ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1220/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2020 pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să: - se constate că în cadrul unei proceduri judiciare desfășurate în fața instanțelor române, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la nediscriminare, garantate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interpretat separat sau combinat cu art. 14 din aceeași Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16, art. 14 și art. 26 din Decretul nr. 212/1974 privind drepturile civile și politice; - fie obligat pârâtul la plata sumei de 3.000.000 Euro (echivalentul în legi la data plății efective) cu titlu de satisfacție pentru repararea prejudiciului moral, ca urmare a atingerii aduse demnității petentului prin discriminare la care a fost supus în raport cu alți justițiabili aflați în situații identice sau similare.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul Gorj Prin sentința civilă nr. 244/13.10.2020, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă s-a admis excepția prematurității formulării acțiunii, excepție invocată din oficiu, și s-a respins acțiunea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor. Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul A..

Hotărârea pronunțată în apel de Curtea de Apel Craiova Prin decizia civilă nr. 36/23.02.2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins excepția necompetenței procesuale invocată de recurentul - petent A.. A admis apelul formulat de petentul A. împotriva sentinței civile nr. 244/13.10.2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Gorj, în rejudecare Prin sentința civilă nr. 144 din 22 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Gorj, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A..

Hotărârea pronunțată în apel, în rejudecare, de Curtea de Apel Craiova Prin decizia civilă nr. 289 din 10 noiembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de petentul A., împotriva sentinței civile nr. 144 din 22 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei Curții de Apel Craiova a declarat recurs petentul A., criticând-o pentru nelegalitate. Prin motivele de recurs, petentul a formulat, în esență, următoarele critici întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 6 C. proc. civ.: - hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; completul învestit cu soluționarea apelului este necompetent să judece cauze maritime și fluviale, întrucât, astfel cum reiese din adresa nr. x/2020 din data de 26.10.2020, în cadrul Curții de Apel Craiova nu există secție sau complet specializat în cauze maritime și fluviale, iar cererea dedusă judecății este supusă jurisdicției maritime/poștale; astfel, instanța de apel a încălcat și Decizia nr. 17/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, care reglementează competența materială procesuală specializată a instanței de judecată; - în opinia recurentului, prin aplicarea unui timbru poștal pe cererea de chemare în judecată, ar fi supus soluționarea acesteia unei jurisdicții maritime, în conformitate cu dreptul internațional și tratatele internaționale la care România este parte; - hotărârea recurată nu a fost semnată de către membrii completului care au pronunțat decizia, recurentului fiindu-i comunicată o copie conformă cu originalul, nesemnată de către judecătorii cauzei; în opinia recurentului, înscrisul astfel comunicat este un fals, emis cu încălcarea regimului copiilor prevăzut de dispozițiile art. 286 alin. (4), art. 427 alin. (1) și art. 537 alin. (2) C. proc. civ. - hotărârea recurată nu este motivată în ce privește jurisprudența Curții Constituționale și a tratatelor internaționale la care România este parte în legătură cu drepturile fundamentale ale omului, încălcarea dreptului la un proces echitabil, excepția necompetenței materiale procesuale a instanțelor de fond, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al Administrației Județene a Finanțelor Publice Gorj, excepția incompatibilității judecătorului învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță, excepția lipsei repartizării aleatorii in sistemul informatic; - recurentul susține că s-a plasat sub protecția instituită de dispozițiile art. 14, art. 16 și art. 26 din Decretul nr. 212/1974, cât și a prevederilor art. 21 și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, însă instanța nu a făcut o minimă analiză a incidenței acestor prevederi în cauză; - instanța de apel a ignorat dreptul recurentului la un proces echitabil în condițiile în care nu a luat în seamă susținerile părții privind aplicarea prioritară și directă în cauză a dreptului internațional și comunitar; - instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, anume art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., întrucât dispozitivul deciziei recurate nu conține codul numeric personal al recurentului, elementele de identificare ale intimatului și nici soluțiile date tuturor cererilor deduse judecății, cu referire la excepțiile invocate de recurent în apel, precum și semnătura judecătorilor;

Apărările formulate în cauză La 21 februarie 2022, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursul ca nefondat. Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: - Printr-o primă critică, recurentul susține că hotărârea recurată a fost pronunțată de un complet necompetent să judece cauze maritime și fluviale, astfel cum reiese din adresa nr. x/2020 din data de 26.10.2020, din care rezultă că în cadrul Curții de Apel Craiova nu există secție sau complet specializat în cauze maritime și fluviale. Recurentul pretinde că cererea dedusă judecății este supusă jurisdicției maritime/fluviale întrucât prin aplicarea unui timbru poștal pe cererea de chemare în judecată, aceasta ar fi supus soluționarea acțiunii unei jurisdicții maritime, în conformitate cu dreptul internațional și tratatele internaționale la care România este parte. În continuare, se susține inclusiv încălcarea Deciziei nr. 17/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii, care reglementează competența materială procesuală specializată a instanței de judecată. Aspectele invocate de recurent, deși susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., sunt nefondate. Înalta Curte are în vedere că prin decizia nr. 36/23.02.2021, Curtea de Apel Craiova a respins excepția necompetenței procesuale a acestei instanțe, invocată de petent reținând că secția I a acestei instanțe "este competentă să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu apel sub toate aspectele, inclusiv a celor privind competența funcțională a secției din care face parte completul care a pronunțat această sentință și competența procesuală, materială și teritorială a Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei, o critică legată de acestea fiind, de altfel, formulată de apelant prin apelul declarat și urmând a fi analizată în cadrul acestuia". Totodată, având a analiza critica petentului formulată în primul ciclu procesual, referitoare la respingerea de către prima - instanță a excepției necompetenței sale materiale procesuale și teritoriale, întemeiată pe argumentul că cererea dedusă judecății este supusă jurisdicției maritime/fluviale, întrucât prin aplicarea unui timbru poștal pe cererea de chemare în judecată, petentul ar fi supus soluționarea acțiunii unei jurisdicții maritime, în conformitate cu dreptul internațional și tratatele internaționale la care România este parte, Curtea de Apel a reținut, prin raportare la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, faptul că "acțiunea de față nu intră în categoria acestor litigii maritime sau fluviale, fiind o acțiune întemeiată pe art. 96 din Legea nr. 303/2004, prin care se urmărește angajarea răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile pe care reclamantul susține că le-a suferit prin pretinsele erori judiciare menționate în cererea introductivă, în acest caz competența materială stabilindu-se potrivit art. 96 alin. (5) din lege și aparținând tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul, în speță Tribunalului Gorj." Sub aspectul incidenței în cauză a deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de apelant, a reținut Curtea de Apel că decizia "nu-și găsește aplicarea, întrucât aceasta vizează doar calificarea excepției necompetenței materiale procesuale a secției sau completului specializat ca fiind una de ordine publică, cu toate consecințe decurgând din aceasta pe planul condițiilor și termenelor de invocare, dar decizia nu conține și nu putea conține norme atributive de competență în materia cauzelor maritime sau a litigiilor prin care se urmărește antrenarea răspunderii patrimoniale a statului pe temeiul art. 96 din Legea nr. 303/2004". Aceste statuări ale Curții de Apel expuse în decizia pronunțată în primul ciclu procesual, prin care a fost admis apelul petentului împotriva sentinței tribunalului și a fost trimisă cauza spre rejudecare, fiind soluționate și alte aspecte litigioase deduse judecății, au intrat în putere de lucru judecat, nefiind atacate de către petent, astfel că dezlegările cuprinse în această hotărâre nu mai pot fi repuse în discuție, impunându-se în prezenta cale de atac. Reține Înalta Curte că aspectele ce vizează competența secției civile a Tribunalului Gorj, respectiv a Curții de Apel Craiova, precum și cele privind calificarea cererii deduse judecății - drept o acțiune în răspunderea patrimonială a statului pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, întemeiată pe dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004-, au fost tranșate cu ocazia pronunțării deciziei nr. 36/23.02.2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Prin urmare, sunt irelevante în prezenta cale de atac susținerile recurentului privitoare la faptul că acesta invocat în susținerea cererii sale dispozițiile art. 14, art. 16 și art. 26 din Decretul nr. 212/1974, cât și prevederile art. 21 și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, câtă vreme demersul judiciar declanșat de petent, astfel cum a fost fixat cadrul procesual prin elementele cererii introductive, a fost examinat de către instanțele de fond, prin prisma dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004. În consecință, hotărârea recurată a fost pronunțată de către instanța de apel legal învestită cu soluționarea cauzei. - Sub o altă critică, recurentul susține că decizia Curții de Apel nu este semnată de către membrii completului care au soluționat calea de atac, aspect ce atrage sancțiunea nulității, conform art. 426 alin. (3) C. proc. civ. Critica recurentului este susceptibilă de încadrare în cazul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar nu cel prevăzut pct. 1 al aceluiași articol, astfel cum eronat afirmă recurentul, însă este nefondată de vreme ce decizia recurată aflată la dosarul cauzei este semnată de membrii completului de judecată. Reține Înalta Curte că regula prevăzută de art. 426 alin. (3) C. proc. civ. (hotărârea va fi semnată de membru completului de judecată și de către grefier) se limitează numai la semnarea originalelor hotărârii, iar nu și la copiile care se trimit părților cu mențiunea conformă cu originalul aplicată de grefa instanței. Originalele - două la număr - rămân unul în dosarul cauzei, și celălalt în dosarul de hotărâri al instanței [conform art. 426 alin. (6) C. proc. civ..]. - Se mai susține nelegalitatea hotărârii recurate prin prisma lipsei din cuprinsul dispozitivului a unor mențiuni precum codul numeric personal al recurentului, elementele de identificare ale intimatului, a soluțiilor date tuturor cererilor deduse judecății, cu referire la excepțiile invocate de recurent în apel, precum și semnătura judecătorilor anterior analizată. Art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. constituie temei de casare a unei hotărâri judecătorești în măsura în care vătămarea procesuală ce ar fi cauzată recurentului, prin săvârșirea unui act de procedură, nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului respectiv. În speță, însă, recurentul nu justifică vreo vătămarea procesuală determinată de lipsa codului său numeric personal din cuprinsul dispozitivului, iar cu privire la elementele de identificare ale intimatului, recurentul nu justifică un interes în formularea acestei critici. Cât privește omisiunea instanței de apel de a se pronunța pe toate cererile deduse judecății, care să se reflecte în dispozitivul deciziei recurate, se constată că această critică vizează considerentele hotărârii, cu privire la care partea a formulat o critică distinctă, urmând a fi analizată în cele ce urmează. În schimb, dispozitivul hotărârii instanței de apel reflectă soluția pronunțată prin raportare la considerentele expus în cuprinsul acesteia - Printr-o ultimă critică se arată că hotărârea recurată nu este motivată în ce privește jurisprudența Curții Constituționale și a tratatelor internaționale la care România este parte în legătură cu drepturile fundamentale ale omului, încălcarea dreptului la un proces echitabil, excepția necompetenței materiale procesuale a instanțelor de fond, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al Administrației Județene a Finanțelor Publice Gorj, excepția incompatibilității judecătorului învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță, excepția lipsei repartizării aleatorii in sistemul informatic. Sub acest aspect recurentul a mai susținut că deși s-a plasat sub protecția instituită de dispozițiile art. 14, art. 16 și art. 26 din Decretul nr. 212/1974, cât și a prevederilor art. 21 și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, instanța nu a făcut o minimă analiză a incidenței acestor prevederi în cauză. Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. constituie temei pentru casarea unei hotărâri judecătorești atunci când lipsește motivarea soluției sau instanța de control judiciar a preluat tale quale considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică, când utilizează argumente fără legătură cu situația dedusă judecății, precum și atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv sau există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată. În speță, nu poate fi reținută niciuna dintre aceste teze. Astfel, în ceea ce privește motivarea soluției, instanța de apel a analizat cererea dedusă judecății prin raportare la toate criticile formulate de petent, a indicat considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, dezvoltând un raționament judiciar în concordanță cu soluția pronunțată. Nu este necesar ca, în economia considerentelor, instanța să răspundă în mod punctual fiecărui argument, acestea putând fi grupate în funcție de teza căreia i se subscriu pentru a fi dezvoltat un raționament unic, fără a presupune un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția. Instanța de apel a motivat clar de ce în al doilea ciclu procesual nu pot fi repuse în discuție aspecte referitoare la necompetența materială și teritorială a Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei, reprezentarea Statului Român și incompatibilitatea judecătorului, prin raportare la considerentele deciziei nr. 36/23.02.2021 a Curții de Apel Craiova, intrate în puterea lucrului judecat. Instanța de apel s-a aplecat punctual, oferind un răspuns judicios și asupra criticilor formulate prin cerere de apel referitoare la faptul că prima-instanță a refuzat să formuleze cerere de abținere și să aibă în vedere incompatibilitatea prevăzută de art. 43 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv nerespectarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei și nesemnarea sentinței primei-instanțe. Faptul că în motivarea deciziei recurate nu se regăsesc considerentele invocate de recurent referitoare la incidența în cauză a normelor de drept internațional indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu este de natură să conducă la concluzia că hotărârea atacată este nemotivată sub acest aspect, câtă vreme natura juridică a litigiului a fost stabilită, așa cum s-a arătat anterior, în primul ciclu procesual, prin decizia nr. 36/23.02.2021 a Curții de Apel Craiova, în sensul că demersul judiciar declanșat de petent se întemeiază pe dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004. Prin urmare, în cauză nu pot fi reținute motivele de casare reglementate de dispozițiile 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Față de cele ce preced, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii definitive a hotărârii atacate.