ÎCCJ, decizie (scj.ro #197431)

Hotărâre CNCD de constatare a inexistenței faptei de discriminare. Lipsa motivării în fapt a hotărârii. Nelegalitate

OG nr. 137/2000, art. 2

O hotărâre CNCD  care nu conține nicio referire la situația de fapt reclamată, repectiv la faptele de discriminare care au făcut obiectul sesizării, la probele propuse de ambele părți implicate și la apărările persoanei acuzate de săvârșirea respectivelor fapte, este nelegală -

prezentarea pur teoretică a noțiunii de discriminare și mențiunea lipsei raportului de cauzalitate neputând reprezenta o motivare la nivelul cerut unei hotărâri administrativ-jurisdicționale

.

În lipsa acestei motivări și soluționării în concret de către autoritatea administrativă pârâtă, instanța nu se poate substitui competenței acesteia și nu poate verifica  în mod direct existența sau inexistența unui tratament discriminatoriu.

.

ÎCCJ, SCAF - Decizia nr. 2729 din 16 mai 2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a  formulat  contestație împotriva hotărârii nr. 723/13.12.2017 emisă de CNCD prin care solicită anularea hotărârii CNCD nr. 723/13.12.2017 ca netemeinică și nelegală; constatarea discriminării salariale la care am fost supus de către pârâtă pe motiv de apartenență și activitate sindicală; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cerere.

Prin sentința civilă nr. 2517 din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis in parte cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții S.C. B SRL și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

S-a dispus anularea prevederilor cuprinse la punctul 3 din Hotărârea CNCD 723/13.12.2017. S-a dispus obligarea paratei sa solutioneze motivat petitia reclamantului inregistrata la CNCD sub numarul 3724/13.07.2017.

A fost respinsă, in rest, cererea ca neîntemeiată.

S-a dispus obligarea paratei CNCD sa plătească reclamantului suma de 3500 lei, onorariu de avocat redus, cu aplicarea art.451 alin.2 din Codul de procedura civila.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recursuri pârâții pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B SRL criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursurile declarate de recurenții-pârâți sunt întemeiate pe dispozițiileart.488(1) pct.4,5,6 și 8 Cod procedură civilă criticându-se ca nelegală soluția de admitere în parte a acțiunii și de anulare a Hotărârii CNCD nr.723/13.12.2017 pentru motivul de nelegalitate reținut de prima instanță al motivării hotărârii prin care s-a respins cererea reclamantului-intimat având ca obiect faptele de discriminare reclamate.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B SRL este întemeiat pe dispozițiile art.488(1) pct.4,5,6 și 8 Cod procedură civilă dar sunt dezvoltate numai motivele de recurs prevăzute de art.488(1) pct.5 și 8 Cod procedură civilă.

În raport de dispozițiile art.488(1) pct.5 Cod procedură civilă se invocă încălcarea normelor de procedură a căror nerespectarea atrage sacțiunea nulității absolute.

Se arată că în mod nelegal prima instanță a constatat nelegalitatea hotărârii CNCD apreciind-o ca nemotivată – aplicând greșit dispozițiile art.425(1) lit.b Cod procedură civilă pe aspectul aprecierii probelor de către autoritatea emitentă.

Se arată că modul de apreciere a probatoriului administrat este un atribut exclusiv al autorității în cadrul procedurii administrativ jurisdicționale finalizată cu emiterea hotărârii prin care s-a apreciat în lipsa unui raport de cauzalitate că nu poate fi reținută fapta de discriminare a angajatorului pârât fapta reclamată de intimatul-reclamant.

În raport de dispozițiile art.488(1) pct.8 Cod procedură civilă se invocă greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art.2 și art.7 din OG nr.137/2000 de către prima instanță în ceea ce privește analiza legalității Hotărârii CNCD contestate și pe care prima instanță a apreciat-o nelegal ca fiind nemotivată.

Se arată că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente reținând nelegal faptul că hotărârea CNCD ar fi nemotivată în condițiile în care însuși reclamantul nu a argumentat și probat săvârșirea unei fapte de discriminare salarială la care a fost supus de societate în calitate de angajator.

În cadrul acestui motiv de recurs se fac precizări cu privire la culpa reclamantului în calitate de salariat și la lipsa unui comportament discriminatoriu din partea anagajatorului.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de reclamantul Anghel Ion și menținerea în integralitate a Hotărârii CNCD nr.723/13.12.2017.

Recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în calitate de autoritate emitentă a Hotărârii nr.723/2017 este întemeiat pe dispozițiile art.488(1) pct.8 Cod procedură civilă.

Se invocă nelegalitatea sentinței de fond pe aspectul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art.2(1) din OG nr.137/2000 în analizarea faptelor reclamate ca fiind acte de discriminare salarială.

Se apreciază că Hotărârea CNCD este motivată în fapt și în drept conținând suficiente elemente care fac posibil controlul soluției de respingere de către instanță fiind nelegală aprecierea instanței de fond pe aspectul pretinsei  nemotivării a faptelor reclamate.

În cauză recurentul-pârât apreciază ca nemotivată hotărârea contestată, argumentul principal pentru respingerea sesizării fiind lipsa legăturii de cauzalitate între faptele reclamate de intimatul-reclamant și criteriul de discriminare invocat de aceasta în plângere.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate respingerea în tot a acțiunii și menținerea ca legală în tot a Hotărârii nr.723/13.12.2017.

La dosar reclamantul-intimat a formulat  întâmpinare  pe cele două recursuri solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

În cadrul întâmpinării reclamantul face referiri la principiul material suportat ca urmare  a faptelor de discriminare comise de recurenta-pârâtă societate în calitate de anagajator.

Recurenta-pârâtă societate a depus la dosar răspuns la întâmpinare în care arată lipsa de temei  a pretențiilor materiale ale reclamantului în raport de soluția admiterii în parte dispusă de prima instanță.

Se arată că instanța de fond a respins restul pretențiilor reclamantului în raport de soluția de obligare a CNCD la reanalizarea petiției  reclamantului iar acesta nu a promovat  recurs principal sau incident.

La dosar – în termenul de amânare a pronunțării reclamantul-intimat a depus concluzii scrise.

Curtea analizând recursurile declarate în cauză le apreciază prin considerente comune ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de casare prevăzute de art.488(1) pct.5 și pct.8 Cod procedură civilă.

Motivul de recurs prevăzut de art.488(1) pct.5 Cod procedură civilă invocat de recurenta-pârâtă societatea B SRL în calitate de angajator este nefondat.

În cauză nu poate fi reținută nelegalitatea sentinței pe aspectul încălcării normelor de procedură, respectiv încălcarea art.425(1) lit.b Cod procedură civilă de către prima instanță.

În mod legal prima instanță a făcut aplicarea art.425(1) lit.b Cod procedură civilă și a constatat imposibilitatea exercitării controlului de legalitate asupra hotărârii CNCD nr.723/13.12.2017 pentru nemotivarea, respectiv neanalizarea în concret a sesizării formulate a faptelor și probelor aduse de reclamant, în raport de dispozițiile art.1 și 2 din OG nr.137/2000.

În mod legal s-a făcut aplicarea art.425(1) lit.b Cod procedură civilă față de caracterul administrativ jurisdicțional al procedurii în fața CNCD.

În lipsa unei analize în concret a situației reclamante, în mod legal prima instanță a anulat  în parte hotărârea CNCD și a obligat autoritatea să soluționeze motivat petiția reclamantului.

Hotărârea CNCD nu a analizat deloc susținerile reclamantului și apărările formulate de recurenta-pârâtă societate în calitate de angajator, simpla mențiune a lipsei legăturii de cauzalitate nefiind suficientă a fi apreciată ca nemotivată o hotărâre emisă în cadrul unei proceduri jurisdicționale.

În mod legal prima instanță nu s-a investit cu pretenții materiale formulate de reclamant în raport de soluția dispusă.

Acestea urmează a fi analizate de autoritatea competentă în cadrul soluționării nemotivate a petiției reclamantului, neputând fi analizate prima dată de către instanță.

Motivul de recurs prevăzut  de art.488(1) pct.8 Cod procedură civilă este nefondat în cauză neputând fi reținute interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.2 din OG nr.137/2000.

În mod corect prima instanță a constatat că hotărârea CNCD  contestată nu este motivată, deoarece nu conține nicio referire la situația de fapt a reclamantului la faptele de discriminare reclamate, la probele propuse de ambele părți implicate și de apărările societății angajatoare.

În lipsa acestei motivări și soluționării în concret de către autoritate, instanța nu se poate substitui competenței pârâte și nu poate verifica  instanța direct existența sau inexistența unui tratament discriminatoriu în raport de apartenența reclamantului la sindicat.

Prezentarea pur teoretică a noțiunii de discriminare și mențiunea lipsei raportului de cauzalitate nu poate reprezenta o motivare a unei hotărâri administrativ-jurisdicționale.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art.496-497 Cod procedură civilă a respins ambele recursuri ca nefondate menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.