ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 891/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 7 iunie 2021, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Activitatea de Inspecție Fiscală- Serviciul Persoane Juridice nr. 1, a solicitat anularea:

- deciziei nr. 284/21.12.2020 emisă de MFP - ANAF - DGSC;

- deciziei de impunere nr. x/18.03.2020, precum și a actelor prealabile ce au stat la baza emiterii deciziei;

- deciziei de impunere nr. x/29.05.2020 referitoare la accesorii reprezentând penalități de nedeclarare, precum și a actelor prealabile ce au stat la baza emiterii deciziei;

- formelor și actelor de instituire a măsurilor asigurătorii decătre Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul persoane juridice nr. 1 îndreptate împotriva reclamantei în temeiul deciziei nr. 37450/29.05.2020 și a deciziei de impunere nr. x/18.03.2020.

Totodată, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării deciziilor de impunere nr. x/18.03.2020 și nr. y/29.05.2020, precum și a actelor prealabile emiterii acestor decizii, până la pronunțarea instanței asupra acțiunii în anularea acestor decizii.

Prin sentința civilă nr. 128 din 24 iunie 2021, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondată, cererea reclamantei A. S.R.L. de suspendare a excecutării deciziei de impunere nr. x/18.03.2020 și a deciziei de impunere nr. x/29.05.2020, emise de AJFP Constanța.

Totodată, a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunilor consemnate de aceasta în dosarul cauzei, la dispoziția Curții de Apel Constanța.

Împotriva hotărârii menționate la punctul I.2 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, înregistrat pe rolul ÎCCJ-SCAF sub nr. x/2021/a1, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a solicitat admiterea excepției tardivității formulării recursului și a nulității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 15.02.2022 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat, în temeiul art. 413 C. proc. civ., o cerere de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

În motivarea cererii de suspendare arată că dosarul mai sus arătat a fost înregistrat pe rolul unității de parchet la data de 06.04.2020 și că ulterior a fost trimis Inspectoratului de Poliție Județean Constanța - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, întrucât față de A. S.R.L. se efectuează cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, consideră că dezlegarea cauzei depinde de existența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. În ceea ce privește cererea formulată de recurenta-reclamantă privind suspendarea judecății recursului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Recurenta-reclamantă a susținut că judecarea prezentei cauze depinde în tot sau în parte de soluția ce urmează a se da în dosarul penal.

Înalta Curte constată că obiectul dedus judecății în prezenta cauză îl reprezintă suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/18.03.2020 și a deciziei de impunere nr. x/29.05.2020, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, cerere care urmează a fi analizată prin raportare la condițiile cumulative prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă și care nu depinde de soluția din dosarul penal, în care se efectuează cercetări penale față de recurenta-reclamantă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecății recursului, formulată de recurenta-reclamantă.

II.2. Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului și excepția nulității recursului, invocate prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, Înalta Curte constată următoarele:

II.2.1. Cât privește excepția tardivității recursului formulat de reclamantă, Înalta Curte o va respinge, constatând că acesta respectă termenul de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că sentința de fond a fost comunicată la 14.07.2021, iar recursul a fost înregistrat la instanța de fond la 19.07.2021.

II.2.2. Cât privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă DGRFP Galați - Administrația Finațelor Publice Constanța, Înalta Curte urmează să o admită.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Motivarea recursului nu cuprinde argumente referitoare la sentința atacată, respectiv critici efective la adresa soluției instanței de fond și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta, reclamanta limitându-se, așa cum a sesizat și partea intimată prin întâmpinarea sa, la a prezenta definiții doctrinare ale noțiunilor de caz bine justificat și pagubă iminentă, precum și aspecte care țin de nelegalitatea actului administrativ fiscal de impunere. Or, o astfel de critică generică, fără prezentarea unor contraargumente la considerentele sentinței atacate, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerința motivării recursului.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece reclamanta nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă DGRFP Galați - Administrația Finațelor Publice Constanța și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății recursului, formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L..

Respinge excepția tardivității recursului.

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă DGRFP Galați - Administrația Finațelor Publice Constanța.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 128 din data de 24 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.