ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 705/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursuluide față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. au chemat în judecată pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: obligarea paratului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraților sub nr. x/16.05.2017; obligarea paratului la plata către reclamanți a următoarelor sume stabilite prin sentința civila nr. 373/2017 a Tribunalului Timiș si decizia civila nr. 474/A din 7.07.2017 a Curții de Apel Timișoara, pronunțate in dosarul nr. x/2015, astfel: către A.- in calitate de mama a defunctei Q., suma de 250 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către B. - in calitate de tata al defunctei Q., suma de 7.463,84 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către C. - in calitate de sora a defunctei Q., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către D. - in calitate de frate al defunctei Q., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către E. - in calitate de bunica a defunctei Q., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către F. - in calitate de bunic al defunctei Q., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către G., in calitate de mama a defunctului R., suma de 250 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către H., in calitate de tata al defunctului R., suma de 11.057,85 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către I., in calitate de frate al defunctului R., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către J., in calitate de bunica a defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către K., in calitate de bunic al defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către L., in calitate de bunica a defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către M., in calitate de mama a defunctului S., suma de 37.042,34 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către N., in calitate de tata al defunctului S., suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către O., in calitate de sora a defunctului S., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către P., in calitate de bunica a defunctului S., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1470 pronunțată în data de 27 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepțiile.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. toți cu domiciliul procedural ales la T., cu sediul în Timișoara, județul Timiș, în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, cu sediul în București.

Obligă pârâtul să soluționeze cererea înregistrată sub nr. x/16.05.2017.

Respinge în rest cererea.

Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată."

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 493 din C. proc. civ.

Invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamanți, ca rămasă fără obiect, exonerând autorotatea de plata cheltuielilor de judecată.

Prin recursul său recurentul a susținut că s-au efectuat plățile privind despăgubirile solicitate, în contul indicat de petenți, astfel că cererea acestora o consideră rămasă fără obiect, însă motivarea instanței prin care constată nerespectarea de către FGA a unui termen rezonabil este criticabilă.

Consideră că, prin stabilirea de către instanță a obligării instituției de a soluționa o cerere a unui petent înaintea altor cereri, s-ar deturna ordinea de soluționare, obligând Fondul să soluționeze cererea aceslor intimați - reclamanți care s-au adresat instanței înaintea altor persoane care aveau prioritate față de aceștia.

Apărările formulate în cauză

Intimații - reclamanți A., B., C., Tunu Constantin Elvis, E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. au formulat întâmpinare la recursul promovat de pârât, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil iar în subsidiar, ca nefondat.

Susțin intimații - reclamanți că ulterior pronunțării hotărârii instanței de fond pârâtul a soluționat cererea de despăgubire, inclusiv prin achitarea sumelor pretinse de reclamanți, în prezent dosarul de daună fiind închis.

Începând cu data de 05.04.2018 și până la data de 03.05.2018 în contul fiduciary indicat în cererea de plată pârâtul a realizat plăți parțiale până la concurența debitului, astfel că, în prezent nu mai datorează nici o sumă reclamanților.

Prin recursul formulat, redactat în data de 26.07.2018 pârâtul - recurent solicită admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect.

Consideră intimații că toate criticile recurentului sunt nefondate, deoarce soluționarea de către acesta a cererii reclamanților s-a realizat după pronunțarea hotărârii instanței de fond, acesta achiesând astfel la soluția pronunțată.

Instanța de fond nu putea reține că acțiunea a rămas fără obiect, cât timp plata din partea pârâtului s-a realizat după pronunțarea hotărârii primei instanțe, motiv pentru care apreciază că recursul este în principal, inadmisibil și, în subsidiar, nefondat.

Solicită astfel menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 07.01.2019 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat și cu apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea în parte a sentinței, iar în rejudecare, respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, menținându-se sentința în ceea ce privește soluțioarea excepțiilor, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

În prealabil Înalta Curte ia act de faptul că, în cadrul motivelor de recurs nu s-au formulat critici și cu privire la modul de soluționare a excepțiilor invocate în cauză, respectiv excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive, fiind învestită doar cu efectuarea controlului asupra dezlegării ce a fost dată fondul cererii.

Deopotrivă, amintește faptul că și în această etapă procesuală a fost invocată excepția inadmisibilității, respectiv a inadmisibilității exercitării căii de atac a recursului, aceasta fiind soluționată de Înalta Curte în ședința publică de la acest termen de judecată, în sensul respingerii sale, considerentele avute în vedere de instanță în pronunțarea acestei soluții regăsindu-se în practicaua prezentei hotărâri.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraților sub nr. x/16.05.2017; obligarea paratului la plata către reclamanți a următoarelor sume stabilite prin sentința civila nr. 373/2017 a Tribunalului Timiș si decizia civila nr. 474/A din 7.07.2017 a Curții de Apel Timișoara, pronunțate in dosarul nr. x/2015, astfel: către A.- in calitate de mama a defunctei Q., suma de 250 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către B. - in calitate de tata al defunctei Q., suma de 7.463,84 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către C. - in calitate de sora a defunctei Q., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către D. - in calitate de frate al defunctei Q., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către E. - in calitate de bunica a defunctei Q., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către F. - in calitate de bunic al defunctei Q., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către G., in calitate de mama a defunctului R., suma de 250 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către H., in calitate de tata al defunctului R., suma de 11.057,85 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către I., in calitate de frate al defunctului R., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către J., in calitate de bunica a defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către K., in calitate de bunic al defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către L., in calitate de bunica a defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către M., in calitate de mama a defunctului S., suma de 37.042,34 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către N., in calitate de tata al defunctului S., suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către O., in calitate de sora a defunctului S., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către P., in calitate de bunica a defunctului S., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

Instanța de fond - Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea dedusă judecății și a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să soluționeze cererea de despăgubire formulată de reclamanți și înregistrată sub nr. x din data de 16.05.2017.

Înainte de a proceda la expunerea și analiza în concret a criticilor formulate de către recurentul-pârât, cât și a legalității hotărârii pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată că, față de cele susținute și dovedite de recurentul - pârât, acesta s-a conformat și a achitat reclamanților, în contul indicat sumele stabilite prin sentința civila nr. 373/2017 a Tribunalului Timiș si decizia civila nr. 474/A din 7.07.2017 a Curții de Apel Timișoara, pronunțate in dosarul nr. x/2015, această situație de fapt fiind recunoscută chiar de intimații - reclamanți, ce au arătat că " în prezent (pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților) nu mai datorează nici o sumă reclamanților", atașându-se inclusiv listingul tranzacțiilor bancare ale contului indicat în cererea de plată (la dosarul de recurs).

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 27.03.20187, iar începând cu data de 05.04.2018 și până la 03.05.2018 recurentul - pârât a achitat reclamanților întreaga sumă la care a fost obligat prin sentința menționată în cererea de chemare în judecată.

În acest context, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Astfel, Înalta Curte constată că deși condiția existenței obiectului acțiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluționarea cererii de plată înregistrată sub nr. x/16.05.2017, a fost îndeplinită la data promovării acțiunii (14.11.2017) ulterior, cererea de plată antereferită a fost soluționată întocmai de către recurentul - pârât, prin achitarea tuturor sumelor stabilite prin sentința civila nr. 373/2017 a Tribunalului Timiș si decizia civila nr. 474/A din 7.07.2017 a Curții de Apel Timișoara, pronunțate in dosarul nr. x/2015, motiv pentru care obiectul cererii de chemare în judecată nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin achitarea întocmai a sumelor solicitate de către reclamanți, cererea de plată înregistrată sub nr. x/16.05.2017 a fost soluționată de către pârât, ceea ce înseamnă că a fost realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de reclamanți privind soluționarea respectivei cereri de plată este la momentul de față rămas fără obiect, urmând să fie respins, ca atare.

În pronunțarea acestei soluții Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, precum și cele ale art. 32 din același cod, care reglementează condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, una dintre acestea fiind cea privind formularea unei pretenții.

Așadar, se reține că, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și în exercitarea căilor de atac.

Cum obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea recurentului-pârât la soluționarea cererii de despăgubire înregistrată sub nr. x/1605.2017, în sensul plății sumelor stabilite prin sentința anterior menționată, Înalta Curte constată că, prin faptul că recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a achitat sumele pretinse de reclamanți " până la concurența debitului, astfel că în prezent nu mai datorează nici o sumă reclamanților", astfel cum chiar aceștia recunosc, acesta a soluționat implicit cererea de despăgubire, astfel că pretenția reclamanților a fost satisfăcută și, în consecință, acțiunea formulată a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă, ca atare.

În condițiile în care soluția de respingere a excepțiilor (inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive) pronunțată de instanța de fond în cadrul aceleiași sentințe, nu a făcut obiectul criticilor din recurs, urmează ca sentința civilă recurată să fie menținută în ceea ce privește soluționarea excepțiilor, casându-se astfel doar în parte această sentință.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., ca rămasă fără obiect, menținând sentința civilă recurată în ceea ce privește soluționarea excepțiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1470 din 27.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința civilă recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Menține sentința civilă recurată în ceea ce privește soluționarea excepțiilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2021.