ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1057/2022

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, reclamanții A., B. și C., prin reprezentanți legali B. și D., au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Bistrița prin primar și Consiliul Local al Municipiului Bistrița, solicitând obligarea acestora la plata: - sumei de 200.000 euro daune morale pentru soția supraviețuitoare A., suma de 30.000 euro daune materiale constând în cheltuieli cu înmormântarea, edificare piatră funerară, prejudiciul nerealizat până la pensionare, contravaloare costuri procedură succesorală notarială și a meselor organizate cu ocazia înmormântării, priveghi, pomană la 6 săptămâni, 6 luni și 1 an; - sumei de 250.000 euro daune morale pentru fiica B.; - sumei de 100.000 euro pentru nepotul C.; - sumei de 200.000 euro pentru reclamantul minor C. pentru leziunile în urma incidentului; - sumei de 50.000 euro daune materiale, ce reprezintă contravaloarea suplimentului de hrană, spitalizare, îngrijire post spitalizare.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud Prin sentința civilă nr. 149/F din 10 iunie 2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Bistrița. S-a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C. împotriva pârâților Municipiul Bistrița prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Bistrița.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj Prin decizia nr. 185/A din 29 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 149 din 10 iunie 2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Timbrajul: Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Termenul de declarare a recursului Recursul este declarat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, respectiv la 16 august 2021 (data e-mailului de expediere - dosarul de recurs), iar decizia recurată a fost comunicată la 20 iulie 2021 . 6 Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 185/A din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, reclamanții A., B. și C., prin reprezentanți legali, au declarat recurs. Au fost formulate următoarele critici: Hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, deoarece starea de fapt nu a fost analizată raportat la textele legale aplicabile în cauză, iar instanța a apreciat, în mod nelegal, că este incidentă forța majoră. Având în vedere dispozițiile art. 2, art. 7, art. 8 și art. 20 din Legea nr. 24/2007 coroborate cu art. 1351 C. civ., recurenții-reclamanți au apreciat că sunt întrunite toate elementele pentru a atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtelor, răspundere care se angajează ca urmare a omisiunii de a curăța în timp copacii din parcul central. Curtea de apel, după completarea probatoriului, a concluzionat că există o cauză de exonerare a răspunderii civile a pârâtelor și a respins apelul ca nefondat. Instanța nu a aplicat corect legea civilă, în sensul că instanța de apel a admis că exista forță majoră și fenomenul meteorologic extrem era absolut invincibil și inevitabil, fiind incidente dispozițiile art. 1351 C. civ. Din întregul material probator, administrat atât în fața instanței de fond, cât și în apel, reiese o singura concluzie - anume că evenimentul reprobabil s-a petrecut anterior momentului orei 18:20 din 17 septembrie 2017 în Parcul Municipal Bistrița, ocazie cu care încă nu era declanșată furtuna (măsurătorile au precizat ca ea se intensifică după ora 18:22) și acea informare de cod portocaliu nu era mediatizată. Există un raport de cauzalitate evidentă și reală între inacțiunea administrației locale de igienizare a copacilor - aspect evidențiat și de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză - și ruperea unei crengi dintr-un arbore bătrân. Instanțele de fond nu au analizat concret și corect momentul în care intervine forța majoră și când se produce evenimentul, astfel că, atât argumentele din hotărârea de fond, cât și cele criticabile din apel sunt străine de cauză, neexistând o analiză corectă a situației deduse judecății. Dovedirea forței majore trebuie să fie analizată la momentele la care administrația a anunțat codul portocaliu, respectiv la ora 18:23. Instanța a ținut cont de multitudinea de acte depuse la dosar de municipalitate, prin care s-a dovedit violența fenomenului natural, însă această violență este plasată în timp la o distanță considerabilă de la momentul decesului lui E. și rănirea minorului C., astfel încât nu este aplicabil în cauză cazul fortuit. Concluzionând, arată că se impune casarea deciziei, admiterea apelului și admiterea acțiunii principale, având în vedere că instanțele au aplicat incorect normele de drept și nu au analizat criticile formulate în contextul factual existent. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările părților La 12 octombrie 2021 intimații-pârâți Consiliul Local al Municipiului Bistrița și Municipiul Bistrița au depus la dosar întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat. La 30 noiembrie 2021 recurenții-reclamanții A., B. și C. au transmis prin e-mail răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimații-pârâți, subliniind că evenimentul nedorit s-a produs anterior decretării, atenționării și începerii furtunii.

Procedura parcursă în fața instanței de recurs La 17 martie 2022 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Totodată, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 12 mai 2022, în complet de filtru, fără citarea părților. În cuprinsul raportului s-a reținut că urmează a fi analizată cu prioritate excepția nulității recursurilor pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților la 28 martie 2022. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. Recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad de jurisdicție. Așadar, motivarea recursului conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți au invocat, în esență, că instanța de apel nu a aplicat corect legea, însă în dezvoltarea acestei critici au făcut trimitere la situația de fapt calificată de instanță în urma administrării probelor încuviințate, totodată exprimându-și nemulțumirea față de împrejurarea că instanța de apel a reținut incidența forței majore. Prin cererea de recurs s-a mai criticat că instanțele de fond nu au analizat concret și corect momentul în care a intervenit forța majoră și când s-a produs evenimentul, situația de fapt nefiind analizată corect. De asemenea, recurenții-reclamanți au arătat că E. era deja decedat la ora 18:22, astfel că nu este incident cazul fortuit. Cum recursul este o cale de atac extraordinară și nedevolutivă (nu are loc o rejudecare a fondului pricinii), susținerile recurenților-reclamanți referitoare la modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt și a interpretat probatoriul administrat în cauză nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în recurs. Este de reamintit că atributul stabilirii situației de fapt și al aprecierii probelor utile spre această finalitate, anume a rejudecării fondului, aparține în mod exclusiv instanțelor de fond, nefiind permisă o substituire în prerogativele determinate de lege câtă vreme obiectul și scopului recursului sunt reglementate, în mod imperativ, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. În acest context, în ipoteza în care au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în oricare din tezele descrise în cuprinsul acestui text legal - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenții-reclamanți erau datori să argumenteze rațiunea pentru care consideră că, prin hotărârea atacată, instanța de apel a încălcat sau aplicat greșit prevederile legale incidente în speță, dându-le o altă interpretare decât cea avută în vedere de legiuitor ori a denaturat principiile desprinse din jurisprudența națională referitoare la incidența forței majore. Înalta Curte observă că recurenții-reclamanți au făcut trimitere la prevederile art. 1351 C. civ., indicând în mod formal acest text de lege, în condițiile în care nu au arătat în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, ci și-au exprimat nemulțumirea față de împrejurarea că instanța de apel a reținut incidența forței majore drept cauză exoneratoare de răspundere civilă delictuală. Așadar, nici aceste critici nu pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât privesc temeinicia hotărârii, iar nu nelegalitatea acesteia. Pentru considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului.