ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3164/2020

Ședința publică din data de 02 iulie 2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 septembrie 2015 pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și B., recunoașterea calității de revoluționar și preschimbarea Certificatului de revoluționar seria x nr. x/26.03.2017, emis de pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, precum și a Brevetului acordat de Președintele României prin Decretul nr. 37/26.02.2000.

Prin sentința civilă nr. 218 din 03 februarie 2018, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. și a respins cererea formulată de reclamantul A. împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

Prin decizia civilă nr. 1994 din 8 iunie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 218/03.02.2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A. (conform precizărilor referitoare la natura căii de atac, formulate de reclamant în cuprinsul cererii depuse la data de 21 iunie 2017), solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 1506 din data de 20 martie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1994 din 8 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

În considerentele deciziei de recurs s-a reținut că recursul declarat de reclamantul A. privește o hotărâre cu caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, care nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", recurentul neavând deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate.

Împotriva deciziei nr. 1506 din data de 20 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire recurentul A..

În cuprinsul acesteia, revizuentul a arătat că prin decizia atacată i s-a încălcat dreptul de a beneficia de statutul de revoluționar și, deși deține certificat și brevet de revoluționar, instanța nu a ținut cont de aceste acte și nici de hotărârea Tribunalului Timiș prin care i s-a dat câștig de cauză.

Deși au fost legal citați, intimații Secretariatul de Stat pentru recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și B. nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.

Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., la care se adaugă motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că prezenta cale de atac nu este motivată în drept, nefiind indicat unul dintre textele de lege anterior arătate, la fel cum din cuprinsul cererii de revizuire nu pot fi identificate critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele de revizuire expres reglementate.

Susținerile revizuentului relevă, cu claritate, faptul că acesta urmărește să repună în discuție aspecte de fond ale cauzei, ce au făcut obiectul analizei instanțelor anterior sesizate .

Mai mult decât atât, prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost respins ca inadmisibil recursul promovat, motivat de faptul revizuentul-recurent nu avea posibilitatea de a formula o asemenea cale de atac împotriva unei alte decizii de recurs, iar împrejurarea că instanța de recurs a ajuns la o concluzie diferită de cea pe care o susține revizuentul, nu poate constitui, prin ea însăși, motiv de revizuire.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă prezenta cerere de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1506 din data de 20 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iulie 2020.