Decizia nr. 1056/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 7436/2018 a Judecătoriei Sector

Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată la 10 noiembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Sector 5 București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Biroul Notarului Public B., Notar B., C., D., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. x/2000 din 17.11.2000 încheiat de Biroul Notarului Public B. - dosar nr. x/2000 și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 10/2012 încheiat de Biroul Notarului Public B. - dosar nr. x/2012 conexat cu dosar nr. x/2012. Prin sentința civilă nr. 7436 din 22 octombrie 2018 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București a fost admisă excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 1412 din 14 iunie 2019, Tribunalul București a admis excepția netimbrării și a anulat cererea formulată de A., ca netimbrată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 1558A din 13 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul E. împotriva sentinței civile nr. 1412 din 14 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul București. Prin decizia civilă nr. 355A din 5 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, au fost respinse, ca nefondate, cererile de completare și de îndreptare a deciziei nr. 1558A din 13 noiembrie 2020 pronunțată de aceeași instanță.

Termenul de declarare a căii de atac Recursurile sunt declarate în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârilor. 1. Prima cerere de recurs, vizând decizia nr. 1558A din 13 noiembrie 2020 și încheierile de ședință din 18 septembrie 2020 și 13 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost înregistrată la 11 ianuarie 2021 (data ștampilei curții de apel - dosar recurs), iar decizia atacată a fost comunicată la 18 decembrie 2020 . 2. A doua cerere - recursul formulat de recurentul-reclamant E. împotriva deciziei nr. 355A din 5 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost înregistrată la 19 mai 2021 (data ștampilei curții de apel - dosar recurs), iar decizia recurată a fost comunicată la 27 aprilie 2021; 3. Cea de-a treia cerere de recurs, referitoare la recursul formulat de recurentul-reclamant E. împotriva deciziei nr. 355A din 5 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost înregistrată la 19 mai 2021 (data ștampilei curții de apel - dosar recurs), iar decizia recurată a fost comunicată la 27 aprilie 2021 .

Timbrajul Recurentul-reclamant a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, calculată în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei nr. 1558A din 13 noiembrie 2020, împotriva încheierilor de ședință din 18 septembrie 2020 și 13 noiembrie 2020, respectiv împotriva deciziei nr. 355A din 5 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamantul E. a declarat recurs. 6.1. Cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 1558A din 13 noiembrie 2020 și a încheierii de ședință din 18 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă: În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant, după ce a precizat că înțelege să depună motivele de recurs "complete" după motivarea cererilor de îndreptare eroare materială și de completare, a arătat succint că: - instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; - prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; - hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material; - instanța a ignorat notele depuse la 13 noiembrie 2020 și declarația dată de F.; - instanța a omis să se pronunțe asupra motivelor. În finalul recursului, a menționat că în decizia recurată, în mod greșit, s-a reținut că reclamantul a solicitat constatarea nulității, în fapt, acesta solicitând repunerea în situația anterioară, fără a contesta dreptul de a se întocmi acte legale de moștenire. 6.2. Prin cea de-a doua cerere de recurs depusă de recurentul-reclamant E. - recurs declarat împotriva deciziei nr. 355A din 5 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu privire la soluția privind cererea de completare a deciziei nr. 1558A din 13 noiembrie 2020 pronunțată de aceeași instanță - au fost formulate următoarele critici: - instanța nu a dispus asupra completării și excepțiilor invocate, astfel cum reiese din transcrierea ședinței; - este ilegală dubla identitate a intimatei D., fiind prezentate instanței o procură și înscrisuri fără semnătura beneficiarei, prin care G. se substituie ilegal beneficiarei; - pârâții nu trebuie să aibă interes în nejudecarea cauzei, invocând ilegal netimbrarea; - întâmpinările nu au fost depuse în termenul legal; - a solicitat instanței să se pronunțe asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al pârâtei D., având în vedere că nu a fost prezentată o procură valabilă, în original - lipsă drept de reprezentare; - instanța a respins ca neîntemeiată (fără motivare) cererea de completare; 6.3. Recursul formulat de recurentul-reclamant E. împotriva deciziei nr. 355A din 5 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu privire la soluția privind cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizia nr. 1558A din 13 noiembrie 2020 pronunțată de aceeași instanță - se susține faptul că: - în cuprinsul hotărârii se consemnează greșit anumite susțineri ale reclamantului; - instanța nu a consemnat că întâmpinările depuse nu sunt admisibile și faptul că a solicitat cercetarea înscrierii în fals. Cererile de recurs nu au fost întemeiate în drept - nu au fost indicate niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările părților La 20 iulie 2021 intimata-pârâtă D. a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat. A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția nulității recursurilor pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. La 26 septembrie 2021 recurentul-reclamant a transmis prin e-mail răspuns la întâmpinare, reiterând aspectele prezentate în cererile de recurs, susținând că întâmpinare formulată de intimata-pârâtă nu a fost depusă în termenul legal.

Procedura parcursă în fața instanței de recurs La 17 martie 2022 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Totodată, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 12 mai 2022, în complet de filtru, fără citarea părților. În cuprinsul raportului s-a reținut că urmează a fi analizată cu prioritate excepția nulității recursurilor pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților la 24, 25 și 29 martie 2022. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar afirmațiile recurentului din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat. Motivarea recursului conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. În cuprinsul cererii de recurs declarat împotriva deciziei nr. 1558 A din 13 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, recurentul-reclamant a susținut că motivele de recurs se încadrează astfel: - instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; - prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; - hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material; - instanța a omis să se pronunțe asupra motivelor. În ceea ce privește aceste susțineri, Înalta Curte observă că acestea reprezintă o indicare formală a conținutului unor dispoziții legale, care, deși reprezintă motive de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu toate acestea, nu sunt suficiente pentru a se constata că în dezvoltarea recursului sunt prezentate critici punctuale hotărârilor atacate. Aceasta, deoarece a motiva recursul înseamnă, pe de-o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către recurent. Recurentul-reclamant E. a mai invocat aspecte precum: instanța nu a dispus asupra completării și excepțiilor invocate, astfel cum reiese din transcrierea ședinței, ilegalitatea dublei identități a intimatei D., fiind prezentate instanței o procură și înscrisuri fără semnătura beneficiarei, prin care G. se substituie ilegal beneficiarei, pârâții nu trebuie să aibă interes în nejudecarea cauzei, invocând ilegal netimbrarea, întâmpinările nu au fost depuse în termenul legal, instanța a respins ca neîntemeiată (fără motivare) cererea de completare. De asemenea, a precizat că a solicitat instanței să se pronunțe asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al pârâtei D., având în vedere că nu a fost prezentată o procură valabilă, în original - lipsă drept de reprezentare. Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt formulate în mod confuz, imprecis și nestructurat, recurentul rezumându-se la a expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, iar din analiza acestor critici nu reiese relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluțiile pronunțate de curtea de apel. Aceste critici, evidențiate în cuprinsul cererii de recurs, nu reprezintă motive de nelegalitate ale deciziilor recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre cazurile de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul mărginindu-se să expună o simplă relatare a faptelor procesului. De asemenea, Înalta Curte reține că, deși recurentul a făcut trimitere la norme de procedură civilă (art. 442 - art. 444, art. 483 - art. 502 C. proc. civ.), totuși nu a adus critici punctuale deciziei atacate și nu a arătat în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță. Enunțarea unor texte de lege, fără o corelare a acestora cu cauza dedusă judecății și prezentarea unor afirmații ce vizează cu totul alte aspecte decât cele care fac obiectul dosarului, nu pot constitui critici în legătură cu raționamentul instanței, pretinsele nemulțumiri ale părții neraportându-se în niciun fel la considerentele hotărârilor atacate. Formularea unor nemulțumiri privind judecata cauzei, fără respectarea unei minime discipline procesuale și lipsite de orice pretenție concretă care să poată fi dedusă judecății și în raport de care instanța să se poată pronunța, limitată la invocarea cu generalitate a unor dispoziții legale, fără o argumentare a pretinsei incidențe a acestora în speța dedusă judecății, nu poate fi reținută ca fiind o motivare a căii de atac în sensul prevăzut de lege. Pentru considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului.