ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 895/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 895/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 16 februarie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 40 Vâlcea, Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanentă, contestație împotriva Hotărârii nr. 60/04.09.2020 privind respingerea cererii de aprobare a înlocuirii reprezentantului B. în BEC nr. 33 Ghioroiu.
Totodată, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 115/2015, astfel cum au fost modificate de Legea nr. 91/2020.
Prin sentința nr. 767/14.09.2020, Tribunalul Vâlcea a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 115/2015, astfel cum au fost modificate de Legea nr. 91/2020, invocată de contestator; a admis excepția necompetenței generale, invocată din oficiu și a respins, ca inadmisibilă, contestația întrucât este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională.
Împotriva acestei sentințe, contestatorul A. a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 7 octombrie 2020, sub același număr de dosar.
Hotărârea primei instanțe
Prin decizia civilă nr. 640 din 14 iunie 2021, Curtea de Apel Pitești a constatat perimat recursul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 767/14.09.2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 40 Vâlcea, Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanentă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 contestatorul A. a declarat recurs.
Apărările formulate în cauză
Intimata Autoritatea Electorală Permanentă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului din dublă perspectivă, a tardivității formulării recursului și a neîncadrării în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând excepția nulității recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.
Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.
În raport de soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința recurată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată de recurentul-reclamant pentru soluționarea recursului fiind în cuantum de 20 RON și, întrucât taxa nu a fost atașată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurentul să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat.
Înalta Curte constată că recurentul-contestator A. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin intermediul adresei comunicată acestuia la data de 6 septembrie 2021, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de recurs.
Totodată, se reține că recurentul-contestator nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, dar nici o cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.
Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul-contestator nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul formulat de contestatorul A., ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 640 din data de 14 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.