ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1089/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin încheierea din data de 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere faptul că, din verificările dosarului, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar părțile, legal citate, nu s-au prezentat.

Împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs pârâta A., în nume propriu și în calitate de reprezetant legal al minorilor B., C., D., E., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs formulată, neîncadrată în drept, recurenta și-a arătat nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate în dosar.

Totodată, a arătat că doamnele judecător F. și G., membri ai completului de judecată care a pronunțat încheierea de suspendare atacată cu prezenta cale de atac, erau incompatibile, întrucât au soluționat și apelul declarat într-un alt dosar în care reclamantă a fost recurenta din prezenta cauză, respectiv dosarul nr. x/2014, având ca obiect reintegrare în locuință - ordonanță președințială.

Concluzionând, recurenta a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii atacate.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 26 ianuarie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta A., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor B., C., D. și E., împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017 și a fixat termen de judecată în ședință publică, la data de 23 martie 2022, ora 9:00, completul C10- noul C. proc. civ., cu citarea părților.

La termenul din 23 martie 2022, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 05 aprilie 2022, s-a formulat cerere de repunere pe rol și a fost acordat termen la data de 18 mai 2022, pentru discutarea cererii și pentru soluționarea recursului.

La termenul din 18 mai 2022, a fost repusă cauza pe rol, Înalta Curte rămânând în pronunțare asupra recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile și prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin cererea de recurs, recurenta pârâta A., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor B., C., D. și E. a susținut că încheierea pronunțată de instanța de apel este nelegală întrucât cei doi dintre membri completului de judecată s-au aflat într-o situație de incompatibilitate prin faptul că au soluționat anterior, în apel, dosarul nr. x/2014, având ca obiect ordonanță președințială - reintegrare în locuință.

Această critică este încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, situația invocată în speță fiind cea a alcătuirii greșite a instanței prin participarea la judecată a unor judecători incompatibili.

Potrivit art. 45 teza I C. proc. civ., "În cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abținut ori nu a fost recuzat".

Art. 41 din același cod stabilește că "(1) Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza, nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestației în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare. (2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat asistent sau mediator în aceeași cauză."

Din interpretarea textelor procedurale precizatate rezultă că, doar în situația incompatibilității absolute, afectarea aparenței de imparțialitate a judecătorului aflat în această situație este prezumată legal, fără posibilitate de apreciere.

Per a contrario, în ceea ce privește celelalte cazuri de incompatibilitate, precum cele descrise de art. 42 C. proc. civ., partea interesată are posibilitatea de a formula cerere de recuzare, iar împotriva încheierii prin care instanța s-a pronunțat asupra cererii de recuzare se poate formula cale de atac, în condițiile prevăzute de art. 53 C. proc. civ.

Analizând înscrisurile dosarului, se reține că, într-adevăr, decizia pronunțată în calea de atac a apelului de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2014, a fost pronunțată un complet de judecată având aceeași compunere ca și completul de judecată desemnat pentru judecata dosarului nr. x/2017, care a pronunțat încheierea de suspendare atacată.

Însă, se constată totodată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 41 din C. proc. civ. pentru a fi într-o situație de incompatibilitate absolută, întrucât prin ipoteză, cei doi judecători nu au pronunțat o hotărâre sau o încheiere interlocutorie în aceeași cauză, nefiind în situația de a își cenzura propria hotărâre în apel. De asemenea, nici condiția prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol nu este îndeplinită în prezenta cauză, din actele dosarului nerezultând o situație de incompatibilitate absolută dedusă din calități anterioare ale celor doi judecători.

În același timp, raportând susținerile din recurs la incompatibilitatea relativă reglementată de art. 42 C. proc. civ., instanța de recurs reține că mijlocul procedural prin care poate fi invocată o atare ipoteză este formularea unei cereri de recuzare.

Drept urmare, în condițiile în care recurenții cunoșteau alte elemente de fapt și de drept de natură să nască îndoieli cu privire la imparțialitatea membrilor completului de judecată, aveau posibilitatea să invoce incompatibilitatea ca incident procedural și să formuleze cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată în privința cărora susțin incompatibilitatea.

Cum aceștia nu au invocat incompatibilitatea judecătorilor și nu au înțeles să formuleze cerere de recuzare împotriva acestora, până la dispunerea măsurii suspendării judecării cauzei, pronunțată prin încheierea din 20 octombrie 2020, încheiere ce face obiectul prezentei căi de atac, se constată că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Tot astfel, formularea unei cereri de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui nu relevă un viciu de legalitate a încheierii recurate.

Aceasta întrucât rațiunea suspendării judecății pentru lipsa părților, atunci când acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, este aceea de a respecta principiile disponibilității, contradictorialității și dreptul la apărare care guvernează procesul civil și care împiedică instanța să procedeze la judecarea cauzei în absența părților, în condițiile în care niciuna dintre acestea nu a cerut judecarea cauzei în lipsă.

De altfel, prin construcția juridică dedusă analizei în recurs, nu se relevă o preocupare efectivă, reală a recurenților pentru continuarea procesului, întrucât solicitarea suspendării judecății nu poate avea o atare valență.

În ceea ce privește restul susținerilor formulate de recurenți prin cererea de recurs referitoare la celelalte dosare în care părțile s-au judecat, respectiv la analizarea eronată a titlului locativ, se reține că acestea nu constituie critici aduse încheierii atacate cu prezenta cale de atac, astfel că nu pot fi analizate.

Sub acest aspect, Înalta Curte reamintește că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Astfel, obiectul recursului constituindu-l încheierea din data de 20 octombrie 2020, prin care Curtea de Apel Iași, secția civilă a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de suspendare a cauzei, așa încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că încheierea recurată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din același cod, va respinge ca nefondat recursul declarat.

Având în vedere soluția pronunțată, precum și dispozițiile art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 51/2008, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de stat, ca efect al admiterii cererii de ajutor public judicar formulate de pârata A., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor B., C., D. și E., rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor B., C., D. și E., împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia, potrivit art. 19 din O.G. nr. 51/2008.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2022.