ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 692/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 26.01.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților, contestație împotriva Deciziei nr. 3373/13.01.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând modificarea Deciziei nr. 373/13.01.2017, în sensul majorării sumei acordate cu titlul de despăgubiri, până la concurența sumei de 100.000 euro, reprezentând despăgubirile datorate ca urmare a accidentului de circulație din data de 17.08.2014, de către B. S.A., care a intrat în insolvență.

Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 744 din data de 21.02.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs.

Împotriva sentinței civile nr. 744 din data de 21.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea, ca fondat, a recursului formulat, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că sentința de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Arată astfel că, în mod greșit cererea sa de chemare în judecată a fost respinsă, instanța de fond nedând eficiență dispozițiilor art. 18 pct. (3) din Legea 554/2004, care dispun:

"în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru".

Mai mult consideră că dreptul său de creanță născut, a fost supus arbitrariului, soluționarea cererii sale fiind practic lăsată exclusiv în sarcina F.G.A., instanța îmbrățișând în totalitate soluția dată cererii sale de către intimată.

In mod greșit a reținut instanța de fond că, în conformitate cu dispozițiile legale, nu a depus toate documentele în susținerea cererii de despăgubire, așa cum a susținut reprezentantul intimatului, în condițiile în care i-a adus la cunoștință acestuia, prin declarație scrisă, că documentele depuse sunt singurele pe care le mai deține și că, în plus, alte documente sunt la dosarul de daună format la B. S.A., dosar preluat în întregime de către intimată în procedura falimentului.

Consideră că nu se poate reține că adeverința emisă de ANOFM, este documentul esențial care a determinat legalitatea deciziei contestate, precum și stabilirea cuantumului despăgubirilor, în condițiile în care, din toate documentele depuse la intimat, dar și la dosarul de daună a rezultat fără echivoc faptul că s-a aflat în incapacitate de muncă și că zilele sale de concediu medical au fost în număr de_220 de zile. Așadar, faptul că la data de 21.04.2015, contractul său de muncă a încetat conform disp. art. 65 alin. (1) din Codul muncii, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nu împiedică soluționarea corectă și legală a cererii sale de despăgubiri. Din toate actele dosarului rezultă că a solicitat să fie despăgubit pentru numărul de zile pe care le-a avut ca și concediu medical, adică cele 8 luni (220 zile), așa cum rezultă din certificatele de concediu medical depuse la dosar.

Mai arată recurentul că, greșit se reține că nu au putut fi avute în vedere 220 de zile deoarece adeverința emisă de ANOFM a fost depusă în fața instanței. Adeverința arată încă o dată numărul de zile de concediu medical avute, dar care se regăsesc în totalitate la dosarul de daună prin certificatele de concediu medical. Chiar și în această situație, subsemnatul am depus în copii xerox, încă o dată la dosarul cauzei, aceste certificate de concediu medical.

Mai susține recurentul că, și în situația în care ar trece peste cele 220 de zile în care a fost în incapacitate de muncă totală și raportându-se doar la numărul de zile de îngrijiri medicale, respectiv 120, așa cum rezultă din certificatele de expertiză medico legală, susține că se încadrează, față de decizia arătată la Pragul 3 lit. b) din Anexa 2 la Decizia nr. 258/16.11.2016. Mai arată că, deși se menționează clar condițiile în care partea poate fi încadrată la un prag sau altul, în Decizia FGA nr. 3373/13.01.2017, nu se face precizarea în care prag a fost încadrat, nici o modalității de calcul a despăgubirilor acordate parțial, arătându-se că " urma unor proceduri interne validate în B., procedura fiind folosită de lichidatorul judiciar . . . . . . . . . ." s-a stabilit acordarea unei sume de 362,5 RON/zi îngrijire medicală.

Această sumă de 362.5 RON/zi, nu este încadrată niciunui prag valoric raportate în funcție de consecințele suferite de victimă, conform Anexei 2 invocate de intimată.

Potrivit pragului 3 lit. b) din Anexa 2, suma minimă de despăgubire de care ar fi trebuit sa beneficieze este de 510 RON/zi și nu 362,5 RON/zi îngrijire medicală.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, constatarea nulității parțiale a Deciziei FGA nr. 3372/13.01.2017 și obligarea intimatei la plata despăgubirilor materiale și morale astfel cum au fost formulate și potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Apărările formulate în cauză.

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu au depus întâmpinare, deși recursul i-a fost comunicat în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția din data de 07 ianuarie 2019, s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 09 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților și, la acel moment procesual, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția instanței de recurs.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat modificarea Deciziei nr. 3373/13.01.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, cu consecința majorării sumei acordate cu titlu de despăgubiri până la concurența sumei de 100 000 euro, reprezentând despăgubirile datorate ca urmare a accidentului de circulație din data de 17.08.2014, de către B. S.A., ce a intrat în insolvență.

Instanța de fond a respins cererea dedusă judecății reținând că pârâtul a stabilit corect cuantumul daunelor morale raportându-se, în lipsa unor criterii și limite legale, la un criteriu obiectiv și rezonabil (zilele de îngrijiri medicale cu luarea în considerare a urmărilor concrete ale accidentului rutier) având în vedere documentația medicală anexată cererii.

Soluția primei instanțe nu este împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că nu reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs prin care se invocă incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv este incident, reținând că interpretarea pe care prima instanță a dat-o criteriilor de evaluare nu este corectă.

Astfel, prima instanță a reținut ca fiind corect modul în care pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a stabilit cuantumul daunelor morale, raportându-se la numărul zilelor de îngrijiri medicale rezultate din probatoriul administrat, respectiv din cele două rapoarte de expertiză medico legală efectuate de reclamant, din cuprinsul cărora a rezultat că leziunile traumatice suferite au necesitat un număr de 110-120 de zile de îngrijiri medicale.

În cadrul deciziei ce face obiectul litigiului pârâtul a menționat că, în stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, are în vedere criterii determinante și încadrarea pe niște praguri valorice agreate printr-o procedură internă ce ține seama de aspectele menționate și de practica instanțelor de judecată în situații similare.

În cadrul întâmpinării ce a fost formulată la judecata pe fond a litigiului, pârâtul a susținut că a adoptat procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârșirea unor discriminări într-un domeniu în care nu există criterii legale de individualizare a sumelor, raportându-se la Anexa 2 la Decizia nr. 142/26.05.2016, unde s-au stabilit criterii determinante pe 3 praguri valorice raportate în funcție de consecințele suferite de victimă, încadrându-l pe reclamant la pragul 2.

Verificându-se dacă această încadrare a fost corectă, Înalta Curte constată că pentru încadrarea în acest prag este necesar ca numărul de zile de îngrijiri medicale să fie " de cel puțin 30 de zile și de maxim 90 de zile".

Ori, în condițiile în care leziunile suferite de reclamant au necesitat în vederea vindecării un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale, constată instanța de control judiciar că încadrarea reclamantului în pragul 2, ce viza un număr maxim de 90 de zile de îngrijiri medicale, a fost greșită, ca, de altfel și suma acordată în cadrul deciziei cu titlu de daune morale, în cuantum de 43.500 RON (362,5 RON/zi de îngrijire medicală x 120 zile).

Constată Înalta Curte, contrar celor reținute de intimatul - pârât și însușite întocmai de instanța de fond, că, raportat la cele 120 de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie recurentul - reclamant în vederea vindecării, acesta trebuia încadrat în Pragul 3 al Anexei, care se referă la acele "leziuni traumatice . . . . . . . . . .care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale", acest prag având un punctaj situat între 510-900 RON/zi de îngrijire medicală.

În cadrul deciziei ce face obiectul litigiului, pârâtul, fără a menționa expres pragul în care l-a încadrat pe reclamant, s-a limitat a reține doar că " în prezenta speță, având în vedere că vătămarea corporală a avut drept consecințe fracturi ramuri ilio -ischio pubiene drepte, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de circa 110-120 zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 362,5 RON/zi de îngrijire medicală", această sumă încadrându-se în punctajul aferent Pragului 2, prag care, pentru fiecare zi de îngrijire medicală conține un punctaj minim de 210 RON/zi de îngrijire medicală și un punctaj maxim de 500 RON/zi de îngrijire medicală.

Se constată, așadar, că valoarea de 362,5 RON/zi de îngrijire medicală stabilită de pârât în cadrul deciziei și însușită de instanța de fond, care, prin soluția de respingere a acțiunii reclamantului, a reținut legalitatea deciziei, menținând-o, este eronată, raportat la cele 120 de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie recurentul - reclamant în vederea vindecării, ce se încadrau în Pragul 3, reprezentând " mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale", prag ce cuprinde un punctaj situat între 510-900 RON/zi de îngrijire medicală.

În condițiile în care, potrivit Anexei 2, valoarea despăgubirilor morale, urmare vătămării corporale ce a necesitat "mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale" este între 510 si 800 RON/zi de îngrijire medicală, iar din documentația anexată cererii a rezultat că reclamantul a avut nevoie pentru vindecare de un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale, acceptat și de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că suma de 43.500 RON cu titlu de daune morale (362,5 RON/zi de îngrijire medicală x 120 de zile), este greșită, pârâtul interpretând și aplicând greșit propria-i procedură internă elaborată în temeiul legii și prin raportare la evoluția practicii judiciare în materie.

În acest sens este de observat că Procedura internă prevede valori medii pentru despăgubirile morale ca urmare a vătămării corporale, prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, cuantumul concret al despăgubirii impunându-se a fi stabilit în raport de anumiți indicatori particulari fiecărei spețe.

Așa fiind, în raport de prevederile procedurii interne a pârâtului și de probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte constatând nelegalitatea Deciziei nr. 3373/13.01.2017, apreciază ca fiind întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul-reclamant, sens în care urmează a admite recursul, a casa sentința civilă recurată și a proceda la rejudecarea cauzei, conform art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ.

În rejudecare, reținând că, în cadrul recursului nu s-au adus critici și cu privire la daunele materiale ce au fost stabilite în cuantum de 1.462 RON, ci doar cu privire la daunele morale, reclamantul solicitând instanței de judecată "modificarea Deciziei nr. 373/13.01.2017, în sensul majorării sumei acordate cu titlu de despăgubiri până la concurența sumei de 100.000 euro", Înalta Curte, urmează a admite în parte acțiunea, în sensul că va stabili cuantumul daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală, prevăzută la Pragul 3 din Anexa 2 la Procedură, în cadrul căruia se încadrează recurentul - reclamant, raportat la cele 120 de zile de îngrijiri medicale ce i-au fost necesare acestuia pentru a se vindeca, necontestate de intimatul - pârât.

La stabilirea acestei sume de 510 RON/zi de îngrijire medicală, instanța de control judiciar are în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, în mod special rapoartele de expertiză medico legală, din care rezultă că reclamantul nu prezintă infirmități fizice sau psihice, are păstrată capacitarea de muncă, viața sa nu a fost pusă în primejdie.

Raportat la situația medicală a reclamantului, Înalta Curte, realizând un echilibru între prejudiciul produs și respectarea drepturilor tuturor părților din proces, apreciază că acordarea punctajului minim de 510 RON/zi de îngrijire medicală este în concordanță cu criteriile menționate la Pragul 3 din Anexa 2 la Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, ținându-se cont, deopotrivă și de faptul că indemnizația victimei nu trebuie să fie speculativă, ci să reprezinte o reparare suficientă a prejudiciului suferit, fără a genera o îmbogățire fără just temei, în acest fel respectându-se principiul proporționalității.

Pragul 3 din Anexa 2 are următorul conținut:

"Pragul 3 - vătămarea corporală a avut ca urmare:

a) o infirmitate/instalarea unui handicap;

b) leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;

c) un prejudiciu estetic grav și permanent;

d) avortul;

e) punerea în primejdie a vieții persoanei;

f) capacitatea de muncă a fost pierdută.

Dacă în urma evenimentului asigurat victima dovedește că s-a produs una dintre consecințele menționate la lit. b), d) și e) ale pragului 3, se va acorda punctaj minim, iar dacă dovedește că evenimentul asigurat a avut ca urmare mai multe consecințe dintre cele prevăzute la pct. b), d) și e) ale pragului 3 se va aplica un punctaj mediu.

Punctaj maxim se va acorda pentru consecințele prevăzute la pct. a), c) și f) ale pragului 3."

Cum în prezenta cauză, vătămarea corporală a reclamantului a avut ca urmare o singură consecință, respectiv cea menționată la punctul b), leziunile suferite de acesta necesitând în vederea vindecării un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale (mai mult de 90 de zile), Înalta Curte, ținând cont de faptul că despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile iar aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, apreciază că stabilirea cuantumului daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală, reprezintă o reparație echitabilă și efectivă, fără a conduce la o îmbogățire fără justă cauză.

Are în vedere instanța de control judiciar că, în materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Totodată, instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei - aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de persoana păgubită și altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei.

Astfel, în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecințele negative suferite, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În cauză, la stabilirea sumei reprezentând despăgubiri morale pentru reclamant s-a avut în vedere un criteriu obiectiv, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale și urmările accidentului, în sensul că viața nu i-a fost pusă în pericol, că nu prezintă nicio infirmitate fizică sau psihică, iar capacitatea de muncă a fost păstrată, după cum a reieșit din certificatele medico-legale depuse la dosar, precum și un criteriu subiectiv, constând în aprecierile instanței referitoare la suferința fizică și psihică cauzată de accident.

Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.

Este demn de amintit că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere și gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Prin urmare, Înalta Curte, stabilind cuantumul daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală (510 RON/zi x 120 de zile) apreciază că aceasta reprezintă o reparație echitabilă și efectivă, fără a conduce la o îmbogățire fără justă cauză.

În consecință, apreciind ca fiind întemeiate criticile formulate de recurent și ca fiind nelegală soluția instanței de fond, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa sentința civilă recurată și rejudecând, va admite în parte acțiunea, va anula în parte Decizia nr. 3373/13.01.2017 emisă de pârât, urmând a stabili cuantumul daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală, păstrând celelalte mențiuni ale deciziei atacate și respingând în rest acțiunea, ca nefondată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de reclamantul A., va casa sentința civilă recurată și rejudecând, va admite în parte acțiunea, anulând în parte Decizia nr. 3373/13.01.2017 emisă de pârât, în sensul că va stabili cuantumul daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală, păstrând celelalte mențiuni ale deciziei atacate, deopotrivă, respingând în rest acțiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 744 din 21.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând,

Admite în parte acțiunea.

Anulează în parte Decizia nr. 3373/13.01.2017 emisă de pârât, în sensul că stabilește cuantumul daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală.

Păstrează celelalte mențiuni ale deciziei atacate.

Respinge în rest acțiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2021.