Decizia nr. 1237/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la data de 15.05.2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., să se constate că folosirea neautorizată, de către pârâtă a semnului C. în activitatea comercială încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamantei asupra mărcilor înregistrate A. PROIECTE CU FINAL FERICIT nr. x, nr. depozit x, A. y nr. depozit y și D. nr. z să se dispună obligarea pârâtei la schimbarea numelui comercial în sensul ca elementul verbal "C." să nu mai fie inclus sub nicio formă în denumirea pârâtei, în baza prevederilor art. 5 din Legea nr. 11/1991 și înregistrarea modificărilor corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerțului; să se dispună obligarea pârâtei să înceteze de îndată, pe teritoriul României, folosirea neautorizată a semnului C. în activitatea comercială a acesteia, în special oferirea produselor sau comercializarea, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn și utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate, importul sau exportul produselor sub acest semn, conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 84/1998. În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 84/1998, art. 5 (a) din Legea nr. 11/1991.

Primul ciclu procesual 2.1 Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 246/S/16.11.2018, Tribunalul Brașov a admis cererea astfel formulată de reclamantă, a constatat că pârâta S.C. B. S.R.L. folosește neautorizat semnul C. în activitatea comercială și încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamantei asupra mărcilor înregistrate A. PROIECTE CU FINAL FERICIT nr. x, A. nr. y și D. nr. z, a obligat pârâta să își schimbe numele comercial în sensul eliminării cuvântului "C." din denumire și să nu îl mai includă în denumirea proprie, cu înregistrarea modificărilor corespunzătoare în evidențele Oficiului Registrului Comerțului, a obligat pârâta să înceteze, pe teritoriul României, folosirea neautorizată a semnului C. în activitatea sa comercială, în special oferirea produselor sau comercializarea lor, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn și utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate, importul sau exportul produselor sub acest semn. A obligat pârâta la plata sumei de 7240,68 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. 2.2 Decizia pronunțată în apel Prin decizia nr. 547/Ap din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis apelul formulat de B. S.R.L., a schimbat în tot sentința civilă nr. 246/S/16.11.2018 a Tribunalului Brașov și a respins cererea de chemare în judecată, obligând intimata să-i plătească apelantei suma de 2.483 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. 2.

Decizia pronunțată în recurs Prin decizia nr. 1926/22.09.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 547/Ap din data de 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. 3. Hotărârea pronunțată în apel, în rejudecare Prin încheierea de ședință din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, s-a încuviințat proba cu interogatoriu solicitată de către apelanta pârâtă S.C. B. S.R.L., în temeiul art. 255 C. proc. civ., interogatoriul urmând a fi administrat potrivit dispozițiilor art. 355 C. proc. civ., iar în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecății apelului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 246/S din data de 16 noiembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020 înregistrat pe rolul Tribunalului București.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.. În cuprinsul memoriului de recurs, după prezentarea istoricului cauzei pendinte, s-au formulat, în esență, următoarele critici de nelegalitate: În data de 14.10.2019, Comisia de Contestații Mărci a admis contestația reclamantei împotriva soluției de respingere a opoziției acesteia față de cererea de înregistrare a mărcii B. nr. w/27.02.2018, iar această soluție a fost contestată de intimată în dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului București; În cadrul dosarului de recurs din prezenta cauză, reclamanta a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020, iar Înalta Curte a respins cererea de suspendare. Pe fondul recursului, instanța a reținut că acțiunea în contrafacere este admisibilă chiar în condițiile în care este îndreptată împotriva unei mărci înregistrate ulterior. Instanța a arătat că existența contemporană a drepturilor de proprietate intelectuală ale pârtilor aflate în litigiu nu poate constitui un obstacol în a tranșa cu privire la încălcarea dreptului anterior pretins de reclamanta pentru că, de principiu, dobândirea ulterioară a unui drept nu este de natură a genera o prezumție absolută a conformității cu legea a exercitării sale; De la momentul soluției de respingere a cererii de suspendare de către Înalta Curte și până la momentul suspendării cauzei de către instanța de apel în rejudecare, singura noutate este că prin sentința nr. 370/09.03.2021, din dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului București, în care intimata a contestat soluția OSIM de respingere la înregistrare a mărcii solicitate ca urmare a admiterii contestației reclamantei, instanța de fond a respins contestația; Apreciază că instanța de apel a dispus suspendarea cauzei în mod nejustificat, deoarece atât cererea de încetare a utilizării denumirii C., cât și cererea de obligare la schimbarea numelui comercial se pot judeca fără a fi necesar să se aștepte soluția din dosarul de contestație, așa cum a apreciat și Înalta Curte. Faptul ca între timp instanța din dosarul de contestație a respins cererea nu este un element de noutate care să combată raționamentul care a stat la baza soluției instanței supreme de respingere a cererii de suspendare. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 414 C. proc. civ. Nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, în termen legal, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. În esență, s-a arătat că între petitele 2 și 3 din prezenta cauză și dosarul nrx/2020 există o strânsă legătură, învederată chiar de reclamantă atunci când a cerut ea însăși în fața instanței de recurs suspendarea judecății. În plus, împrejurarea că în cauza nr. x/2020 contestația sa a fost respinsă nu este relevant, deoarece soluția primei instanțe nu este definitivă. Recurenta-reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 22 martie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 26 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2018 și a fixat termen de judecată la data de 7 iunie 2022, ora 900, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Circumstanțele relevante pentru soluționarea recursului de față sunt următoarele: Reclamanta a invocat prin acțiunea pendinte încălcarea drepturilor sale exclusive asupra unor mărci naționale înregistrate A. și a solicitat repararea prejudiciului suferit prin încetarea folosirii semnului imputat a constitui o atare încălcare și prin schimbarea numelui comercial al societății pârâte. În apărare, între altele, pârâta a invocat existența unui drept propriu asupra mărcii proprii naționale B., împrejurare care a determinat prima instanță de apel să respingă acțiunea în contrafacere. Concomitent acestor fapte, în fața Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, reclamanta (care formulase și opoziție la înregistrarea mărcii pârâtei, respinsă) a formulat contestație în fața Comisiei special constituite în cadrul acestei instituții, cerere care încă nu primise un răspuns. Soluționând recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că împrejurarea existenței unui drept ulterior al pârâtului asupra unei mărci nu reprezintă, per se, un argument suficient pentru respingerea acțiunii în contrafacere formulată de titularul mărcii anterioare, instanța de recurs evocând în acest sens dezlegările cuprinse în hotărârea CJUE dată în cauza C-561/11, Fédération Cynologique Internationale împotriva Federación Canina Internacional de Perros de Pura Raza. Totodată, s-a apreciat că în cauză este necesară verificarea concretă a atingerilor suferite de reclamantă prin folosirea de către pârâtă semnului litigios, context în care devoluțiunea realizată de instanța de apel nu cuprinde în mod satisfăcător o atare analiză, fiind necesară casarea deciziei și rejudecarea la instanța de apel. Cu privire la procedura aflată atunci în desfășurare la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci - în cadrul căreia reclamanta din cauza de față formulase contestație împotriva înregistrării mărcii invocate în apărare de pârâtă - s-a reținut că această contestație nu lipsește de efecte înregistrarea mărcii, pentru că ea nu are efect suspensiv cu privire la procedura de înregistrare, iar ulterior respingerii opoziției reclamantei marca a urmat procedura de înregistrare și publicare; de aceea, formularea de către reclamantă a contestației nu schimbă coordonatele în care acțiunea în contrafacere are a fi analizată. La rejudecare, instanța de apel, observând că între timp menționata contestație formulată de reclamantă a fost admisă, Comisia OSIM dispunând respingerea înregistrării mărcii pârâtei, iar Tribunalul București a respins apoi în primă instanță contestația formulată de pârâtă împotriva hotărârii Oficiului, a dispus suspendarea judecății cererii de apel, cu argumentul că soluția definitivă ce se va pronunța în procedura judiciară ce urmează în cauza respectivă este determinantă pentru soluționarea pricinii de față, în sensul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În aceste coordonate, Înalta Curte apreciază că în mod corect susține recurenta reclamantă că suspendarea judecății nu era oportună și nici măcar necesară în cauza de față, având în vedere, cu precădere, chestiunile dezlegate în prima decizie de casare pronunțată anterior. Astfel, s-a arătat deja că un drept ulterior la marcă al pârâtului din acțiunea în contrafacere nu reprezintă, prin el însuși, un argument suficient pentru respingerea cererii de chemare în judecată, instanța de apel fiind chemată prin efectul deciziei de casare a examina dacă în conflictul dedus judecății folosirea de către pârât a semnului litigios reprezintă o încălcare a drepturilor exclusive ale reclamantei și dacă sunt îndeplinite cerințele art. 36 alin. (2) din Legea nr. 84/1998. Prin urmare, fără a fi complet indiferentă din perspectiva raportului juridic dedus judecății, existența sau nu a înregistrării mărcii pârâtului nu este determinantă în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel încât în cauza de față aplicarea acestor prevederi legale nu era necesară. Astfel, instanței de apel îi revine sarcina - cum s-a subliniat deja - de a examina conflictul dintre semne cu observarea dezlegărilor cu caracter obligatoriu din cauza C-561/11, iar împrejurarea că nu s-a finalizat procedura judiciară pendinte în dosarul nr. x/2020 nu este aptă a împiedica acest demers. Firește că, dacă în urma soluționării căii de atac prevăzute de lege, sentința Tribunalului București din dosarul amintit va fi menținută și înregistrarea mărcii pârâtei va rămâne respinsă, o atare împrejurare va putea primi relevanță în pronunțarea hotărârii instanțelor învestite cu acțiunea în contrafacere, dar statuările instanței de recurs din decizia mai sus evocată subliniază cu suficientă claritate că acest aspect nu este hotărâtor în economia procesului. De aceea, se impune a se constata că greșita aplicare a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a realizat astfel din două perspective - atât prin raportare la îndeplinirea concretă a condițiilor suspendării judecății, cât și prin prisma prevederilor art. 501 C. proc. civ. - motiv pentru care, în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se va dispune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru continuarea judecății.