Decizia nr. 808/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B. și C. să se pronunțe o hotărâre prin care instanța să dispună în sensul: - verificării și a constatării situației că, sesizarea disciplinară, formulată și depusă la 02.05.2017, privind pe judecătoarea C., este distinctă, ca obiect și cadru de cea sesizată Inspecției Judiciare, la data de 30.01.2017, chiar dacă privește același dosar nr. x/2016 al Tribunalului Galați și același judecător; - constatării că, Inspecția Judiciară, a soluționat sesizarea din 30.01.2017, prin rezoluția de clasare, din 22.02.2017, în cadru lucrării nr. 1092/IJ/51O/DIJ/2O17, având ca obiect declarat și recunoscut, anume, cu privire la modul în care a fost instrumentat dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Galați, astfel că în raport cu sesizarea disciplinară nouă, din 02.05.2017, distinctă ca obiect și cadru (vizând nerespectarea obligației de redactare a sentinței dosarului nr. x/2016, în termenul legal de 30 de zile de la pronunțarea soluției), nu se îndeplinesc condițiile măsurii de arhivare și nu se pot aplica, în mod legal, prevederile art. 17 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară, sesizării disciplinare datată 02.05.2017; - anulării măsurii și a actului de arhivare, în cadrul lucrării nr. x/2017 a sesizării disciplinare, datată 02.05.2017, pentru neîndeplinirea condițiilor cerute de art. 17 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară dar și pentru neîndeplinirea condiției de validitate, a Referatului de arhivare din 11.05.2017, pentru lipsa avizării sale, de către șeful direcției de inspecție judiciară, pentru judecători așa cum impune expres art. 17 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară; - obligarea Inspecției Judiciare, de a întocmi și emite, actul de soluționare pe fond a sesizării disciplinare, datată 02.05.2017 (în urma efectuării cercetărilor prealabile), ulterior înregistrării acesteia, sub un număr nou, în evidențele instituției și cu aplicarea principiului repartiției aleatorii, din care să se excludă, inspectorul judiciar B.; - pronunțarea motivată și distinctă, prin actul de soluționare, astfel emis de către Inspecția Judiciară, asupra situațiilor ce au fost reclamate și indicate legal, ca încadrare la 02.05.2017 și pentru abaterile prevăzute și sancționate, prin art. 99 lit. a), lit. f) cu referire și la art. 99 1 alin. (1), din Legea nr. 303/2004; - pronunțării instanței și asupra legalității actelor și a operațiunilor administrative care au stat la baza măsurii de arhivare, a sesizării disciplinare din 02.05.2017, ca și a întocmirii și emiterii Referatului de clasare corespunzător din 11.05.2017, cu constatarea și a refuzului nejustificat, de soluționare, de către Inspecția Judiciară, a sesizării disciplinare, ce a fost formulată și datată 02.05.2017; - acordării și a cheltuielilor de judecată, ce se vor efectua în cauză; 1.

Obiectul cererii de lămurire și completare La data de 06.12.2018 reclamantul A. a formulat cerere de lămurire și completare a dispozitivului deciziei nr. 142/11.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. 1.

Hotărârile instanței de fond Prin sentința civilă nr. 142/2018 din data de 11 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată de A. în contradictoriu cu pârâtele Inspecția Judiciară, B. și C.. Prin sentința civilă nr. 6/2019 din data de 15 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect "lămurire dispozitiv" formulată conform art. 443 C. proc. civ. de către petentul A., privind sentința civilă nr. 142/11.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2018. Totodată, s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect "completare dispozitiv" formulată conform art. 444 C. proc. civ. de către petentul A.. 1.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva sentințelor civile nr. 142/2018 din 11 octombrie 2018 și nr. 6/2019 din 15 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.. Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 142/2018 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Galați se referă doar la anumite considerente care, în opinia recurentului-reclamant, vizează greșeli evidente, ori care cuprind și constatări de fapt, C. proc. civ. prejudicii, fiind întemeiat în drept pe dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. civ. În susținerea primului motiv de nelegalitate, s-a arătat că la aliniatul nr. 11 de la fila x, a sentinței, instanța motivând că face aplicarea prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a reconsiderat și desființat capetele de cerere, distinct formulate, cu care fusese sesizată și investită și asupra cărora exista și obligația legală de a se pronunța distinct și explicit, reținând doar că există numai un singur capăt de cerere legal de "principala nemulțumire a reclamantului", în legătură cu "măsura arhivării luată cu privire la sesizarea formulată și înregistrată la Inspecția judiciara, la data de 9.05.2017". Mai mult, instanța a caracterizat celelalte capete de cerere, în sensul că acestea "nu reprezintă veritabile capete de cerere distincte, ci argumente aduse de reclamant în susținerea nemulțumirii față de măsura de arhivare luată de către pârâtă". A considerat că apare de esență, dovada situațiilor de nelegalitate, a acestor motivații, ajungându-se a se da dezlegări de drept care nu au legătură cu cauza, total greșite și care evident generează și prejudicii, prin răstălmăcirea și modificarea practic, a capetelor de cerere formulate, ca și a cadrului procesual, cu nesocotirea totală și a principiului disponibilității părții reclamante, ca și a dreptului de acces la justiție, cu toate capetele de cerere formulate, capete în raport cu care, se justifică a se obține soluții corespunzătoare, distinct și explicit așa cum impune și art. 125 alin. (2) din Regulament. A susținut că s-au încălcat prevederi și restricții impuse chiar de art. 22 al 4 C. proc. civ., care prevede ca legalitate a recalificărilor, că "judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă" ori, o astfel de operație și activitate, nici nu a avut loc, recalificarea fiind tăcută de către instanță, dar în cadrul deliberărilor, adică tardiv și lovit de nulitate. O astfel de motivare și soluție, contravine și prevederilor art. 14 alin. (6) C. proc. civ. care stabilește și impune ca motivele de fapt și de drept ale instanței, pentru întemeierea hotărârii sale trebuie să aibă la bază explicații și mijloace de probă, toate supuse dezbaterii contradictorii ale părților, condiție nerealizată. Un alt aspect de nelegalitate invocat, se referă la considerentele alin. (3) din fila x a sentinței, în care instanța a contestat caracterul de "act administrativ de natură a produce efecte juridice", susținând că acest act nu dă naștere, nu modifică, nu stinge raporturi juridice, fiind doar "un act intern", dar și mai mult, s-a invocat aplicabilitatea art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 tocmai pentru a se dovedi că, acest tip de act nici nu poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ, poziție și motivație, care nu corespunde ca legalitatea, argumentându-se că singurele acte supuse controlului administrativ, ar fi doar rezoluțiile de respingere a sesizării, ca și rezoluția de clasare. A considerat că se ajunge ca o situație administrativă, cu certe implicații, să se excludă controlului judecătoresc, iar în plus, nu Legea nr. 317/2004, stabilește și impune categoria strictă, a actelor Inspecției Judiciare ce se supun controlului contencios. Pentru aceste motive, în raport cu cele două situații distinct arătate ca fiind motive afectate de nelegalitate, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului declarat, cu consecința înlăturării respectivelor considerente și a înlocuirii acestora cu propriile considerente, menținând soluția din dispozitivul sentinței nr. 142/11.10.2018. Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 6/2019 din 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Galați a vizat atât soluția cuprinsă în dispozitivul sentinței (art. 461 alin. (1) C. proc. civ.), cât și considerentele sentinței (art. 461 alin. (2) C. proc. civ.). În ceea ce privește dispozitivul sentinței, recurentul-reclamant a invocat ca și motiv de nelegalitate faptul că cererea de lămurire dispozitiv, se impunea a fi legal și procedural soluționată, prin actul anume indicat de către art. 443 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin încheiere și nu prin sentință, cum a procedat instanța de fond, invocându-se în consecință și nulitatea absolută a unei astfel de soluționăii realizată prin alt tip de act decât cel cerut de lege. A arătat că soluțiile primei instanțe asupra cererilor de lămurire și completare dispozitiv au fost date la comun, lipsite de orice motivare logică, cu nerespectarea silogismului juridic, impus de art. 131 alin. (2) din Regulament, fiind ignorate textele legale din C. proc. civ. și din motivările Curții Constituționale, invocate de reclamant. A considerat că nu se poate accepta poziția instanței de fond, care impune reguli noi și ilegale, în sensul că, dispozitivul poate fi generic și incert, dar prevederile acestui tip de dispozitiv, ar trebui interpretate, prin considerente, ajungându-se la situația inadmisibilă ca, executarea dispozitivului confuz și incert, să se facă numai în urma interpretării considerentelor, tinzându-se la anularea întregului proces de judecata, a cărui finalitate devine discutabilă. În continuare, a susținut că se evidențiază doar dorința instanței de fond, de a refuza soluționarea, atât a cererii inițiale, cât și a cererilor de lămurire și de completare dispozitiv, excluzând orice posibilitate de control judiciar, asupra unui dispozitiv generic, confuz, lipsit de concret, în raport cu capetele de cerere formulate și asupra cărora instanța, era chemată și obligată, a se pronunța prin dispozitiv, prin soluție explicită, la fiecare capăt de cerere (art. 125 alin. (2) din Regulamentul instanțelor). Sub aspectul considerentelor care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, recurentul-reclamant a indicat următoarele: a. considerentul instanței în sensul că dispozitivul "trebuie interpretat prin corelare cu considerentele sentinței", reprezintă o situație inadmisibilă, care generează imprecizie și confuzie; b. constarea nelegală și nejustificată, de către instanță, a valorii și sensului capetelor de cerere formulate în cauză, încălcându-se dreptul de disponibilitate și prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. c. considerentul instanței, în sensul că dacă acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, aceasta nu mai este susceptibilă de completare sau lămurire, nu poate fi acceptat și reținut, logic; În consecință, recurentul-reclamnat a solicitat admiterea recursului promovat și în temeiul prevederilor art. 461 alin. (2) C. proc. civ., cu înlăturarea și înlocuirea cu considerentele proprii. 1.4. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 142/2018 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Galați, intimata-pârâtă a considerat că este nedovedit interesul prioritar al recurentului-reclamant de a ataca doar considerentele, iar nu și soluția din dispozitiv, nefiind justificat un interes legitim, născut și actual pentru a formula o cale de atac potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. civ.. Pe de altă parte, în cauză nu sunt incidente situațiile prevăzute de art. 461 alin. (2) C. proc. civ. și, prin urmare recursul trebuie respins ca nefondat. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 6/2019 din 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Galați a apreciat că sunt nefondate criticile aduse sentinței, motiv pentru care a solicitat respingerea căii de atac. 1.

Procedura de soluționare a recursurilor Prin decizia civilă nr. 3583 din 10 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat recursurile declarate de A. împotriva sentinței nr. 142/2018 din 11 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal și a sentinței nr. 6/2019 din 15 ianuarie 2019 pronunțate de aceeași instanță, ca netimbrate. Împotriva deciziei civile nr. 3583 din 10 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare contestatorul A. invocând cazul prev. de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Prin decizia nr. 5697 din 19 noiembrie 2021, s-a admis contestația în anulare formulată de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3583 din 10 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a anulat decizia și s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor la 27 ianuarie 2022. II. Soluția instanței de recurs 2.1. Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 142/2018 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Galați, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuie să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Recurentul-reclamant a promovat cale de atac doar cu privire la anumite considerente ale sentinței care, în opinia sa, vizează greșeli evidente, ori care cuprind constatări de fapt, C. proc. civ. prejudicii, fiind întemeiat în drept pe dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului declarat, cu consecința înlăturării respectivelor considerente și a înlocuirii acestora cu propriile considerente, menținând soluția din dispozitivul sentinței nr. 142/11.10.2018. Înalta Curte constată că, prin sentința recurată, Curtea de Apel Galați a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Inspecția Judiciară, B. și C.. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, a reținut că referatul din data de 11.05.2017, întocmit în cadrul lucrării nr. x/2017, conținând propunerea de arhivare a sesizării formulate de recurentul-reclamant, nu intră in sfera actelor care pot fi supuse controlului instanței de contencios administrativ. Singurele acte care pot fi atacate în instanță sunt rezoluția de respingere a sesuzării și, ulterior deciziei Curții Constituționale nr. 397/2014, rezoluția de clasare. Prin urmare, fondul raportului juridic dedus judecății nu a fost soluționat, prima instanță pronunțându-se exclusiv pe excepția inadmisibilității acțiunii, iar recurentul-reclamant nu critică această soluție, solicitând explicit menținerea soluției din dispozitivul sentinței nr. 142/11.10.2018. În schimb, este nemulțumit de anumite motive de fapt și de drept (considerente) pe care s-a întemeiat soluția primei instanțe și dorește să fie înlăturate și înlocuite cu propriile considerente, însă într-un mod care să conducă la admiterea acțiunii cu privire la fondul dedus judecății. Or, în această situație, Înalta Curte reține că, în prezenta cauză, promovarea căi de atac nu prezintă un folos practic pentru recurentul-reclamant, nefiind justificat niciun interes legitim, câtă vreme nu se tinde și la modificarea soluției de respingerea ca inadmisibilă a acțiunii. Pentru aceste motive, se va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 142 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. 2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 6/2019 din 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Galați este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Prin sentința civilă nr. 6/2019 din data de 15 ianuarie 2019 s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect "lămurire dispozitiv" formulată conform art. 443 C. proc. civ. de către petentul A., privind sentința civilă nr. 142/11.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2018. Totodată, s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect "completare dispozitiv" formulată conform art. 444 C. proc. civ. de către petentul A.. Prima critică formulată de recurentul-reclamant vizează faptul că instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra cererii de lămurire dispozitiv prin încheiere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 443 alin. (2) C. proc. civ., și nu prin sentință, invocând în consecință nulitatea absolută a unei astfel de soluționări. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A., la data de 06.12.2018, a formulat o singură cerere prin care a solicitat atât lămurirea cât și completarea dispozitivului deciziei nr. 142/11.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, instanța de fond analizându-le și pronunțându-se pe fiecare dintre aceste cereri, prin sentința civilă nr. 6/2019 din data de 15 ianuarie 2019. Faptul că asupra cererii de lămurire a dispozitivului instanța s-a pronunțat prin același act procedural (sentință), prin care s-a pronunțat și asupra cererii de completare a dispozitivului, și nu printr-o încheiere separată, nu este de natură să atragă nulitatea absolută a actului de procedură, astfel cum susține recurentul-reclamant. În acest sens, prezintă relevanță dispozițiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă," raportat la prevederile art. 175 alin. (1) din același act normativ "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia." Așadar, nulitatea invocată este condiționată de existența unei vătămări care trebuie demonstrată, însă, în cazul de față recurentul-reclamant nici măcar nu a arătat care este vătămarea care i s-a produs prin faptul că cererea de lămurire a dispozitivului a fost soluționată prin sentință și nu prin încheiere. Este nefondată și critica care vizează faptul că soluțiile date asupra cererilor de lămurire și de completare a dispozitivului sunt date la comun, lipsite de orice motivare logică și cu nerespectarea silogismului juridic. În acest sens, instanța de control judiciar observă că prima instanță a analizat distinct cele două cereri, pronunțându-se separat pe fiecare, prin raportare la art. 443, și respectiv la art. 444 din C. proc. civ., fiind explicat în mod clar și logic raționamentul pe baza căruia s-a ajuns la concluzia respingerii ca nefondate a cererilor. Nu pot fi reținute nici celelalte alegații ale recurentului-reclamant în sensul că instanța a impus reguli noi și ilegale, că a refuzat atât soluționarea cererii inițiale cât și a cererilor de lămurire și completare dispozitiv, că a exclus orice posibilitate de control judiciar asupra unui dispozitiv generic, confuz, lipsit de concret, în raport cu capetele de cerere formulate. Examinând sentința recurată, Înalta Curte contrar acestor alegații, constată că cererile de lămurire și de completare a dispozitivului au fost soluționate cu respectarea dispozițiilor legale, că nu se poate reține un refuz din partea instanței de a le soluționa din moment ce s-a pronunțat asupra acestora, iar reclamantul a și exercitat cale de atac împotriva soluțiilor pronunțate, nefiind astfel exclusă posibilitatea unui controlul judiciar. În mod corect a reținut prima instanță că dispozitivul sentinței este lipsit de echivoc și că dispozițiile trebuie interpretate prin corelare cu considerentele sentinței, în care sunt expuse pe larg motivele pentru care instanța a apreciat ca fiind inadmisibilă cererea formulată de recurentul-reclamant. Prin urmare, criticile aduse de recurentul-reclamant sentinței prin care s-au soluționat cererea de lămurire și cererea de completare a dispozitivului nu sunt de natură să conducă la reformarea sentinței atacate, recursul urmând a fi respins. 2.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) Înalta Curte va respinge recursul împotriva sentinței nr. 142 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Galați, ca lipsit de interes, iar recursul formulat împotriva sentinței nr. 6 din 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Galați, va fi respins ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,