ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 870/2022

Ședința publică din data de 15 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în data de 25.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie taxa de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România (rovinieta) achitate pentru cele două autoturisme proprietate personală(având seriile șasiu x, respectiv x), pentru ultimii 3 ani - sumele datorate urmând a fi reactualizate în raport de rata inflației, până la momentul restituirii efective. De asemenea, reclamantul a solicitat ca pârâții să fie obligați să-l scutească de la plata taxei anterior menționată, "în continuare", pentru autoturismele aflate în proprietate - ca o consecință a nerespectării normelor europene.

Prin sentința civilă nr. 3237/14 mai 2021, Tribunalului București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, în data de 24.06.2021.

Prin sentința nr. 1420/14.09.2021 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dolj a avut în vedere capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâților de a-l scuti de reclamant, "în continuare", de obligația de plată a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier pentru autoturismele deținute în proprietate, apreciind că trebuie considerat drept un litigiu prin care se solicită unor autorități publice centrale să adopte acte administrative prin care să dispună ca, în viitor, în ciuda existenței unui act normativ (O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier) care instituie obligativitatea achitării unui tarif pentru proprietarii de autovehicule care utilizează rețeaua de drumuri naționale din România, reclamantul să fie scutit de obligația de a plăti respectiva taxă.

Or, este incontestabil că o astfel de solicitare - referitoare la emiterea unui act administrativ cu caracter individual de către o autoritate centrală -, trebuie soluționată de către secția contencios administrativ și fiscal a unei Curți de Apel, nefiind de competența Tribunalelor.

Prin sentința nr. 374 din data de 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța acestă hotărâre, Curtea de Apel a reținut că tariful de utilizare se încadrează în noțiunea de "taxă" în sensul art. 10 din Legea 554/2004, iar pe de altă parte, ambele capete ale cererii, evaluabile în bani, vor fi supuse analizei din perspectiva refuzului nejustificat de soluționare al cererii. De asemenea, din cuprinsul cererii nu rezultă că instanța ar fi fost investită cu un capăt de cerere privind obligarea la emiterea unui act administrativ.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează obligarea pârâților Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. si Ministerul Finanțelor Publice la restituirea taxei de utilizare a rețelei de drumuri naționale pe ultimii trei ani pentru cele două autoturisme deținute, precum și scutirea de la plata taxei în continuare.

Reclamantul s-a adresat pârâtei, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, pentru restituirea tarifului de utilizare si scutirea în continuare de la plata acestuia, fiind comunicat un răspuns la data de 20.11.2020. Nemultumit de acest răspuns, s-a adresat instanței de judecată în sensul arătat.

Înalta Curte are în vedere faptul că prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Legiuitorul a instituit două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor: criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric. Acesta din urmă este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, delimitând competența materială a tribunalului și a curții de apel în funcție de suma în litigiu.

Având în vedere că tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale, așa cum este definit de art. 1 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 15/2002, se încadrează în noțiunea de "taxă" în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că valoarea sumei solicitate a fi restituite este mai mică de 3.000.000 RON, Înalta Curte constată că, în cauză, competența materială de soluționare revine tribunalului.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Având în vedere faptul că reclamanta are domiciliu mun. Băilești, jud. Dolj, instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Olt, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2022.