ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1054/2022

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 octombrie 2017 pe rolul Judecătoriei Marghita, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților B. și C. la plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale, urmare a decesului soțului său care a fost atacat de câinii proprietatea pârâților. Prin sentința civilă nr. 1389 din 4 iulie 2018, Judecătoria Marghita a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Bihor, având în vedere valoarea obiectului cererii (458.540 RON).

Sentința pronunțată de Tribunalul Bihor Prin sentința civilă nr. 24/C din 18 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, s-a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și C..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea Prin decizia civilă nr. 535/A din 22 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și C. împotriva sentinței civile nr. 24/C din 18 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Bihor. Cheltuielile judiciare avansate de către stat prin acordarea ajutorului public judiciar în favoarea apelantei, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 4.095,2 RON, au rămas în sarcina acestuia.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei civile nr. 535/A din 22 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a declarat recurs reclamanta A.. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel a analizat impropriu întreaga stare de fapt si a încălcat normele de drept material prevăzute de C. civ., făcând trimitere la probele administrate în cauză. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate este consacrată într-o reglementare proprie, expresă și neîndoielnică cuprinsă în art. 1375 C. civ., unde se prevede: "Proprietarul unui sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa." Această dispoziție se completează cu textul art. 1377 C. civ. - care definește noțiunea de pază a lucrului sau animalului și cu prevederile art. 1380 C. civ. - unde se dispune că nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei, de fapta unui terț ori este urmarea unui caz de forță majoră. Reglementarea acestei răspunderi este similară cu cea a răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri. De asemenea, textul art. 1375 noul C. civ. este aproape identic cu dispoziția art. 1001 din vechiul noul C. civ., cu o singură deosebire - astfel, se precizează clar și expres faptul că răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale se angajează în sarcina persoanei răspunzătoare "independent de orice culpă." La fel ca în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine, conform art. 1375 C. civ. coroborat cu art. 1377 C. civ., persoanei care are paza juridică a animalului în momentul cauzării prejudiciului. Din economia dispozițiilor legale, rezultă că paza juridică se prezumă că aparține proprietarului animalului care a cauzat prejudiciul, până la proba contrară. Determinarea sferei persoanelor care au sau pot avea paza juridică a animalelor se face după aceleași coordonate și în funcție de reperele de la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri. Răspunderea reglementată de art. 1375 C. civ. se aplică numai în cazul prejudiciilor cauzate de animalele care se află în paza juridică a unei persoane fizice sau juridice, asupra lor putând fi exercitată, în mod independent, o putere de direcție, control și supraveghere. Art. 1380 C. civ. prevede că, și în acest caz de răspundere, înlăturarea ei poate avea loc numai dacă se face dovada că prejudiciul a fost cauzat exclusiv de fapta victimei, fapta unui terț sau de un caz de forță majoră. Așadar, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este obiectivă, fără vinovăție, fiind fundamentată pe obligația de garanție a așa-zisului "comportament" al animalului. În ceea ce privește determinarea daunelor morale, deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Procedura parcursă în fața instanței de recurs La 17 martie 2022 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Totodată, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 12 mai 2022, în complet de filtru, fără citarea părților. În cuprinsul raportului s-a reținut că urmează a fi analizată cu prioritate excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților la 25 martie, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs. Părțile nu au formulat punct de vedere la raport.

Apărările formulate în cauză La 27 octombrie 2021 intimații-pârâți C. și B. au depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. La 15 noiembrie 2021 recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi susceptibile de încadrare în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Motivarea recursului conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expuse critici privind nelegalitatea hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Înalta Curte constată că recurenta a prezentat critici în legătură cu stabilirea situației de fapt de către instanța de apel, context în care a făcut referire la mai multe probe administrate în cauză, respectiv declarația soției decedatului în fața organelor de cercetare penală, raportul de expertiză medico-legală, interogatoriul intimaților și declarația martorului, în scopul de a evidenția că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Cum recursul este o cale de atac extraordinară și nedevolutivă (nu are loc o rejudecare a fondului pricinii), nemulțumirile recurentei referitoare la modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt și a interpretat probatoriul administrat în cauză nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în recurs. Dimpotrivă, acestea pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, însă nu pot fi cenzurate în recurs, deoarece prin intermediul acestei căi de atac se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. De asemenea, Înalta Curte reține că, deși recurenta a făcut trimitere la o serie de dispozițiile legale, respectiv art. 1375, art. 1377 și art. 1380 C. civ., totuși nu a adus critici punctuale deciziei atacate și nu a arătat în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, motivarea recursului fiind limitată la o simplă indicare "de formă" a textelor considerate interpretate sau aplicate greșit. A motiva recursul înseamnă, pe de-o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către recurent. Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textului de lege, așa cum a procedat recurenta, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept. Întrucât recurenta nu a indicat, în concret, în ce ar consta nelegalitatea deciziei atacate, iar argumentele expuse în susținerea recursului vizează aspecte de netemeinicie și împrejurări de fapt ale pricinii, ce nu pot fi analizate în cadrul controlului de legalitate, aspectele învederate prin cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., calea extraordinară de atac este lovită de nulitate, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Față de considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului declarat de reclamanta A..