ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 951/2022

Ședința publică din data de 17 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17.06.2021, reclamanta Compania Locală de Termoficare "A." S.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, cerere de suspendare a executării actului administrativ, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/14.05.2021 prin care societatea reclamantă este obligată să achite obligația fiscală reprezentând penalitate prevăzută pentru nerestituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, în cuantum de 106.863.467 RON calculată conform art. 9 alin. (1) lit. ș) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul de mediu.

Prin sentința civilă nr. 414 din 14 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta Compania Locală de Termoficare "A." SA, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

A fost suspendată executarea Deciziei de impunere nr. x/14.05.2021, emisă de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a arătat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A apreciat recurenta că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a acestor dispoziții, întrucât reclamanta nu a indicat aspecte care să fie în măsură să ridice o îndoială serioasă în ceea ce privește legalitatea actului administrativ și, totodată, nici susținerea reclamantei potrivit căreia prin stabilirea creanței la fondul pentru mediu este prejudiciată nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta Compania Locală de Termoficare "A." S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/14.05.2021 emise de Administrația Fondului pentru Mediu, prin care societatea reclamantă a fost obligată să achite obligația fiscală reprezentând penalitate prevăzută pentru nerestituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, în cuantum de 106.863.467 RON calculată conform art. 9 alin. (1) lit. ș) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul de mediu.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale menționate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, numai până la data pronunțării instanței de fond.

Prin sentința recurată, prima instanță a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, reținând că sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentei-pârâte viza reformarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ulterior, Curtea de Apel Timișoara a soluționat fondul acțiunii în anulare prin sentința nr. 654/22.12.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, acțiunea reclamantei fiind respinsă ca neîntemeiată.

Cum măsura suspendării executării reglementată de dispozițiile art. 14 alin. (1) din legea contenciosului administrativ poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la soluționarea fondului în primă instanță, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs referitoare la neîndeplinirea cerințelor legale pentru suspendarea executării actului administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 414 din 14 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 414 din 14 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 februarie 2022.