ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 790/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 05.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Călărași și Primarul Municipiului Călărași au chemat în judecată pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film prin administrator judiciar A. SPRL, solicitând: - obligarea pârâtei să încheie cu Primarul mun. Călărași protocolul de predare - primire a bunului imobil teren și clădire situat în mun. Călărași, str. x, jud. Călărași, identificat în Anexa la O.G. nr. 39/2009 la poziția 110, respectiv Cinematograful Orizont, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, iar în caz de neconformare obligarea administratorului special la încheierea protocolului, în acest termen; - în cazul în care pârâtul refuză încheierea protocolului în termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, hotărârea pronunțată să țină loc de protocol de predare - primire; - obligarea pârâtei să transfere către Consiliul Local al municipiului Călărași, terenul, bunurile mobile, activul și pasivul aferent; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 340 din 2 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea, în parte, formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Călărași și Primarul Municipiului Călărași, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film; a fost obligată pârâta să încheie cu primarul municipiului Călărași protocolul prevăzut de punctul 8 (sub-punctul 5) al articolului unic al Legii nr. 303/2008, în scopul predării-primirii sălii de spectacol cinematografic Orizont, situată în municipiul Călărași, str. x, jud. Călărași, identificată în Anexa la O.G. nr. 39/2009 la poziția 110, împreună cu terenul, bunurile mobile aflate în inventarul acesteia, personalul precum și activul și pasivul aferente acesteia, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a respins acțiunea, în rest, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 340 din 2 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, recurenta-pârâtă a susținut că în mod eronat prima instanță a considerat că în speță, sunt incidente dispozițiile art. unic 8 din Legea nr. 303/2008 pentru modificarea art. II din Legea nr. 328/2006. Astfel, Regia se afla în perioada de observație în ceea ce priveste patrimoniul fiindu-i incidente dispozițiile Legii nr. 85/2014, în opinia acesteia, judecătorul fondului trebuind să facă aplicarea art. 75 si să dispună suspendarea cauzei. În fine a mai susținut recurenta că în mod eronat a apreciat instanța natura juridică a termenului de 6 luni în care putea fi încheiat un protocol de predare-primire la Cinematograful Orizont, în sensul că acesta nu ar fi un termen de decădere, ci unul de recomandare, făcând trimitere la termenul de 4 ani prevăzut de Legea nr. 303/25008 la articolul I, pct. 8 pentru modificarea art. II din Legea nr. 326/2006 punctul 7.

Apărările formulate în recurs Intimata UAT a Municipiului Călărași a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât nu sunt aduse veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului, apreciind că recurenta-pârâtă a invocat în cadrul memoriului de recurs argumente de ordin critic cu privire la reținerea de către judecătorul fondului a incidenței dispozițiilor art. unic 8 din Legea nr. 303/2008 pentru modificarea art. II din Legea nr. 328/2006, în condițiile în care, în opinia sa, sunt aplicabile dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, care se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., menționat de altfel și în cererea de recurs. 2. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. x/22.04.2019, reclamanta a solicitat pârâtei încheierea unui protocol de predare-primire. Prin notificarea înregistrată la reclamantă sub nr. x/03.05.2019, pârâta i-a comunicat refuzul de încheiere a protocolului pentru următoarele considerente: a) existența stării de insolvență; b) tardivitatea demersului, prin raportare la termenele de decădere prevăzute de art. II pct. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2008; c) obligația de a face s-a prescris legal și a devenit caducă prin abrogarea O.U.G. nr. 91/2016. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamantii Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Călărași și Primarul Municipiului Călărași cu o cerere, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film, prin care a solicitat: obligarea pârâtei să încheie cu Primarul mun. Călărași protocolul de predare - primire a bunului imobil teren și clădire situat în mun. Călărași, str. x, jud. Călărași, identificat în Anexa la O.G. nr. 39/2009 la poziția 110, respectiv Cinematograful Orizont, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, iar în caz de neconformare obligarea administratorului special la încheierea protocolului, în acest termen; în cazul în care pârâtul refuză încheierea protocolului în termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, hotărârea pronunțată să țină loc de protocol de predare - primire; obligarea pârâtei să transfere către Consiliul Local al municipiului Călărași, terenul, bunurile mobile, activul și pasivul aferent. Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, în parte, pârâta formulând critici din prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte amintește că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Potrivit prevederilor punctului 8 din Legea nr. 303/2008, subpct. 1 și 5, a cărui incidență a fost criticată prin cererea de recurs, "La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România-Film", împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective (...). Punerea în aplicare a dispozițiilor pct. 1 - 4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România-Film", în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre." Înalta Curte constată că imobilele cu destinația de cinematografe menționate în Anexa la O.G. nr. 39/2009 (precum este și cel în litigiu) au trecut în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale respective prin efectul Legii nr. 303/2008, protocolul de predare-primire care se încheie, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială și administratorul R.A.D.E.F. - "România-film", reprezentând modalitatea practică de preluare a acestor imobile, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în acest sens fiind și deciziile Curții Constituționale nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, nr. 980 și nr. 981 din 22 noiembrie 2012. Din interpretarea dispozițiilor legale antereferite rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile de cinematograf și spectacole aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea RADEF "România Film", sunt scoase, prin efectul legii, din proprietatea privată a statului și trec, de drept, în proprietatea unităților administrativ teritoriale. Corelativ, pârâtă RADEF "România Film" are obligația de a se conforma dispozițiilor legale, în sensul de a încheia protocolul de predare - primire a acestor săli. În aceste condiții, instanța de control judiciar, împărtășind opinia judecătorului fondului, constată că refuzul pârâtei de a încheia protocolul a fost nejustificat. Înalta Curte constată, de asemenea, că obiectul demersului judiciar de față îl reprezintă valorificarea dreptului real de proprietate dobândit de reclamantă în temeiul legii, iar nu o acțiune care să vizeze drepturi de creanță, astfel că sunt nefondate susținerile recurentei-pârâte privind imposibilitatea de a încheia protocolul prin raportare la art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care se impunea a fi aplicat în cauză și care prevede că "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor.", fiind evident că excedează obiectul prezentului litigiu. Nu pot fi primite nici alegațiile recurentei cu privire la termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008, respectiv termenul pentru transmiiteerea notificării în vederea încheierii protocolului (prevăzute de art. II.1 alin. (1) și (2) din lege), întrucât acestea au fost instituite pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind trecerea bunurilor din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ - teritoriale, având deci scopul de a ordona conduita entităților implicate în procedură, fără însă a fi prevăzute sub sancțiunea unei decăderi din drepturi a unității administrativ - teritoriale, în cazul în care pârâta nu își îndeplinește propriile obligații. În fine, astfel cum s-a reținut anterior, bunurile au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale prin efectul legii, iar acțiunile prin care se apără dreptul de proprietate publică sunt imprescriptibile potrivit art. 861 alin. (1) C. civ., astfel că nu pot fi primite nici susținerile recurentei cu privire la prescrierea obligației, în interpretarea proprie expusă prin memoriul de recurs. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă UAT a Municipiului Călărași și va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,