ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1158/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.08.2020, sub nr. de dosar x/2019, reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 367 din data de 24.06.2019 pronunțată de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, în baza probelor administrate, prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1187 din 18.11.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării

A anulat Hotărârea C.N.C.D. nr. 367 din 24.06.2019 și a constatat că fapta sesizată prin petiția înregistrată la CNCD sub nr. x/25.05.2018 nu constituie discriminare.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei C.NC.D la obligarea cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiat.

Împotriva sentinței civile nr. 1187 din 18.11.2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. au formulat cereri de recurs, iar reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani a formulat recurs incident.

3.1. Recurentul-pârât A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1187 din 18.11.2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii

În motivarea recursului a arătat că, în mod greșit Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantului UAT Ciumani și a anulat Hotărârea CNCD nr. 367/24.06.2019, constatând totodată faptul că fapta sesizată prin petiția înregistrată la CNCD sub nr. x/25.05.2018 nu constituie discriminare.

În opinia recurentului, în argumentarea sentinței recurate, instanța de fond utilizează argumente lipsite de temei logic și juridic pentru a justifica utilizarea exclusiv a limbii maghiare de către o instituție publică a statului român în relația cu cetățenii români.

Contrar celor reținute de instanța de fond, recurentul susține că informațiile publicate în ziarul "B.", postat pe pagina de internet a Primăriei Ciumani, sunt informații de interes public pentru că Primăria Ciumani este o instituție publică, nu una privată care aparține comunității maghiare din Ciumani. Primăria Ciumani este o instituție publică a statului român și dacă în Ciumani ar locui x% etnici maghiari.

Caracterul public al instituției Primăria Ciumani nu este dat de procentul populației de etnie maghiară din comuna Ciumani, ci de faptul că aceasta aparține sistemului administrativ al statului român. Ca atare, argumentul procentului populației de etnie maghiară din Ciumani este complet irelevant în speța pendinte.

Mai mult, chiar și cei 98,89% etnici maghiari din Ciumani sunt tot cetățeni români care au obligația legală să cunoască limba oficială de stat din România. Faptul că sunt etnici maghiari nu îi exonerează pe aceștia de la obligația de a cunoaște limba oficială de stat.

Pagina de internet a unei primării este în mod evident sediul virtual al acelei instituții publice a statului român și, pe cale logică de consecință, absolut orice informație care se află în sediul virtual al unei instituții publice din România trebuie să se regăsească cu prioritate în limba oficială de stat.

Dacă cetățenii de etnie maghiară din Ciumani au acces la informațiile publice cuprinse în publicația "B." în limba maghiară, recurentul apreciază că și el are dreptul la acces la aceleași informații în limba oficială de stat.

În al doilea rând, recurentul-pârât susține că Publicația "B." aparține Primăriei Comunei Ciumani, instituție publică a statului român obligată să comunice cu cetățenii cu prioritate în limba oficială de stat, limba română. Publicația "B." este editată de Primăria Ciumani și este distribuită gratuit de Primăria Cimani.

Publicația "B." nu aparține comunității maghiare din localitate, ci aparține unei instituții publice a statului român.

Fiind vorba despre o publicație care aparține unei instituții publice a statului român în care limba română este singura limbă oficială de stat pe care toți cetățenii României, indiferent de etnie (și deci și cei 98,89% cetățeni de etnie maghiară din Comuna Ciumani) sunt obligați să o cunoască, este de domeniul evidenței logice și juridice faptul că publicația "B." trebuie editată cu prioritate în limba oficială de stat iar mai apoi există posibilitate ca acesta să fie tradusă și în limba minorității.

În al treilea rând, arată faptul că, deși este vorba despre o publicație editată din fonduri publice de o instituție publică a statului român, respectiv Primăria Ciumani, numele acestei publicații este unul exclusiv în limba maghiară.

Cetățenii români care nu cunosc limba maghiară sunt astfel tratați diferit de reclamant și se naște astfel un tratament discriminatoriu la adresa cetățenilor români care nu cunosc limba maghiară, cum este și cazul său.

În ceea ce privește argumentul invocat de instanță de fond cu privire la domiciliul său, recurentul a arătat că este irelevant. Nu există nicio prevedere legală care să condiționeze în vreun fel accesul la informații de interes public despre activitatea unei instituții publice de domiciliul în UAT-ul în care se regăsește acea instituție publică. Acest argument invocat de instanța de fond este lipsit de temei logic și juridic.

Primăria Comunei Ciumani, cea care editează și distribuie gratuit publicația "B.", nu este o organizație a minorității maghiare din România, ci o instituție publică a administrației publice locale din România, nu din Ungaria.

Ca atare, această instituție publică este obligată să informeze opinia publică, și deci și pe pârât, cu prioritate în limba oficială de stat, limba română, și abia în subsidiar în limba minorității.

Din traducerea rezumatului publicației "B." din februarie- martie 2018, depusă la dosarul cauzei de reclamantă, reiese foarte clar faptul că, în cauză, prin intermediul acestei publicații editată exclusiv în limba maghiară, reclamantul comunică cetățenilor, exclusiv în limba maghiară, informații de interes public.

Prevederile Legii nr. 500/2004 nu au absolut nicio legătură cu speța în cauz,ă iar interpretarea cu rea credință a reclamantului a prevederilor sale duce la paradoxul în care un text de lege adoptat tocmai pentru a proteja limba oficială de stat să fie folosit pentru a justifica nefolosirea limbii oficiale de stat de către o instituție publică din România, intepretare ce încalcă chiar spiritul acestei legi.

Legea nr. 500/2004 se referă la publicațiile în limba minorităților naționale, nu la publicații editate de autorități publice locale în limba minorităților naționale.

Contrar celor afirmate de instanța de fond, chiar și mesajul în limba maghiară al primarului din Ciumani cu ocazia sărbătorilor pascale este o informație de interes public, pentru că are legătură cu activitatea unui demnitar al statului, un ales local plătit din fonduri publice. Urările pe care același primar le face în particular nu sunt informații de interes public. Însă, atunci când acest mesaj este făcut de primar în ziarul primăriei și este publicat pe pagina de internet a primăriei atunci, este de domeniul evidenței faptul că acel mesaj este o informație de interes public.

Având în vedere aceste aspecte, recurentul-pârât A. solicită să se constate faptul că autoritățile administrației publice locale au obligația de a respecta dreptul minorităților naționale de a fi informate în limba maternă, însă comunicarea oficială a instituțiilor publice sub forma acestor publicații oficiale se face în primul rând în limba română, limba oficială de stat, fiind obligatoriu ca aceste publicații să poată fi citite în primul rând în limba oficială a țării, existând și posibilitatea traducerii lor în limba maternă a cetățenilor care aparțin minorităților naționale.

3.2. Recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, iar pe fond, respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiate și menținerea Hotărârii C.N.C.D. nr. 367 din data de 24.06.2019.

În motivarea cererii de recurs, se arată că reținerea instanței de fond conform căreia publicația în cauză nu cade sub incidența dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2004, ci intră în sfera situației derogator reglementate de art. 5 lit. c) din același act normativ, este una eronată.

Potrivit art. 5 lit. c) din același act normativ, nu fac obiectul prezentei legi: publicațiile redactate integral sau parțial în limbi străine, inclusive cele ale minorităților naționale.

În acest sens, recurentul-pârât subliniază că publicația "B." apare pe pagina oficială a unității administrativ teritorială Comuna Ciumani, unde sunt postate doar informații de interes public.

După cum este postat pe pagina de internet al autorității locale, este evident că această publicație este de interes public local, iar faptul că apare doar în limba maghiară pune pe cetățeanul necunoscător al acestei limbi în situația de a nu putea accesa această publicație și lasă impresia că se referă la acei cetățeni care cunosc limba maghiară.

Prin urmare, conchide faptul că sunt îndeplinite condițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2004, iar publicația în cauză se circumscrie definiției de text cu caracter de interes public, așa cum este prevăzută de art. 2 din același act normativ.

3.3. Recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani a formulat recurs incident în baza prevederilor art. 491, art. 496 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea pe fond a cauzei.

În motivarea cereri de recurs, reclamanta a arătat că instanța de fond a respins solicitarea referitoare la cheltuieli de judecată, reținând că nu ar fi făcut dovada conținutului și întinderii acestor cheltuieli. Această soluție este nelegală, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, in condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei". De asemenea, potrivit art. 453 C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată'",

În ceea ce privește nedovedirea cheltuielilor ocazionate, recurenta-reclamantă arată că dovada cheltuielilor ocazionate au fost transmise instanței în mai multe ori, de exemplu prin adresa din data de 04.02.2020, la care am atașat ordonanța de plată - dovada achitării sumei de 2500 RON.

Astfel, cheltuielile de judecată vor fi acordate în măsura în care partea care le pretinde dovedește, în condițiile legii, existența și întinderea acestora, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Având în vedere înțelesul noțiunii de "cuantum al cheltuielilor de judecata" descrise la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că partea care solicită cheltuieli este ținută să administreze dovezi cu privire la fiecare componentă a acestora, în măsura în care pretinde recuperarea lor de la partea adversă.

În aceste condiții, face referire la ordinul de plată emis și depus la dosarul cauzei atestă plata și încasarea onorariului de avocat, constituind, în opinia sa un act justificativ care face dovada la acordarea cheltuielilor de judecată, acesta respectând dispozițiile art. 292 C. proc. civ.

Concluzionând, recurenta-reclamantă arată că incidența motivelor de recurs prevăzute la art. 488 pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ. rezidă pe de o parte din încălcarea dispozițiilor menționate, iar pe de altă parte din împrejurarea că instanța nu a arătat care sunt motivele de fapt și de drept pentru a se dispune aceasta soluție, ceea ce atrage nulitatea parțială a hotărârii cu privire la soluționarea acestui capăt de cerere.

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile nulității cu privire la recursurile formulate de pârâții A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, susținând că motivele invocate prin cererile de recurs nu se încadrează în cele prevăzute de 488 alin. (1) C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurentul-pârât A. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

La data de 16.01.2023, C. a formulat cerere de intervenție accesorie în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la data de 19 ianuarie 2023, recurentul-pârât A. a solicitat respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă

Prin încheierea de ședință din 19.01.2023, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 61 C. proc. civ., a încuviințat cererea de intervenție accesorie formulată de C..

Prin notele scrise depuse la data 27 februarie 2023, intervenienta C. a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului formulat de pârâtul A. și excepția lipsei de interes a recursului formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în subsidiar solicitând respingerea recursurilor.

De asemenea, intervenienta a invocat excepția tardivității întâmpinării formulate de recurentul-pârât A., apreciind că este o completare la recurs, depusă în afara termenului legal.

II. Considerentele instanței de recurs

Înalta Curte constată că sunt nefondate excepțiile nulității recursului formulat de pârâtul A., invocate de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială și intervenienta C., având în vedere că, deși recurentul-pârât A. nu a invocat în mod expres motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat detaliat motivele pentru care consideră că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile din Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice.

În ceea ce privește excepția nulității recursului formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială, Înalta Curte constată că această excepție este nefondată, având în vedere că pârâtul a invocat, în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., critici prin care a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 500/2004.

Referitor la excepția tardivității întâmpinării formulate de recurentul-pârât A., pe motiv că ar reprezenta o completare tardivă la cererea de recurs, Înalta Curte constată că și această excepție este nefondată, având în vedere că prin întâmpinarea a cărei tardivitate se invocă recurentul A. a solicitat admiterea recursului formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, susținând argumentele pentru care consideră că este fondat acest recurs, neputându-se reține că prin întâmpinare ar fi completat propria cerere de recurs.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes a recursului formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de intervenienta C., Înalta Curte constată că susținerile potrivit cărora CNCD nu are dreptul de a formula recurs sunt lipsite de fundament juridic.

Contrar susținerilor intervenientei, chiar dacă actul contestat este emis de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, acest fapt nu îi îngrădește acestuia drepturile procesuale.

Prin sesizarea înregistrată la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sub nr. x/25.05.2018 petentul A. a arătat că pe pagina oficială de internet a Primăriei Comuna Ciumani jud. Harghita - http:/csomfalva.info - apare publicat în format pdf un fișier ce conține publicația "B.", publicație editată în limba maghiară, finanțată și promovată de Comuna Ciumani, aspect care constituie o atitudine discriminatorie la adresa petentului, care nu este cunoscător al limbii maghiare, fiind incidente prevederile art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000.

Prin Hotărârea nr. 367/24.06.2019 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a respins excepția lipsei calității procesuale a petentului A. ca fiind neîntemeiată, reținându-se că reclamantul are domiciliul în jud. Covasna; s-a constatat că aspectele sesizate intră sub incidența art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 și a fost sancționată cu avertisment Primăria Comunei Ciumani.

În esență, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că, prin nerespectarea dreptului liberului acces la informații de interes public,partea reclamată îi privează pe cetățenii necunoscători ai limbii maghiare de un tratament îndreptățit, producând un tratament discriminatoriu pe criteriul etnic și lingvistic asociat încălcării art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, dreptul lezat fiind dreptul de acces la informații de interes public și în limba română față de care trebuie asigurat un acces liber și neîngrădit, în conformitate cu principiile fundamentale din Constituția României.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Primăria Comunei Ciumani a solicitat anularea Hotărârii nr. 367/24.06.2019, iar instanța de fond a admis acțiunea și anulat hotărârea contestată, reținând, în esență, că nu se poate reține caracterul discriminatoriu al faptei de a publica online în limba maghiară o publicație care, prin raportare la conținutul concret al articolelor, la destinatarii informațiilor publicate, la procentul populației de etnie maghiară din această comună, nu urmărește restrângerea nejustificată a dreptului de care se prevalează într-o manieră teoretică petentul.

2.1. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt fondate recursurile formulate de pârâții A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care urmează să fie analizeze împreună.

Astfel, contrar celor reținute de prima instanță, potrivit cărora publicația "B." nu ar conține informații de interes public, Înalta Curte constată că această publicație apare pe pagina oficială a unității administrativ teritoriale Comuna Ciumani, unde sunt postate informații de interes public.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 500/2004 "prin text cu caracter de interes public orice text care, în cadrul unor atribuții de serviciu, este afișat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice ori prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoștința publicului a unei denumiri, a unei informații sau a unui mesaj, cu conținut direct ori indirect publicitar."

În acest sens, Înalta Curte reține că pagina de internet a autorității publice locale servește interesului public al tuturor cetățenilor, astfel încât informațiile publicate în această publicație, definite ca fiind de interes pentru comunitatea locală, trebuie să fie accesibile nu numai vorbitorilor de limbă maghiară, motiv pentru care trebuie să fie însoțite și de traducere sau de adaptare în limba română.

De asemenea, Înalta Curte constată că în mod greșit a reținut instanța de fond aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 500/2004 potrivit cărora "nu fac obiectul prezentei legi publicațiile redactate sau parțial în limbi străine, inclusiv cele ale minorităților naționale", întrucât, cât timp publicația "B." aparține unor autorități publice locale, respectiv Primăria Comunei Ciumani, și apare pe pagina oficială a unității administrativ teritoriale, conține și informații de interes public și nu reprezintă o publicație a minorităților naționale.

Așadar, cum în mod corect susțin recurenții pârâți, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2004, orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoțit de traducerea sau de adaptarea în limba română.

În condițiile în care Primăria Comunei Ciumani înțelege să difuzeze, prin intermediul publicației "B.", și informații de interes public, este evident că aceste informații trebuie traduse în limba română, întrucât, în caz contrar, accesul la informațiile de interes public este restricționat pe criterii lingvistice, aspect sesizat de CNCD cu prilejul emiterii hotărârii contestate. Conținutul concret, la un anume moment, al publicației, nu este de natură să conducă la o altă concluzie.

Prin urmare, exercitarea dreptului de acces la informațiile de interes public conținute în publicația "B." este condiționată de cunoașterea limbii maghiare, context în care tratamentul diferențiat are ca efect restrângerea exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, iar acest tratament nu este justificat obiectiv de un scop legitim, în contextul în care dispozițiile legale incidente în speță impun obligația traducerii sau de adaptare în limba română a oricărui text scris sau vorbit într-o limbă străină, având caracter de interes public.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte, constatând că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, va admite recursurile formulate de pârâții A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea.

2.2. În ceea ce privește recursul incident formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul incident formulat de reclamantă este întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și vizează exclusiv cheltuielile de judecată.

Potrivit art. 451 alin. (1) C. proc. civ., "cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în domeniile strict specializate, în care nu există experți autorizați, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului."

Articolul 453 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.

Art. 453 din C. proc. civ. induce o prezumție de culpă procesuală în sarcina celui care, prin atitudinea sa, a determinat pornirea procesului de către partea adversă și, implicit, efectuarea unor cheltuieli de judecată. Din punct de vedere al formei de manifestare, culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul instanței a unei cereri, acțiune ce se dovedește a fi neîntemeiată, fie susținerea unor apărări neîntemeiate care echivalează cu zădărnicirea încercării reclamatului de a obține solicitările formulate în cererea de chemare în judecată.

În cauză, prin admiterea recursurilor formulate de pârâți, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, astfel că, în raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul incident, va admite recursurile principale, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității întâmpinării formulate de A., invocată de intervenienta C..

Respinge excepțiile nulității recursurilor formulate de recurenții-pârâți A. si Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocate de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani.

Respinge excepția nulității recursului formulat de recurentul-pârât A., invocată de intervenienta C..

Respinge excepția lipsei de interes a recursului formulat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de intervenienta C..

Admite recursurile formulate de pârâții A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 1187/2020 din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani împotriva sentinței civile nr. 1187/2020 din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.