ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 750/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Serviciul Soluționare Contestații 2, anularea

- Deciziei nr. 450 din 23 08.2017 emise de DGRFP București privind soluționarea contestației fiscale formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/20.04.2017 privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice,

- Deciziei de impunere nr. x/20.04.2017 pentru suma de 2.341.147 RON, reprezentând TVA adăugată stabilită suplimentar

- Raportului de inspecție fiscală nr. x/20.04.2017 pentru suma de 2.341.147 RON, reprezentând TVA adăugată stabilită suplimentar, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, la data de 23.02.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu aceleași pârâte, anularea Deciziei nr. 450 din 23 08.2017 emise de DGRFP București, Deciziei de impunere nr. x/20.04.2017 pentru suma de 2.341.147 RON, și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/20.04.2017 pentru suma de 2.341.147 RON, reprezentând TVA adăugată stabilită suplimentar, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 5 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea a admis excepția de litispendență invocată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice prin întâmpinare și a înaintat Dosarul nr. x/2018 completului învestit cu soluționarea cauzei înregistrate sub nr. x/2017.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 5346 din 13 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea a respins cererea de majorare a onorariului de expert, ca neîntemeiată.

A admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 450/23.08.2017, Decizia de impunere nr. x/20.04.2017 privind obligațiile fiscale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale de persoane juridice nr. x/20.04.2017 pentru suma de 2.341.147 RON, reprezentând taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar, precum și, în aceleași limite, Raportul de inspecție fiscală.

Împotriva acestei sentințe, pârâtele au formulat recurs.

2.1. Recurenta-pârâtă Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice reprezentată prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, și, pe cale de consecință, menținerea actelor emise de Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice și exonerarea lor de la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat recurenta că nu i-a fost comunicat Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, deși a acordat mai multe termene pentru depunerea acestuia.

După cum s-a consemnat în încheierea de ședință din 8 octombrie 2018, raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 25.09.2018.

A solicitat judecarea cauzei în lipsa, însă lipsa uneia din părți sau a tuturor părților nu dispensează instanța de îndatoririle sale privitoare la stabilirea adevărului și la exercitarea unui rol activ.

Obiectivele expertizei nu au fost puse în discuția părților, iar, prin necomunicarea raportului de expertiză în vederea formulării eventualelor obiecțiuni, s-a încălcat principiul contradictorialității, principiul egalității armelor și dreptul la apărare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii. A operat și o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 216 C. proc. civ., instanța este în drept să pună în dezbatere orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii și este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor.

Neprocedând în acest mod, instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, cu încălcarea principiului contradictorialității.

În continuarea susținerilor sale, recurenta-pârâtă DGRFP București a susținut că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale incidente în cauză, reiterând situația de fapt și aceleași argumente prezentate prin întâmpinare formulată față de acțiunea reclamantei, depusă în dosarul de fond.

2.2. Recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Serviciul Soluționare Contestații 2 și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

A susținut recurenta-pârâtă, motiv de casare prevăzut de pct. 6 al articolului menționat, că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, pentru că instanța de fond, fără a face o cercetare reală și concretă a motivelor invocate de DGRFPB în cuprinsul întâmpinării, a admis acțiunea însușindu-și în integralitate argumentele și concluziile reclamantei.

Din motivarea sentinței se observă că instanța nu a făcut o dezlegare judecătorească concretă a cauzei, ci întreaga analiză se bazează strict pe reținerile și constatările reclamantei din acțiune, fără a realiza o cercetare a cauzei în sensul art. 237 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță iar a nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Nemotivarea hotărârii echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare, în temeiul art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a reiterat cele expuse prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea cererilor de recurs, ca nemotivate, apreciind că motivarea cererilor reprezintă o reluare ad litteram a întâmpinărilor depuse în fața instanței de fond, fără a arăta, în concret, care sunt criticile care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursurilor, ca neîntemeiate,

4.1. Preliminar, analizând excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte reține următoarele.

Recurenta-pârâtă Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice reprezentată prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ., fără a indica în mod expres motivele de casare pe care le-a avut în vedere.

Însă, din cele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că susținerile sale referitoare la necomunicarea raportului de expertiză contabilă se pot încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității), iar restul alegațiilor sale, care privesc, în opinia recurentei, aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material, s-ar putea încadra în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

Recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 (în sensul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază) și pct. 8 (interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material) C. proc. civ.

Într-adevăr, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., invocat de ambele recurente-pârâte prin recursuri, Înalta Curte constată că nu poate fi avut în vedere, susținerile recurentelor neputându-se circumscrie ipotezei avute în vedere de textul legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond.

Înalta Curte constată că deși, la nivel formal, recurentele-pârâte au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriile de exercitare a recursurilor de atac nu cuprind o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Ambele recurente, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-au limitat la a arăta o parte a considerentelor primei instanțe și la a reitera aceleași argumente formulate în fața instanței de fond, prin întâmpinările la acțiune, fără, însă, a-și circumstanția în niciun mod critica de nelegalitate și fără a motiva de ce instanța de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Prin urmare, exprimarea nemulțumirii față de soluția adoptată și aprecierea recurentelor că instanța ar fi aplicat sau interpretat eronat dispozițiile legale, fără a preciza în ce constă eroarea instanței, nu reprezintă critici de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că hotărârea primei instanțe ar fi pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Însă, deși motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. a fost invocat numai la nivel formal de ambele recurente, Înalta Curte apreciază că pot fi analizate criticile din recursul Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și susținerile din recursul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București ce se pot circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, împrejurarea că unul dintre motivele de casare nu poate fi avut în vedere nu atrage nulitatea recursului declarat în cauză, pentru că reținerea existenței unor critici care se circumscriu unui singur motiv de casare este suficientă pentru constatarea validității căii de atac formulate, excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L. urmând a fi respinsă.

4.2. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice București, circumscrise motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurenta susține că sentința recurată este nelegală, față de împrejurarea că nu i-a fost comunicat raportul de expertiză efectuat în cauză.

Însă, Înalta Curte observă, după cum, de altfel, a precizat și recurenta prin cererea de recurs, că raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză a fost depus la dosarul de fond la data de 25.09.2018, cu respectarea termenului prevăzut de art. 336 alin. (1) C. proc. civ., respectiv cu mai mult de 10 zile înainte de termenul din judecată din 08.10.2018, astfel că părțile au avut posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de conținutul acestuia și de a formula eventuale obiecțiuni.

Faptul că pârâta, legal citată, nu a fost reprezentată la termenul de judecată ori a optat pentru judecarea în lipsă nu este de natură să o absolve de obligația prevăzută de art. 10 din C. proc. civ., de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări finalizarea acestuia, în condițiile în care dispozițiile C. proc. civ. nu impun obligația instanței de a comunica raportul de expertiză care a fost depus la dosarul cauzei cu respectarea termenului procedural.

Contrar alegațiilor recurentei-pârâte, nu se poate aprecia că în cauză s-a încălcat principiul contradictorialității, atât timp cât avea termen în cunoștință, se putea prezenta în instanță ori avea posibilitatea de a solicita acordarea unui termen de judecată.

Prin urmare, nu se poate reține că instanța de fond ar fi încălcat normele procedurale a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității.

4.3. Nici susținerile recurentei-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București privind nemotivarea hotărârii nu sunt întemeiate.

Contrar afirmațiilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, din considerentele hotărârii, rezultă fără echivoc faptul că instanța a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate prin acțiune și a apărărilor părților, a analizat probele administrate și a dezlegat fondul cauzei, cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Instanța de fond s-a raportat la obiectul cauzei, în raport cu elementele de fapt și de drept ale cauzei, și a expus argumentele care au condus la formarea convingerii sale. Astfel, în raport cu cele reținute de organele fiscale, prima instanță a apreciat, în esență, că reclamanta a întreprins demersuri în scopul vânzării terenurilor în perioada supusă analizei.

Nu se poate aprecia a fi îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază, în opinia Înaltei Curți motivarea primei instanțe oferă garanțiile unui proces echitabil, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar asupra hotărârii pronunțate.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă, și va respinge recursurile pârâtelor, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursurilor invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L..

Respinge recursurile formulate de recurentele-pârâte Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Serviciul Soluționare Contestații 2 împotriva sentinței nr. 5346 din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.