ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 695/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire ce face obiectul judecății de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara în data de 23.10.2014 sub nr. x/2014, astfel cum a fost precizată și modificată, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, Administrația Prezidențială - Cancelaria Ordinelor din Cadrul Instituției Președintelui României, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, să dispună:

- recunoașterea titlului care i-a fost acordat de către doi președinți ai României, titlu care i-a fost ulterior anulat, în 2013, fără motive temeinice, legale, legitime și morale în baza unei judecăți cu hotărâre nulă, întrucât nu s-a putut apăra deoarece nu a fost citat,

- obligarea la emiterea unui nou titlu.

Prin sentința civilă nr. 4302/23.03.2015, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, unde cauza a fost înregistrată la data de 17.04.2015.

Prin sentința civilă nr. 996/25.06.2015, Tribunalul Timiș a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Prezidențiale și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, ca neîntemeiate și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei soluții, reclamantul a formulat recurs.

Prin decizia civilă nr. 511/24.02.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul formulat de reclamantul-recurent A. împotriva sentinței civile nr. 996/25.06.2015, pronunțata de către Tribunalul Timiș.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul A. solicitând admiterea contestației, casarea în tot a hotărârii contestate și rejudecarea pe fond a cauzei, cu motivarea, în esență, că i s-ar fi dispus de către Înalta Curte de Casație și Justiție să formuleze prezenta cale extraordinară de atac pentru a reitera abuzurile săvârșite de intimați.

Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal și a format obiectul dosarului x/2016

Prin decizia nr. 2236 pronunțată la data de 22 iunie 2016, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată din oficiu și a respins ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A..

Împotriva Deciziei nr. 2236 pronunțată la data de 22 iunie 2016 a formulat cerere de revizuire contestatorul A., înregistrat pe rolul Înalte Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2016, fără a indica temeiurile de drept pe care această cerere se întemeiază și fără a menționa cu claritate numărul deciziei a cărei revizuire o solicită, numărul de dosar și instanța care a pronunțat hotărârea.

Hotărârea atacată cu cererea de revizure ce face obiectul prezentei judecăți

Prin Decizia nr. 3854/5.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a fost constatată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2236 din 22 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 3854 din 5 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal revizuentul A. a formulat tot cerere de revizuire, fără a indica temeiurile de drept pe care își întemeiază cererea și fără a menționa cu claritate numărul deciziei a cărei revizuire o solicită, limitându-se a solicita repunerea în termen " a dosarului nr. x/2016, care în mod abuziv și neconstituțional a fost clasat ca perimat."

Apărările formulate în cauză

Doar intimata-pârâtă Administrația Prezidențială a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire și, pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire

În cauză, având în vedere dispozițiile art. 509-513 din C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, din data de 02.04.2019 (dosar) s-a fixat primul termen pentru judecata cererii de revizuire la data de 05 noiembrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților, la acel moment procesual judecata fiind amânată pentru data de 31 martie 2020, instanța apreciind necesar ca petentul - revizuient să formuleze precizări cu privire la obiectul cererii sale, în sensul de a menționa dacă acțiunea formulată este o cerere de revizuire sau o cerere de recurs, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă și temeiul de drept în baza căreia a fost formulată, la termenul de judecată respectiv instanța constatând suspendarea de plin drept a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020 și a Ordinului nr. 71 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 19 mai 2020, s-a fixat termen pentru redeschiderea judecății la data de 07 iulie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Încheierea de suspendare a judecății

- Prin încheierea de ședință din 07 iulie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire formulată de revizuientul A., în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmare a neîndeplinirii de către revizuent a obligației de a preciza dacă prezenta cale de atac este un recurs sau o cerere de revizuire, de a menționa expres hotărârea împotriva căreia se îndreaptă și temeiul de drept pe care își fundamentează cererea, desfășurarea procesului fiind astfel împiedicată din vina părții care nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță încă de la primul termen acordat în cauză, din data de 05.11.2019.

Având în vedere data suspendării judecății - 07 iulie 2020 - prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 11 august 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 08 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, pentru discutarea perimării, raportat la dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părțile fiind citate cu mențiunea " în vederea discutării excepției perimării", conform citativului atașat la dosarul ce face obiectul prezentei judecăți.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire, potrivit prevederilor art. 509-513 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 189 sunt aplicabile.

2) La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 07 iulie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării cererii de revizuire, în temeiul art. 242 C. proc. civ., urmare a neîndeplinirii de către revizuent a obligațiilor stabilite de instanță în sarcina sa, respectiv de a menționa dacă acțiunea formulată este o cerere de revizuire sau o cerere de recurs, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă și temeiul de drept în baza căreia a fost formulată.

Încheierea de ședință din data de 07 iulie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 07 ianuarie 2020 (într-o zi de marți).

Înalta Curte reține că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile din proces, astfel cum rezultă, de altfel și din practicaua încheierii de ședință întocmită pentru termenul de judecată din data de 07 iulie 2020, judecata pricinii fiind suspendată pentru neîndeplinirea de către revizuent a obligațiilor stabilite în sarcina sa în cursul judecății, instanța constatând astfel "că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina revizuientului".

Deși încheierea de ședință din data de 07 iulie 2020 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., la cererea revizuientului judecata putea fi reluată dacă acesta și-ar fi îndeplinit obligațiile, conform art. 242 alin. (2) din C. proc. civ., respectiva Încheiere fiind comunicată tuturor părților, conform Dovezilor de înmânare și Procesului-verbal de înmânare, atașate la dosar.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 07 ianuarie 2021, revizuentul nu a formulat cerere de reluare a judecății, conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ., iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condițiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar părțile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății, înainte de a se împlini termenul de perimare și nici dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor, Înalta Curte urmează a admite excepția perimării, invocată din oficiu, constatând perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul - reclamant A..

Reține Înalta Curte că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, ce operează de drept, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Constatând astfel că, de la momentul suspendării judecății, din data de 07 iulie 2020, până la data de 07.01.2021, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., revizuentul nu a depus nici o cerere de reluare a judecății, potrivit art. 242 alin. (2) din C. proc. civ., că nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și nici nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., excepția perimării invocată din oficiu, este fondată.

Astfel, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății, invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța va reține că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina revizuentului începând cu data de 07 iulie 2020, care nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță în cursul judecății, încă din data de 05.11.2019, aduse la cunoștință părții la data de 03 decembrie 2019 (conform Pocesului verbal de înmânare atașat la dosar), neformulând nici cerere de reluare a judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează exclusiv pasivității revizuentului, fiind menținută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, față de lipsa de diligență a revizuientului, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția perimării, invocată din oficiu și pe cale de consecință, va constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuientul - reclamant A..

Pe cale de consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată din oficiu.

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul - reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 3854 din 5 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.