ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 658/2022

Ședința publică din data de 03 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 04 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/17.05.2019, întocmit de pârâtă, în sensul anulării concluziilor privitoare la identificarea elementelor de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților potrivit dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Prin sentința civilă nr. 332 din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 332 din 20 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului și admiterea contestației formulată împotriva Raportului de evaluare nr. x/17.05.2019, întocmit de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Recurentul-reclamant a reluat prezentarea situației de fapt, făcând trimitere inclusiv la Adresa nr. x/24.09.2012, emisă de Prefectul județului Olt în care s-a apreciat faptul că nu se află în stare de incompatibilitate și a învederat, în esență, că meseria de muncitor calificat nu face parte din aparatul de specialitate al primarului, precum și faptul că raportul de evaluare se fundamentează pe înscrisuri falsificate și controversate, iar întâmpinarea formulată de pârâtă în fața instanței de fond conține considerente străine de dosar, astfel că se impune anularea raportului de evaluare contestat, prin care acesta fiind în mod greșit identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților pentru perioada 27 iunie 2012 - 30 noiembrie 2017.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 decembrie 2019, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă a arătat că instanța de fond a constatat în mod corect că Raportul de evaluare nr. x/17.05.2019 a fost legal emis, întrucât reclamantul a încălcat dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte are în vedere că recurentul-reclamant a formulat critici ce se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și va proceda la analiza recursului din această perspectivă.

În acest context Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată, criticile referitoare la faptul că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, fiind nefondate.

Prin Raportul de evaluare nr. x/17.05.2019, întocmit de intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate, s-a reținut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a exercitat simultan calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Grădinari, județul Olt, și calitatea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul Serviciului public de alimentare cu apă, contrar dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu dispozițiile art. 132 și 36 din Legea nr. 215/2001.

Înalta Curte reține că deși recurentul-reclamant susține că raportul de evaluare se fundamentează pe înscrisuri falsificate și controversate, acesta nu contestă situația factuală descrisă în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/17.05.2019, respectiv că în perioada 27 iunie 2012 - 30 noiembrie 2017, simultan cu calitatea de consilier local, a exercitat și funcția de muncitor calificat în cadrul Serviciului public de alimentare cu apă, chestiunea în discuție fiind cea a interpretării sintagmei "aparat propriu de specialitate al consiliului local", prevăzută de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, "1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu: (...) c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv".

Conform art. 36 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local exercită "atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului", iar, potrivit alin. (3) lit. b) al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a), consiliul local "aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local...".

Potrivit art. 132 din același act normativ:

"(. . . . . . . . . .) Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului (. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .)"

Este evident că în virtutea prerogativelor conferite prin art. 36 din Legea nr. 215/2001, recurentul-reclamant, în calitate de consilier local, avea atribuții referitoare la organizarea și funcționarea Serviciului public, putând aproba, la propunerea primarului, inclusiv statul de funcții al serviciului menționat în cadrul căruia era angajat în același timp cu contract individual de muncă, scopul reglementării fiind tocmai de a exclude efectele negative pe care le-ar putea genera o astfel de situație în planul transparenței în exercitarea funcțiilor publice.

Conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001:

"Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale".

Înalta Curte constată că interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. a), ale art. 36 alin. (3) lit. b) și ale art. 77 din Legea nr. 215/2001, precum și interpretarea teleologică (scopul urmărit de legiuitor) a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, conduc la concluzia că serviciul public în cadrul căruia recurentul-reclamant a avut calitatea de salariat, face parte din categoria serviciilor din aparatul propriu al Consiliului Local al comunei Grădinari, unde acesta exercită o funcție de autoritate publică, respectiv pe cea de consilier local.

Atâta vreme cât consiliul local hotărăște asupra elementelor esențiale de funcționare a unui agent economic, se impune să se rețină dependența decizională, cu consecința apartenenței la aparatul propriu, având în vedere și faptul că, în calitate de consilier local, recurentul-reclamant are posibilitatea să participe la adoptarea de hotărâri cu privire la funcția pe care o ocupă, bugetul de venituri și cheltuieli al serviciului pe care îl conduce, statul de funcții și organigrama acestuia.

În acest context, sunt nerelevante alegațiile recurentului-reclamant privind conținutul întâmpinării formulate de pârâtă în fața instanței de fond, iar modul în care instanța de fond a apreciat incidența în speță a Adresei nr. x/24.09.2012, emisă de Prefectul județului Olt, constituie un element de temeinicie a hotărârii pronunțate, iar nu de legalitate a acesteia, iar în cadrul procesual al recursului, instanța de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu și motivele de netemeinicie, sens în care astfel de critici nu pot fi avute în vedere.

De altfel, în mod judicios judecătorul fondului a reținut că buna-credință a reclamantului în raport de conținutul Adresei nr. x/24.09.2012, emisă de Prefectul județului Olt, nu are relevanță sub aspectul reținerii unei situații de incompatibilitate care nu poate fi circumstanțiată sub aspect gradual în funcție de starea de vinovăție a persoanei în cauză și care emană de la lege.

În consecință, criticile aduse sentinței recurate sunt neîntemeiate, fiind reținută corect existența stării de incompatibilitate reglementată de prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și constatată prin Raportul de evaluare nr. x/17.05.2019.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 332 din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 februarie 2022.