține o marcă înregistrată. Ca urmare, nu se poate susține cu temei că aceste servicii ar fi diferite, iar nu unele complementare.

Recurenta a invocat și hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată la 19.06.2012 cauza C- 307/10, F., prin care s-a statuat, în esență, că Directiva 2008/95 trebuie interpretată în sensul că nu se opune utilizării indicațiilor generale din titlurile claselor din clasificarea prevăzută la articolul 1 din Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, adoptat la Conferința diplomatică de la Nisa la 15 iunie 1957, revizuit ultima dată la Geneva la 13 mai 1977 și modificat la 28 septembrie 1979, pentru a identifica produsele și serviciile pentru care se solicită protecția prin intermediul mărcii, cu condiția ca o astfel de identificare să fie suficient de clară și de precisă. Solicitantul unei mărci naționale care utilizează toate indicațiile generale din titlul unei anumite clase din clasificarea prevăzută la articolul 1 din Aranjamentul de la Nisa menționat anterior pentru a identifica produsele sau serviciile pentru care este solicitată protecția prin intermediul mărcii trebuie să precizeze dacă cererea sa vizează toate produsele sau serviciile repertoriate în lista alfabetică a acestei clase sau numai unele dintre aceste produse sau servicii. În cazul în care cererea ar face referire numai la anumite produse sau servicii dintre cele menționate, solicitantul este obligat să precizeze care produse sau servicii din clasa respectivă sunt vizate.

Invocarea acestei hotărâri nu poate determina reformarea deciziei recurate. Chiar în măsura în care se concluzionează, prin raportare la hotărârea Curții de Justiție, că desemnarea serviciilor de igienă și îngrijire a frumuseții pentru oameni și animale are în vedere strict aceste servicii, iar nu toate serviciile din clasa nr. 44, are deplină acoperire legală concluzia similarității puternice, inclusiv prin efectul complementarității serviciilor pentru care marca este înregistrată cu cele prestate de pârâtă, întrucât serviciile de igiență și îngrijire a frumuseții pentru oameni includ și serviciile de epilare definitivă.

Având în vedere că riscul de confuzie este cu atât mai puternic, cu cât similaritatea dintre marcă și semn, respectiv dintre produse și servicii este mai mare, în mod legal a reținut instanța de apel că marca reclamantei și semnul pârâtei, aflate în conflict, folosite cu referire domenii de activitate similare (complementare) creează în rândul publicului consumator falsa impresie că produsele aparțin aceluiași furnizor.

Premisele de aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice sunt așadar îndeplinite.

Fără relevanță juridică