ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 706/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 la data de 23.11.2017, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, solicitând anularea Ordinelor nr. 2771/2017 și nr. 2456/2017 emise de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Hotărârii nr. 3623/2017 a secției de Resurse Umane și Documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și reîncadrarea lor cu drepturile mai favorabile prevăzute de Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3046 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de contencios administrativ formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 3046 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B. și C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Fără a încadra expres criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenții - reclamanți au solicitat a se constata netemeinicia și nelegalitatea sentinței rcurate, anularea în totalitate a acesteia și, în funcție de prevederile legale în vigoare, fie să se constate necompetența materială a instanței de fond, fie să se admită recursul și anulate Ordinele nr. 2771/2017 și nr. 2456/2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Hotărârii nr. 3623/2017 emisă de secția de Resurse Umane și Documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și reîncadrarea recurenților - reclamați de la data de 01.07.2017 pe funcția de specialist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău cu drepturile mai favorabile, în speță cu cele prevăzute de art. 22 alin. (1) -Secțiunea a 6-1 -Capitolul VIII" Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" din Legea -cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 07.01.2019, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 07 ianuarie 2021, toți cei trei recurenți - reclamanți, respectiv A., B. și C. au transmis pe e-mail la instanță cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

Cererea de renunțare la judecată a fost comunicată intimatului-pârât la data de 15 ianuarie 2021, iar la data de 27 ianuarie 2021 i s-a solicitat acestuia să-și exprime poziția față de această cerere, astfel cum impun dispozițiile art. 406 alin. (4) C. proc. civ., fără ca autoritatea să comunice un punct de vedere în acest sens.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Cu privire la cererea de renunțare la judecată. Soluția instanței de recurs.

Înalta Curte, sesizată fiind cu soluționarea recursului declarat de recurenții - reclamanți A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 3046 din 26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, constată faptul că aceștia au depus la dosarul cauzei, cerere de renunțare la judecata acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

Deliberând asupra cererii de renunțare la judecată, astfel cum a fost formulată în scris de către cei trei recurenți - reclamanți Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziție al părților, dispoziții în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate oricând renunța la judecarea cererii sale sau la însuși dreptul pretins, în condițiile legii.

Instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd următoarele: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5), când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Constată astfel instanța de control judiciar că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurenților -reclamanți, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, luând act de acordul tacit al intimatului - pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținut conform dispozițiilor art. 406 alin. (4) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte urmează a lua act de act de cererea recurenților -reclamanți A., B. și C. la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., dat fiind faptul că renunțarea s-a făcut în calea extraordină de atac a recursului, va dispune și anularea în tot a sentinței de fond.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de cererea recurenților -reclamanți A., B. și C., de renunțare la judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 406 alin. (1), (3) și (5) din C. proc. civ., Înalta Curte, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a lua act de această cerere și a anula hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 C. proc. civ., ia act de renunțarea recurenților -reclamanți A., B. și C. la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Anulează sentința civilă nr. 3046 din data de 26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09 februarie 2021.