ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1102/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

După deliberare, asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

La data de 1 martie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrată cererea formulată de petentele A., B. și C. privind strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin încheierea de ședință nr. 586 din data de 23 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de petentele A., B. și C..

La data de 29 martie 2021, petentele A., B. și C. au depus cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea nr. 586 din data de 23 martie 2021, solicitând consemnarea tuturor detaliilor referitoare la părțile din dosar, repunerea cauzei pe rol și citarea tuturor părților pentru a se lămuri, conform legii, cine sunt persoanele responsabile de abuzurile îndreptate asupra lor.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 a respins cererea de îndreptare eroare materială privind încheierea nr. 586 din data de 23 martie 2021 dată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2021.

Prin cererea depusă la data de 19 mai 2021, petentele A., C. și B. au solicitat clarificarea dispozitivului încheierii pronunțată în data de 20 aprilie 2021.

În drept, au invocat art. 442 și art. 444 C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021.1.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a recalificat cererea formulată drept cerere de îndreptare eroare materială, în raport de aspectele deduse judecății și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 442 C. proc. civ., a respins cererea.

Prin cererea înregistrată la data de 20 iulie 2021, sub nr. x/2021/a1.1, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, petentele A., C. și B. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 22 iunie 2021, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021.1.

Prin încheierea din 26 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021.1.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea formulată și a dispus amendarea petentelor cu câte 300 RON fiecare.

Împotriva acestei ultime încheieri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție au formulat cerere de revizuire revizuentele A., C. și B..

În motivarea cererii, în esență, petentele au solicitat citarea, în raport de dispozițiile art. 413 C. proc. civ., pentru a fi în măsură să-și susțină cauza.

Au arătat că cererea de revizuire trebuie admisă, întrucât în dosar au fost încălcate flagrant regulile procedurale civile care vizează respectarea drepturilor părților litigante.

Totodată, au arătat că este necesar ca instanța de judecată să soluționeze cauza potrivit art. 6 și urm. din Legea nr. 304/2004 și Legea nr. 317/2004.

În drept, au invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 8 și 10 C. proc. civ.

La termenul din 04 mai 2021, revizuentele au depus la dosar concluzii scrise, iar instanța a rămas în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (3) și art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 493 alin. (5) din același cod.

După reținerea cauzei în pronunțare, revizuentele au formulat cerere de recuzare a tuturor membrilor completului, astfel că Înalta Curte a amânat pronunțarea până la data de 18 mai, pentru ca cererea de recuzare să fie soluționată.

Prin încheierea din 11 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de recuzare.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge, în considerarea argumentelor ce succed:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unor hotărâri judecătorești, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre să fie viciată chiar în substanța sa.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează posibilitatea exercitării acestei căi de atac numai în cazuri strict determinate.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile supuse revizuirii sunt cele pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Alin. 2 al aceluiași articol reține, cu titlu de excepție, situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, respectiv, alin. (1) pct. 3 în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10.

Or, din textul de lege menționat rezultă că, în regulă generală, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă sunt pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul cauzei.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Prin excepție, alin. (2) al art. 509 C. proc. civ. prevede că "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Prin încheierea ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din 22 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Astfel, condiția evocării fondului nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire este o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unei cereri de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din 22 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Totodată se reține că, prin cererea de revizuire formulată, au fost invocate ca temei de drept pct. 1, 3, 5, 8 și 10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ., însă, astfel cum rezultă din dezvoltarea lor, invocarea acestor ipoteze a fost făcută pur formal, neputând fi identificate motive care să poată fi circumscrise vreunui caz de revizuire, dintre cele expres și limitativ prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele A., C. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentele A., B. și C. împotriva încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.1.1.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.