ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 124/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București la 19 octombrie 2018, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta din urmă la plata sumei de 430.525,25 RON, reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă de către pârâtă din finanțarea nerambrursabilă acordată de către reclamantă, cu dobânzile legale aferente. Prin sentința civilă nr. 186 din 21 ianuarie 2019, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat soluționarea cauzei, în favoarea Tribunalului Satu Mare, inițial la secția a II-a civilă și de contencios administrativ, iar ulterior, în urma declinării realizate prin sentința civilă nr. 173/CA/18 aprilie 2019 a Tribunalului Satu Mare, în favoarea secției I civile a Tribunalului Satu Mare.

Sentința pronunțată de Tribunalul Satu Mare Prin sentința civilă nr. 60/D din 02 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a admis acțiunea formulată de către reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 430.525,25 RON, pretenții reprezentând daune interese referitoare la suma trasă de către pârâtă din finanțarea nerambursabilă acordată de către reclamantă, la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, calculată de la data plății. S-a respins, pe fond, cererea formulată de către pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni, prin primar A., de chemare în garanție a S.C. Centrul de Proiectare Județean Satu Mare S.R.L.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea Prin decizia nr. 544/A din 15 septembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni împotriva sentinței civile nr. 60/D din 2 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a păstrat-o.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni, criticând soluția pentru nelegalitate.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat la ÎCCJ la data de 13 noiembrie 2020 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie . Prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. Prin raportul întocmit, magistratul asistent a opinat că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, în raport de prevederile art. 493 C. proc. civ., în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea criticilor formulate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ar fi incidență excepția nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. (prin întâmpinare fiind invocată și de către intimată neîncadrarea motivelor de recurs în motivele de nelegalitate), iar, în măsura în care completul va trece peste această excepție, urmează a aprecia asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul a fost comunicat părților la data de 24, respectiv 27 septembrie 2021; nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Motivele de recurs În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată și a formulat, în esență, următoarele critici: - hotărârea recurată este nelegală întrucât instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prelungirea duratei de execuție a contractului de finanțare a avut de fiecare dată motive obiective, iar pârâta nu se face vinovată de nerespectarea vreunui termen; - au existat motive neprevăzute în ceea ce privește parcursul procedurii de atribuire a contractului de execuție, în sensul că au fost formulate mai multe contestații, respectiv procese în procedura de atribuire a contractului de execuție, care s-au finalizat în cele din urmă în cursul anului 2014, iar din 2015 societatea care a realizat proiectul tehnic, respectiv societatea de proiectare a refuzat modificarea proiectului tehnic și a amenințat reprezentanții pârâtei că, în cazul în care o altă societate de proiectare va modifica proiectul tehnic făcut de S.C. Centrul de Proiectare Județean Satu Mare S.R.L., atunci acesta din urmă va ataca autoritatea, deoarece are drepturi de autor asupra proiectului tehnic redactat; - în realitate, s-au aflat într-o imposibilitate de a continua implementarea acestui proiect, astfel că au solicitat societății contractante suspendarea contractului de execuție până la clarificarea aspectelor invocate; recurentei nu i se pot reține nici cele mai mici indicii de culpă, motiv pentru care angajarea răspunderii contractuale nu poate fi antrenată; - cu privire la cererea de chemare în garanție a S.C. Centrul de Proiectare Județean Satu Mare S.R.L., s-a arătat că în cele două raporturi contractuale s-a specificat că (art. 13 din contract) prestatorul are obligația de a executa serviciile prevăzute în contract cu profesionalism și promptitudinea cuvenită angajamentului asumat și în conformitate cu propunerea sa tehnică. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489, alin. (3) C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată, intimata Administrația Fondului pentru Mediu a invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, din perspectiva neîncadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. a căror incidență a fost invocată în susținerea căii de atac, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal. Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arată că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Deși recurenta și-a întemeiat motivele de recurs pe ipoteza de casare prevăzută de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea au fost indicate doar formal, partea neindicând efectiv ce dispoziții legale au fost încălcate sau interpretate greșit de către instanța de apel. În speță, din motivele de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susținerile recurentei privesc chestiuni de fapt presupus interpretate și reținute greșit de instanță, cum ar fi faptul că prelungirea duratei de execuție a contractului a avut motive obiective, precum și existența motivelor neprevăzute în ceea ce privește procedura de atribuire a contractului. Aceste critici privesc, în esență, modalitatea în care instanța de apel a interpretat probele în cauză și nu pot face obiectul controlului de nelegalitate în recurs. Aceasta întrucât verificarea acestor aspecte presupune reanalizarea situației de fapt din dosar și a probelor administrate în cauză, deci a unor chestiuni ce țin de temenicia hotărârii pronunțate. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că aspectele deduse judecății prin motivele de recurs implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, iar nu pe o interpretare a unor norme juridice, astfel că acestea nu pot face obiectul controlului de legalitate al instanței de recurs. În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată nul recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni, împotriva deciziei nr. 544A din 15 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.