ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1030/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 19 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar Craiova și Comisia județeană de aplicare a Legii fondului funciar Dolj solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele la repararea prejudiciului produs ca urmare a nerespectării hotărârii judecătorești - sent.civ. 666/17 01 2011, definitivă și irevocabilă prin dec. civ. 1111/24 05 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2010, prin care s-a dispus obligarea pârâtelor la punerea în posesie, respectiv emiterea TDP pentru o suprafață totală de 2,50 ha pe raza mun. Craiova, prejudiciu echivalent cu valoarea terenului pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate def. B., la nivelul pieței imobiliare 2018, respectiv 25 euro/mp (valoare totală 2.875.000 RON). Prin sentința civilă nr. 13407/05.12.2019 a Judecătoriei Craiova, cauza a fost declinată spre soluționare Tribunalului Dolj, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2020.

Sentința pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 465 din 15 septembrie 2020, Tribunalul Dolj, secția I civilă a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta A.. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Decizia pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 27 din 11 februarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 465/15.09.2020 pronunțate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2020.

Recursul exercitat în cauză Împotriva deciziei civile nr. 27 din 11 februarie 2021 a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că soluția instanței de apel este rezultatul aplicării și interpretării greșite a dispozițiilor legii speciale a fondului funciar coroborat cu normele de drept comun în materia răspunderii civile delictuale art. 1357 și urm. C. civ. coroborat cu art. 555 C. civ.

Procedura de filtru Raportul și suplimentul la acesta, întocmite în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., au fost analizate în completul filtru și au fost comunicate părților potrivit dovezilor de înmânare de la dosarul de recurs. Recurenta a expus un punct de vedere la suplimentul de raport, considerând admisbilă calea de atac a recursului, conform art. 483 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimatele-pârâte Comisia județeană de aplicare a Legii fondului funciar Dolj și Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar Craiova nu au formulat întâmpinări. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate, semnalată și prin suplimentul la raportul de admisibilitate în principiu a recursului, excepție a cărei analiză este prioritară, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 1 al Titlului XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare: "în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ..". Norma legală mai sus redată definește categoria "proceselor funciare’’, în care include nu numai plângerile și contestațiile, dar și alte litigii apărute în urma aplicării Legilor fondului funciar, respectiv nr. 18/1991, nr. 1/2000 și nr. 169/1997. În speță, prin cererea dedusă judecății de față, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Primăria Craiova și Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar Prefectura Dolj solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele la repararea prejudiciului produs ca urmare a nerespectării hotărârii judecătorești - sent.civ. 666/17 01 2011, definitivă și irevocabilă prin dec. civ. 1111/24 05 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2010, prin care s-a dispus obligarea pârâtelor la punerea în posesie, respectiv emiterea titlului de proprietate pentru o suprafață totală de 2,50 ha pe raza mun. Craiova, prejudiciu echivalent cu valoarea terenului pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate def. B., la nivelul pieței imobiliare 2018, respectiv 25 euro/mp (valoare totală 2.875.000 RON). Astfel, reclamanta a arătat că de la data reconstituirii dreptului de proprietate, respectiv 2002, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești - 24 05 2011- până în prezent, respectiv luna noiembrie 2018, cele două comisii nu și-au îndeplinit atribuțiile legale pentru punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 2,50 ha pe raza mun. Craiova. Față de cele ce preced, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă prin punctul de vedere la suplimentul la raport, rezultă fără echivoc că litigiul de față, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată și al părților implicate în conflictul judiciar are natura unui litigiu de "fond funciar", cărui îi sunt aplicabile procedura prevăzută din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, lege specială ce conține și dispoziții procedurale pentru desfășurarea "proceselor de fond funciar - lato sensu". Astfel, art. 5 alin. (1) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 prevede că "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului". După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile legale menționate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează că: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.". Dispozițiile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziții speciale, astfel că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 au incidență în cauza de față. Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunțate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt supuse recursului. Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 cu cele ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. rezultă că decizia civilă nr. 27 din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționat un proces funciar, fiind definitivă. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stabilind că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul exercitat în cauză, ca inadmisibil.