ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 963/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 963/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 17 februarie 2021
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 382 din 22 iunie 2020, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență Banat al Județului Timiș în favoarea Tribunalului Mehedinți.
Investit prin declinare, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 26 din 21 ianuarie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mehedinți invocată de reclamantul A., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență Banat al Județului Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A. prin care se solicita:
- obligarea pârâtului la recalcularea tuturor soldelor lunare începând din 01.01.2017 și în continuare pentru o soldă de funcție raportată Ia H.G. nr. 1017/2015 (la un salariu minim brut garantat în plată de 1250 RON fără sporuri și alte adaosuri), ia H.G. nr. 1/2017 (la un salariu minim brut garantat în plată de 1450 RON fără sporuri și alte adaosuri de la 01.02.2017 la 30.09.2017) și de la 01.10.2017 raportat la salariul minim brut de 1668 Iei prin efectul Legii nr. 207/2017, corelat cu Legea nr. 152/2017, la H.G. nr. 937/2018 (Ia un salariu minim brut garantat în plată de 1900 RON fără alte sporuri și alte adaosuri de ia 01.01.2018), la H.G. nr. 937/2018 (Ia un salariu minim brut garantat în plată (a soldei de funcție) de 2080 RON fără alte sporuri și alte adaosuri de la 01.01.2019), la H.G. nr. 935/2019 (la un salariu minim brut garantat în plată de 2230 RON fără alte sporuri și alte adaosuri de la 01.01.2020), la care să se adauge celelalte sporuri și cu soldă de merit în procent de 20 % aplicat deoarece (spor ce era prevăzut la 31.12.2009 conform art. 5 din Legea nr. 138/1999), solda de dispozitiv în procent de 25 %, sporul de confidențialitate (în cuantumul aferent corespunzător procentului de 8 %), gradații, spor de pericol, spor de specialist de clasă, spor de condiții vătămătoare (radiații) și de Ia 01.07.2017 la majorarea soldei de funcție cu 7,5 % conform art. 19 din aceeași anexă VI, capitolul II secțiunea a 3 - din Legea nr. 153/2017 pentru realizarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publică și securitate națională, și, cu solda de grad, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective;
- obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru discriminare și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun și sancționarea pentru discriminare a pârâților și de daune morale aduse onoarei, demnității și reputației, în cuantum de 100,000 RON fiecare;
- obligarea pârâtului la calcularea și restituirea tuturor sumelor reținute lunar pentru contribuții individuale ia bugetul de stat ce i-au fost reținute lunar și au fost virate către bugetul de stat începând cu 01.01.2017, cu dobânda aferentă și rata inflației la data plații efective;
- obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată;
- în subsidiar, a solicitat obligarea pârâților la recalcularea soldei de funcție prin raportare la o valoare de referință (VRS) de 600 RON, pentru o perioadă aferentă ultimilor 3 ani cu dobânda aferentă și rata inflației la data plății efective.
De asemenea, conform art. 536 Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său; Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
Litigiul din prezenta cauză are ca obiect drepturi salariale pretins a se cuveni reclamantului, de la pârâtul în cadrul căreia acesta este încadrat în funcția publică deținută.
Or, raportat la normele legale expuse, specifice materiei contenciosului administrativ, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei ar reveni secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.
În ceea ce privește noțiunea de domiciliu, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
În acest sens, art. 194 lit. a) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre altele, numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamantul domiciliază în localitatea Drobeta Turnu Severin, fapt ce duce la concluzia că instanța de contencios administrativ competentă să judece prezenta cauză este Tribunalul Mehedinți.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mehedinți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență Banat al Județului Timiș în favoarea Tribunalului Mehedinți.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2021.