ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1055/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Deliberând, asupra cauzei de față reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 iulie 2021 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă sub dosar nr. x/2021, petentul A., în calitate de moștenitor testamentar al petentului B. (decedat), a formulat cerere de strămutare a dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Bacău.

În cadrul dosarului de strămutare, petentul A. a formulat cerere de recuzare a judecătorului învestit cu soluționarea cererii de strămutare.

Prin încheierea din 6 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul A.. Încheierea a fost pronunțată cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii din strămutare.

Prin încheierea din 27 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost respinsă cererea de strămutare formulată de petentul B. (decedat) prin procurator A., în contradictoriu cu intimatul C..

Împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 și a încheierii din 27 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, petentul A. a declarat recurs, formulând trei cereri distincte având conținut asemănător, astfel:

- împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 a declarat recurs prin cererea expediată prin e-mail la 11 septembrie 2021 - fila x;

- împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 și a încheierii din 27 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, recurentul a depus alte două cereri de recurs - e-mailuri expediate la 27 și 28 septembrie .

Prin cele trei cereri de recurs, ce au conținut identic, se invocă faptul că:

- nu au fost respectate normele de procedură privind calitatea procesuală;

- au fost ignorate dispozițiile art. 20, art. 22, art. 38 și art. 40 C. proc. civ. și art. 1057 și următoarele C. civ.;

- instanța s-a antepronunțat, punându-i în vedere petentului că, potrivit art. 83 C. proc. civ., nu poate pune concluzii.

Cererile de recurs nu au fost întemeiate în drept.

La 26 octombrie 2021 intimatul C. a depus la dosar întâmpinare, comunicată, solicitând, în principal, anularea recursului în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ. întrucât cererea de recurs nu îndeplinește condițiile formale prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), lit. c) și lit. e) C. proc. civ. și în temeiul art. 486 alin. (2) C. proc. civ. având în vedere că la cererea de recurs nu a fost atașată dovada achitării taxei de timbru.

A invocat, de asemenea, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și excepția lipsei calității procesuale active a recurentului A., solicitând respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, în a căror dovedire a depus chitanță .

La 10 decembrie 2021 recurentul A. a transmis prin e-mail răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor și excepțiilor formulate de intimat și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

La 17 martie 2022 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Totodată, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 12 mai 2022, în complet de filtru, fără citarea părților.

În cuprinsul raportului s-a reținut că urmează a fi analizată cu prioritate excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părților la 24 martie 2022, conform dovezilor de la filele x.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar afirmațiile recurentului din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat.

Motivarea recursului conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Deși recurentul a invocat faptul că instanța a încălcat normele de procedură, cu toate acestea, prin cererea de recurs a înțeles să își exprime nemulțumirea față de judecătorul cauzei, sens în care a menționat că "nu s-a dorit a se pronunța o soluție legală".

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt formulate în mod imprecis și nestructurat, recurentul rezumându-se la a expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, iar din analiza acestor critici nu reiese relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția curții de apel.

O atare motivare a recursului îndreptată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de recurentul-petent nu îndeplinește rigorile impuse art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceste susțineri neputând fi convertite în vreun motiv de casare, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate și neavând legătură cu raționamentul instanței care a determinat soluția de respingere a cererii.

De asemenea, Înalta Curte reține că, deși recurentul a făcut trimitere la norme de drept civil și de procedură civilă (art. 1057 C. civ. și art. 20, 22, 38 și 40 C. proc. civ.), totuși nu a adus critici punctuale deciziei atacate și nu a arătat în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță.

Enunțarea unor texte de lege, fără o corelare a acestora cu cauza dedusă judecății și prezentarea unor afirmații ce vizează cu totul alte aspecte decât cele care fac obiectul dosarului, nu pot constitui critici ale argumentelor legale prezentate de instanță în pronunțarea hotărârii recurate, pretinsele nemulțumiri ale părții neraportându-se în niciun fel la considerentele hotărârii atacate.

Formularea unei cereri lipsite de orice pretenție concretă care să poată fi dedusă judecății și în raport de care instanța să se poată pronunța, limitată la invocarea cu generalitate a unor dispoziții legale, fără o transpunere la cauza pendinte, fără o argumentare a pretinsei incidențe a acestora în speța dedusă judecății, cerere privată de elementele de fapt și de drept necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate fi reținută ca fiind o motivare a căii de atac în sensul prevăzut de lege.

Pentru considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului.

Față de soluția ce urmează a fi dispusă în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a obliga pe recurentul-petent A. (în calitate de moștenitor testamentar al petentului B.) la plata sumei de 500 RON către intimatul C., cu titlul de cheltuieli de judecată, dovedite prin chitanța de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. (în calitate de moștenitor testamentar al petentului B.) împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 și a încheierii din 27 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Obligă pe recurentul-petent A. (în calitate de moștenitor testamentar al petentului B.) la plata sumei de 500 RON către intimatul C., cu titlul de cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2022.