ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 754/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 754/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 10 februarie 2022
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanței de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.03.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, anularea Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1824/05.12.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 1060/14.12.2018, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere aprobată prin Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011.
1.2. Prin sentința civilă nr. 55 din 23 iunie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare.
A respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Cererile de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând casarea sentinței recurate și, rejudecând, anularea Ordinului MT nr. 1824/05.12.2018.
În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul acțiunii, solicitând reanalizarea expunerii de motive aduse în susținerea anulării integrale a ordinului atacat. A arătat că instanța de fond a dat întietate unor argumente extrinseci, care nu au fost avute în vedere la adoptarea ordinului, însă întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor nu poate suplini nerespectarea tehnicii legislative în adoptarea Ordinului nr. 1824/2018.
Apărările formulate
Intimatul-pârât Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că motivele formulate de recurenta-reclamantă nu îndeplinesc cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Decizia instanței de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.
4.1. Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantei A. S.R.L. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susținerilor recurentei-reclamante, rezultă că aceasta nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
4.2. Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei-reclamante de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.
Recurenta-reclamantă, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a reitera aceleași argumente formulate în fața instanței de fond, fără, însă, a-și circumstanția în niciun mod critica de nelegalitate și fără a motiva de ce instanța de fond ar fi pronunțat o hotărâre nelegală.
Această critică ar fi presupus, în primul rând, arătarea incidenței unuia dintre motivele de casare prevăzute de lege sau identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.
Faptul că recurenta-reclamantă a intercalat unele fraze, prin care își exprimă nemulțumirea față de hotărârea primei instanțe, nu echivalează cu motivarea recursului.
Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.
O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 55 din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.