ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 694/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire ce face obiectul judecății de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., aplicabile și la judecata revizuirii, conform art. 513 alin. (1) C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea astfel cum a fost precizată și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 iunie 2016, în urma declinării competenței de soluționare de către Curtea de Apel Timișoara prin sentința civilă nr. 136/30.05.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Secretariatul de Stat pt. Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 (S.S.R.M.L.Î.R.C.) și B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună anularea certificatului de luptător seria x, emis pe numele pârâtului B. și să interzică pârâtei S.S.R.M.L.Î.R.C. emiterea în viitor al unui alt certificat de revoluționar conform Legii nr. 341/2004 pentru B.. În subsidiar a solicitat obligarea S.S.R.M.L.Î.R.C. la anularea respectivului certificat de revoluționar.

Prin sentința civilă nr. 1940/05.10.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, al Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pt. Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 și B..

Prin decizia civilă nr. 1996/23.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2016, instanța a admis recursul formulat de recurentul reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 1940/05.10.2016, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații pârâți B. și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.

Conform deciziei de casare, la data de 26 iunie 2017, dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 694/19.04.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016 Tribunalul Timiș a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989. A respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtul B..; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul B.. A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, și B., ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, anularea certificatelor de luptător în revoluție seria x emise pe numele lui B. și interzicerea pârâtei SSRMLIRC emiterea în viitor a unui alt certificat de luptător în revoluție conform legii 341/2004 pentru numitul B.. De menționat că în decizia nr. 1996 din 23 martie 2017 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în prezentul proces (casare cu trimitere) se precizează:

"apare lămurit faptul că instanțele de judecată sunt competente să anuleze certificate de revoluționar" (pag. 10 a deciziei), prin urmare soluția pe care o cere în subsidiar în "Răspuns la întâmpinări și precizare de acțiune", anume de emitere a unei hotărâri prin care SSRMLIRC să fie obligat să anuleze certificatul de luptător în revoluție a numitului B., nu-și mai are rostul, respectivul recurs fiind înregistrat la data de 26 iulie 2018 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar nr. x/2016

Hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 151/2019 din 7 februarie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 694/19.04.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-pârâți Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989 și B.,

A casat în parte sentința recurată și, în rejudecare,

A respins excepția prescripției dreptului la acțiune.

A respins excepția lipsei de interes.

A respins excepția autorității de lucru judecat.

A respins excepția de nelegalitate.

A admis acțiunea - astfel cum a fost precizată - formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989 și B..

A anulat CERTIFICATUL DE LUPTĂTOR PENTRU VICTORIA REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN decembrie 1989 - LUPTĂTOR RĂNIT, seria x emis la data de 23.12.2005 și rectificat la data de 06.01.2015.

A menținut în rest sentința recurată în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale active și a excepției prematurității acțiunii.

Fără cheltuieli de judecată.

Calea de atac a revizuirii exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 151/2019 din 7 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a exercitat calea de atac a revizuirii reclamantul B., invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut în esență revizuientul că decizia civilă nr. 151/2019 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2986/10.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2011.

Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a depus întâmpinare împotriva cererii de revizuire formulată de revizuentul B., solicitând respingerea acesteia ca tardivă, inadmisibilă și neîntemeiată.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire

În cauză, având în vedere dispozițiile art. 509-513 din C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei s-a fixat primul termen pentru judecata cererii de revizuire la data de 22 octombrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților, la acel moment procesual judecata fiind amânată pentru data de 17 martie 2020, față de imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al revizuientului, domnul avocat C., din motive medicale; la termenul de judecată respectiv instanța constatând suspendarea de plin drept a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020 și a Ordinului nr. 71 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 19 mai 2020, s-a fixat termen pentru redeschiderea judecății la data de 29 iunie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea de ședință din 29 iunie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire declarată de reclamantul B., în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor revizuientului, ce a decedat la data de 12.04.2020, la solicitarea formulată în scris de apărătorul ales al defunctului, domnul avocat C., ce a transmis și certificatul de deces al părții, atașat la dosarul de recurs.

Având în vedere data suspendării judecății - 29 iunie 2020 - prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 11 august 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 08 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, pentru discutarea perimării, raportat la dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire, potrivit prevederilor art. 509-513 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora", iar, potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (2) C. proc. civ. " Judecata cauzei suspendate se reia:

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 29 iunie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării cererii de revizuire, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, urmare a decesului revizuientului B..

Încheierea de ședință din data de 29 iunie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 29 decembrie 2020 (într-o zi de marți).

Înalta Curte reține că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile din proces, astfel cum rezultă, de altfel și din practicaua încheierii de ședință întocmită pentru termenul de judecată din data de 29 iunie 2020, judecata pricinii fiind suspendată la solicitarea expres a apărătorului ales al revizuientului, domnul avocat C., cu împuternicire avocațială la dosarul de recurs.

Deși încheierea de ședință din data de 29 iunie 2020 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., moștenitorii revizuientului și intimații au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să formuleze o cerere de redeschidere a procesului " făcută cu arătarea moștenitorilor" revizuientului B., conform art. 415 alin. (2) din C. proc. civ., respectiva Încheiere fiind comunicată tuturor părților, conform Proceselor Verbale de înmânare atașate la dosar.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 29 decembrie 2020, nici o parte interesată nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea unei cereri " de redeschidere" conform art. 415 alin. (2) C. proc. civ., iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condițiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar părțile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății, înainte de a se împlini termenul de perimare și nici dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor, Înalta Curte urmează a admite excepția perimării, invocată din oficiu, constatând perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul - reclamant B..

Reține Înalta Curte că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, ce operează de drept, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Constatând astfel că, de la momentul suspendării judecății, din data de 29 iunie 2020, până la data de 29 decembrie 2020, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., nu a fost formulată de către moștenitorii revizuientului sau de către intimați, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 alin. (2) din C. proc. civ., că nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și nici nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., excepția perimării invocată din oficiu, este fondată.

Astfel, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății, invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța va reține că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părților începând cu data de 29 iunie 2020, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a acestora, fiind menținută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluției adoptate

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția perimării, invocată din oficiu și pe cale de consecință, va constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuientul - reclamant B..

Pe cale de consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată din oficiu.

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul - reclamant B. împotriva Deciziei nr. 151/2019 din 7 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.