ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6277/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 13 februarie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. - prin președinte B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a formulat contestație solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea celor două pârâte la acordarea dreptului de a accesa resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale din ariile naturale protejate și

- includerea în noul ordin privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit și cotele de pescuit alocate pentru anul 2019, pe specii și zone, (Captura totală admisă și efortul de pescuit pentru lacurile de acumulare solicitate de pe râul Olt -TAC- respectiv Ipotești, Slatina, Arcești), ordin ce se va aproba în prohibiția anului 2019 (respectiv perioada 11 aprilie - 09 iunie 2019).

Prin sentința nr. 191 din 06 mai 2019 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate în cauză, dar și acțiunea formulată de reclamanta A. - prin președinte B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, având ca obiect obligația de a face.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., prin președinte B., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, arătând în esență, următoarele:

Recurenta s-a constituit conform legii potrivit încheierii nr. 1271/11.07.2018, pronunțata de Judecătoria Slatina.

După intrarea în legalitate a făcut numeroase cereri și adrese la A.N.P.A, pentru a putea accesa resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale din ariile naturale protejate și includerea lacurilor de acumulare Ipotesti, Slatina, Arcesti pentru pescuit comercial în noul ordin privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit și cotele de pescuit alocate pentru anul 2019, pe specii și zone, (Captura totală admisă și efortul de pescuit pentru lacurile de acumulare solicitate de pe râul Olt-TAC). Inițial i s-a răspuns că, nu mai poate accesa resursele acvatice pe anul 2018 deoarece, captura totală admisă și efortul de pescuit, pentru lacurile de acumulare solicitate de pe râul Olt în anul 2018 sunt acceptate doar pentru practicare pescuitului recreativ. ANPA încheiand contractul de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ nr. 01/18.08.2017 cu AJVPS Olt.

Ulterior a revenit cu o nouă solicitare, însă pentru anul 2019, la care i s-a răspuns în același mod, și mai mult, solicitarea a fost clasată. După acest răspuns a făcut o nouă solicitare, în care a învederat că, dorește accesul resurselor acvatice vii pe anul 2019. La această solicitare i-au răspuns că, nu poate accesa resursele, deoarece cumva regulile sunt făcute respectiv contractele sunt încheiate pe 10 ani, și că, în opinia d-lor nu mai pot fi modificate cotele TAC.

Afirmația făcută de ANPA nu este nici corectă și nici legală deoarece, pe de o parte, pe lacurile de acumulare ale râului Olt, potrivit anexei 4 din ordinul 546/352/2018 se pescuieste pe unul din lacurile solicitate comercial (lacul Ipotesti). Mai mult decât atât potrivit ordinului 1259/813/2018 anexa nr. 4 a fost modificată, iar acel lac de acumulare a fost destinat pentru pescuit recreativ, dar celelalte lacuri respectiv Ionesti, Babeni, Dragasani, Frunzaru, Rusanesti, Izbiceni, Strjesti, au fost modificate, în sensul că, s-a inclus și pescuitul comercial.

Pe de altă parte, contractul de utilizare încheiat cu AJVPS-ul în baza O.G. nr. 85/2016 este nul de drept deoarece prin decizia nr. 312/09.05.2018 pronunțată de Curtea Constituționala, O.G. nr. 85/2016 a fost declarată neconstitutională. Prin urmare, afirmația potrivit căreia, nu mai pot fi modificate, este eronată atâta timp cât exista antecedente.

Totodată, recurenta întrunește toate condițiile ordonanței O.G. nr. 23/2008 actualizată privind pescuitul și acvacultura precum condițiile prevăzute în ordinul 126/807/2017 pentru aprobarea normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial.

Învederează instanței ca membrii asociației dețin autorizații de pescuit comercial, licențe de pescuit, barei înregistrate la Autoritatea Navală Română, permise de pescuit comercial, atestate de pescar profesionist și certificate de înregistrare.

Membrii fondatori ai asociației îndeplinesc toate condițiile pentru practicarea pescuitului comercial cât și membrii afiliați, astfel încât, asociația întrunește toate condițiile prevăzute de lege de a accesa resursele acvatice vii din ariile naturale ale statului, iar lacurile de acumulare să fie incluse în noul ordin al ministrului și să i se aloce cotele cuvenite pe lacurile de acumulare solicitate, respectiv: Ipotesti, Slatina, Arcesti.

Prin întampinarile depuse, cele două pârâte au invocat mai multe excepții, excepții pe care instanța de fond nu le-a pus în discuție, așa cum prevăd normele de procedură, însă cu toate acestea în practicaua hotărârii le-a respins.

Instanța de fond a respins cererea formulată motivând că, recurenta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii, respectiv nu a depus cererile și documentele menționate în P045 și P046, în vederea emiterii eliberării autorizațiilor și licențelor de pescuit comercial, astfel încât instanța nu poate reține refuzul ANPA.

Potrivit textului de lege OG23/2008 procedura este următoarea: mai întâi se depune cerere la ANPA, prin care introducerea lacurilor de acumulare pe care vrei să pescuiești si totodată le atașezi întreaga documentație a asociației si documentele ce atestă că, membrii asociației sunt profesioniști atestați. După ce sunt incluse lacurile de acumulare în ordinul Ministrului, se solicită elibererea autorizației și licenței de pescuit.

Prin urmare, instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit normele de drept.

În concluzie solicită admiterea recursului casarea hotărârii atacate, iar pe fond în principal, trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea respectării normelor de procedura, iar în subsidiar reținerea spre rejudecare și pe fond admiterea cererii.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. .

Legal citată, intimata Agenția Naționala pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA) a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 191/06.05.2019 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova ca fiind nul, netemeinic si nefondat având ca si consecință firească a reținerii caracterului legal si temeinic al sentinței mentionate pentru următoarele motive:

Excepția nulității recursului

Prin recurs se evocă aceleași considerente deja analizate de către instanța de fond, cererea de recurs fiind identică cu acțiunea de la fond. În fapt partea recurentă solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să i se faciliteze accesul la resursa acvatică vie în vederea practicării pescuitului comercial în cadrul unor lacuri de acumulare ce sunt destinate strict pescuitului recreativ.

Pe fond

ANPA a adus reclamantei recurente la cunoștință cadrul legal prin răspuns scris însă aceasta persistă în acțiune fără a aduce argumente reale în susținerea sa. După cunt a arătat în răspunsul scris din data de 21.01.2019 există doar anumite lacuri de acumulare ce suportă practicarea pescuitului comercial.

Stabilirea destinației resursei acvatice vii din cadrul unui lac de acumulare (în sensul că, resursa dintr-un anume loc delimitat geografic va fi folosită în scopul practicării pescuitului recreativ și resursa din alt loc delimita geografic va fi folosită în scopul practicării pescuitului comercial) este un aspect ce ține stric de competențele intimatei, astfel cum au fost ele reglementate prin O.U.G. nr. 23/2008.

Intimata are dreptul de a stabili destinația resursei acvatice vii, iar față de acest aspect se impune a se concluziona faptul că, astfel cum a fost formulată, acțiunea reclamantei recurente venea în contradicție atât cu legislația primară cât și cu cea secundară.

Concret și la obiect, reclamanta recurentă este libera a practica pescuitul comercial pe baza documentelor ce îi dau acest drept, însă aceasta insistă a practica această îndeletnicire în zone ce nu sunt destinate pescuitului comercial.

Un alt aspect esențial este faptul că, lacurile de acumulare ce fac obiectul contractului de utilizare a resursei acvatice vii nr. 1/2017 încheiat cu AJVPS Olt au fost repopulate cu puiet de pește de către această persoană juridică în scopul practicării pescuitului recreativ.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 - 208, 488 și urm. C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 23/2008 modif. și completată, Ord. 807/2016, Ord. 60/2017, Ord. 546/352/2018.

Legal citat, intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în conformitate cu dispozițiile art. 205-208 și următoarele C. proc. civ. a formulat întâmpinare împotriva recursului formulat de către reclamanta B., declarat împotriva sentinței civile nr. 191/06.05.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, solicitând ca prin decizia ce se va pronunța, să se dispună respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, arătând în esență următoarele:

În fapt, reclamanta prin cererea de chemare în judecată solicită instanței de judecată în contradictoriu cu ANPA și MADR să dispună: obligarea celor două pârâte a-i acorda dreptul de a accesa resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale din ariile naturale protejate și includerea în noul ordin privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit și cotețe de pescuit alocate pentru anul 2019, ordin ce se va aproba în prohibiția anului 2019 (respectiv perioada 11 aprilie-09 iunie 2019).

Astfel, instanța de fond prin sentința civilă nr. 191/06.05.2019 a respins excepțiile și acțiunea.

Împotriva sentinței instanței de fond, reclamanta B. a declarat prezentul recurs prin care critică cele reținute de Curtea de Apel Craiova, reiterând toate aspectele prezentate instanței de fond fără a depune înscrisuri în susținere.

Cu privire la susținerile recurentei MADR invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare (în temeiul art. 486 noul C. proc. civ. și art. 496 noul C. proc. civ.), excepție pe care solicităm a fi admisă pentru următoarele aspecte:

Astfel potrivit deciziei ÎCCJ (SC I) nr. 384/2016:

"Potrivit dispozițiilor C. proc. civ. [art. 486 noul C. proc. civ..] cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de netegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, cu raportare strictă și limitativă de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 [art. 488 noul C. proc. civ..] din același Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. [art. 489 noul C. proc. civ..] indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. [art. 488 noul C. proc. civ..] "Per a contrario", dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unui din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. [art. 488 noul C. proc. civ..], sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. (. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .)

În speță recurenta a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 328 alin. (8) C. proc. civ. [art. 513 noul C. proc. civ..], care reglementează căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor date în revizuire."

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței recurate.

În cuprinsul actului procedural nu este indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate, pe care se întemeiază recursul, arătate la art. 488 alin. (1) din Legea nr. 134/2010.

Recurenta prin recursul declarat, prin care critică hotărârea instanței de fond învederează instanței aceleași motive expuse în fața instanței de fond.

Față de aspectele arătate, solicită admiterea excepției nulității recursului declarat de către recurentă și, pe cale de consecință, respingerea căii de atac.

Pe fondul cererii, intimatul a arătat că, sentința pronunțată este temeinică și legală.

Atât procedura de emitere și eliberare a autorizației de pescuit comercial cât și procedura privind emiterea și eliberarea licenței de pescuit comercial prevăd necesitarea depunerii de către solicitați, la serviciile regionale/puncte de lucru/Direcția politici și inspecții maritime ANPA, a actelor prevăzute la pct. 7.2.1. din P045 și P046, în vederea verificării de către organele abilitate și eliberarea actelor solicitate.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada parcurgerii acestor proceduri, respectiv depunerea cererilor și documentelor menționate în cuprinsul P045 și P046, în vederea emiterii și eliberării autorizațiilor și licențelor de pescuit comercial, instanța nu poate retine refuzul nejustificat al pârâtei ANPA de a da curs unor asemenea solicitări formulate de membrii asociației.

Pentru aceste motive, instanța, în mod temeinic și legal a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța, în mod temeinic și lega a reținut că, potrivit art. 9 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 23/2008:

"(1') Accesul la resursele acvatice vii din ariile naturale protejate este reglementat pe baza normelor aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și ministrului apelor și pădurilor."

Pe cursul râului Olt se regăsesc mai multe lacuri de acumulare care, în funcție de biomasa constantă care reiese în momentul practicării pescuitului științific sau de control și în funcție de numerele statistice de specii de pește, sunt clasificate ca: lacuri de acumulare unde se practică doar pescuitul recreativ (PR), și zone de pescuit recreativ și comercial (PR+PC). Această clasificare se face strict din punct de vedere științific, pentru a asigura posibilitatea exploatării durabile a resursei acvatice vii și pentru prevenirea fenomenului de pescuit excesiv sau pescuit care periclitează existența anumitor specii.

Stabilirea zonelor care permit practicarea pescuitului comercial presupune implementarea politicii comune europene în vederea practicării pescuitului comercial, iar în acest sens, fiecare lac de acumulare este analizat din punct de vedere al ecologiei piscicole și al geografiei locale.

Întrucât ordinul comun privind capturile totale admise și efortul de pescuit pe cote și zone ce se emite anual stabilește anumite limite în funcție de rezultatul analizei realizate pe baza studiilor și criteriilor specifice de clasificare la momentul emiterii acestuia, solicitarea reclamantei de a fi incluse lacurile Arcești, Slobozia și Ipănești în categoria celor acceptate pentru practicarea pescuitului recreativ (PR), nu putea fi soluționată favorabil.

Instanța în mod temeinic a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Referitor la o eventuală cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată solicită respingerea cererii, sau cel puțin cenzurarea cuantumului acestora.

Față de cele arătate, solicită în principal admiterea excepției nulității recursului cu consecința anulării acestuia, iar în subsidiar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat cu menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronuțată de instanța de fond.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 205 C. proc. civ. și toate celelalte dispoziții legale arătate în prezenta întâmpinare.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește criticile referitoare la faptul că, prima instanță ar fi încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, astfel cum este reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Curtea reține că, acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, având în vedere următoarele considerente:

Recurenta a susținut că, instanța de fond ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității, ca urmare a faptului că, cele două pârâte au invocat mai multe excepții, excepții pe care instanța de fond nu le-a pus în discuție, așa cum prevăd normele de procedură, însă cu toate acestea în practicaua hotărârii le-a respins.

Înalta Curte reține că, aceste susțineri ale recurentei sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, avându-se în vedere faptul că, nepunerea în discuție a excepțiilor ar fi putut fi evocată doar de către partea ce a invocat aceste excepții, și nu de partea împotriva cărora au fost invocate.

Altfel spus, doar intimații pârâți puteau evoca aceste argumente în susținerea recursului, interesul reclamantului nefiind acela de a se pune în discuție excepția, ci de a i se admite acțiunea.

Totodată, în susținerea unui asemenea argument ar fi fost necesară dovedirea vătămării prin nepunerea în discuție a acestor excepții, existența acesteia neputând fi prezumată, însă recurenta reclamantă nu făcut nicio dovadă în sensul celor arătate prin cererea de recurs.

Referitor la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de control constată că, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, avându-se în vedere următoarele considerente:

Contrar susținerilor recurentei reclamante, Înalta Curte reține că, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, respectiv cele ale art. 9 din O.U.G. nr. 23/2008.

Potrivit art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 cu modificările și completările ulterioare:

"(2) Accesul la resursele acvatice vii din ariile naturale protejate, în vederea practicării pescuitului în scop comercial, se atribuie în mod direct pescarilor profesioniști persoane fizice sau celor organizați în asociații profesionale de profil din unitatea administrativ-teritorială, pe baza permiselor, licențelor și autorizațiilor de pescuit comercial."

Totodată, potrivit art. 1 pct. 28 și 29 din O.U.G. nr. 23/2008:

"licența de pescuit - documentul care, conferă titularului dreptul, astfel cum este determinat de normele naționale, de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul capturării resurselor acvatice vii. Aceasta conține cerințele minime privind identificarea, caracteristicile tehnice și echiparea unei nave/ambarcațiuni de pescuit comercial; 29. autorizația de pescuit - actul administrativ prin care se autorizează o persoană fizică sau juridică să exercite activitatea de pescuit."

Față de textele de lege sus enunțate, reiese că, obținerea autorizației și a Licenței de pescuit comercial presupune parcurgerea unor proceduri administrative ce fac obiectul procedurilor operaționale PO 46 și PO 45, publicate pe site-ui ANPA, astfel cum se menționează și în adresa de răspuns a ANPA emisă reclamantei.

Potrivit pct. 7. 1 din P045:

"licența de pescuit comercial - reprezintă un document oficial care conferă titularului său dreptul, astfel cum este conferit de normele naționale, de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul exploatării comerciale a resurselor acvatice vii și conține cerințe minime privind identificarea, caracteristicile tehnice și echiparea unei nave de pescuit din Uniunea Europeană. Licența de pescuit comercial se eliberează la solicitarea proprietarului, pentru navele/ambarcațiunile de pescuit înscrise în Fișierul navelor/ambarcațiuni lor de pescuit. Modelul licenței de pescuit comercial în ape continentale este prezentat în anexa nr. 2 din Ordinul nr. 807/13.05.2016 pentru aprobarea Normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale cu excepția ariilor naturale protejate."

Potrivit pct. 7.1 din PO 46:

"1. autorizația de pescuit comercial - reprezintă un document oficial eliberat pentru o navă/ambarcațiune de pescuit comercial, pe lansă licența de pescuit comercial, care o autorizează să desfășoare activități specifice de pescuit pentru o perioadă specifică, într-o anumită zonă sau pentru o anumită zonă de pescuit în condiții specifice.

Înalta Curte reține că, atât procedura de emitere și eliberare a autorizației de pescuit comercial, cât și procedura privind emiterea și eliberarea licenței de pescuit comercial prevăd necesitarea depunerii de către solicitați, la serviciile regionale/puncte de lucru/Direcția politici și inspecții maritime ANPA, a actelor prevăzute la pct. 7.2.1. din P045 și P046, în vederea verificării de către organele abilitate și eliberarea actelor solicitate.

Cum, în cauză nu s-a făcut dovada parcurgerii acestor proceduri, respectiv depunerea cererilor și documentelor menționate în cuprinsul P045 și P046, în vederea emiterii și eliberării autorizațiilor și licențelor de pescuit comercial, în mod corect, instanța de fond a constatat că, nu se poate reține refuzul nejustificat al intimatei pârâte ANPA de a da curs unor asemenea solicitări formulate de membrii asociației, și în mod temeinic și legal a respins capătul de cerere ca neîntemeiat.

Înalta Curte reține că, prima instanță a făcut, de asemenea o interpretare și aplicare judicioasă a dispozițiilor art. 9 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 23/2008, care prevăd următoarele:

"(1') Accesul la resursele acvatice vii din ariile naturale protejate este reglementat pe baza normelor aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și ministrului apelor și pădurilor."

Potrivit art. 10 alin. (1) din același act normativ:

"- (1) Prin ordin comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și al ministrului apelor și pădurilor se stabilesc măsuri de reglementare a efortului de pescuit și cota alocată.

În aplicarea acestor dispoziții, au fost elaborate anual ordine precum: Ordinul MARD/MM nr. 13/142/2017, Ordinul nr. 546/352/2018, Ordinul nr. 243/354/2019 pentru aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit și cotele de pescuit alocate anual pe specii și zone.

Se constată că, în tabelul 1 din anexa nr. 4 la Ordinul nr. 546/352/2018, lacurile Arcești, Slobozia și Ipănești sunt acceptate doar pentru practicarea pescuitului recreativ (PR), astfel că, în mod corect, instanța de fond a reținut că, solicitarea reclamantei de includere a acestor lacuri în categoria celor acceptate pentru pescuitul comercial este nefondată.

Astfel, pe cursul râului Olt se regăsesc mai multe lacuri de acumulare care, în funcție de biomasa constantă care reiese în momentul practicării pescuitului științific sau de control și în funcție de numerele statistice de specii de pește, sunt clasificate ca: lacuri de acumulare unde se practică doar pescuitul recreativ (PR), și zone de pescuit recreativ și comercial (PR+PC). Această clasificare se face strict din punct de vedere științific, pentru a asigura posibilitatea exploatării durabile a resursei acvatice vii și pentru prevenirea fenomenului de pescuit excesiv sau pescuit care periclitează existența anumitor specii.

Stabilirea zonelor care permit practicarea pescuitului comercial presupune implementarea politicii comune europene în vederea practicării pescuitului comercial, iar în acest sens, fiecare lac de acumulare este analizat din punct de vedere al ecologiei piscicole și al geografiei locale.

Potrivit art. 10 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 23/2008:

"(2) Reglementarea efortului de pescuit se face prin: a) limitarea numărului navelor/ambarcațiuni lor de pescuit în funcție de caracteristicile acestora în cadrul efortului de pescuit din ansamblul flotei dintr-o pescărie; b) limitarea timpului alocat activității pescuitului; c) stabilirea numărului de unelte utilizate la pescuit.

(3) Stabilirea cotei se face prin limitarea volumului capturilor pentru o anumită specie sau grupuri de specii pe zone de pescuit, perioade de timp, metode de pescuit și nave de pescuit."

În funcție de speciile de pește existente, raportul dintre speciile invazive și speciile autohtone, ponderea sau lipsa habitatelor naturale ce permit reproducerea biomasei piscicole, accesibilitatea zonei și impactul pe care îl are asupra populației piscicole și asupra mediului pescuitul recreativ și pescuitul comercial, fiecare lac de acumulare de pe cursul râului Olt a fost clasificat ca fiind destinat exclusiv practicării pescuitului recreativ sau lac ce suportă atât pescuitul recreativ, cât și comercial.

Întrucât ordinul comun privind capturile totale admise și efortul de pescuit pe cote și zone ce se emite anual stabilește anumite limite în funcție de rezultatul analizei realizate pe baza studiilor și criteriilor specifice de clasificare la momentul emiterii acestuia, solicitarea reclamantei de a fi incluse lacurile Arcești, Slobozia și Ipănești în categoria celor acceptate pentru practicarea pescuitului recreativ (PR), nu putea fi soluționată favorabil.

Din interpretarea sistematică și teleologică a acestor texte de lege reiese că, în mod legal instanța de fond a constatat că, nu este vorba de un refuz nejustificat al pârâtului MADR de a emite Ordinul privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit și cotelor de pescuit alocate pentru anul 2019, pe specii și zone în sensul solicitat de recurenta reclamantă, respectiv cu includerea lacurilor Arcești, Slobozia și Ipănești în categoria celor acceptate pentru practicarea pescuitului recreativ (PR).

Neîntemeiate sunt și criticile recurentei reclamante referitoare la faptul că, este nul de drept contractul de utilizare încheiat cu AJVPS-ul în baza O.G. nr. 85/2016, deoarece prin decizia nr. 312/09.05.2018 pronunțată de Curtea Constituționala, O.G. nr. 85/2016 a fost declarată neconstitutională, avându-se în vedere următoarele aspecte:

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că, O.U.G. nr. 85/2016, care a modificat O.U.G. nr. 23/2008 nu a fost declarată neconstituțională.

Astfel, Prin Decizia Curții Constituționale nr. 312/09.05.2018 a fost declarată neconstituțională, în ansamblul său, legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței adoptate în baza unei legi de abilitare, ci o măsură de ordin constituțional ce permite Guvernului, sub control strict al Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare care se justifică pe necesitatea și urgența reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale extraordinare, impune adoptarea unei soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului pubiic. Ordonanța de urgență este definită de art. 115 din Constituția României ca fiind o formă prin care puterii executive i se atribuie drept legislativ.

În luna mai 2018, Curtea Constituțională a României a decis că e neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. 85/201, pe considerentul că, în Camera decizională, Camera Deputaților, s-au adus modificări și completări, care nu se circumscriu reglementărilor avute în vedere de prima cameră sesizată. Curtea a desființat modificările aduse de Parlament ordonanței, pe care le-a desființat în integralitate. În schimb. O.U.G. nr. 85/2016 a continuat să producă efecte în varianta emisă de guvern. De altfel, din cuprinsul deciziei Curții Constituționale rezultă că, soluția pronunțată sancționează exclusiv nerespectarca exigentelor impuse de Constituție în ceea ce privește procedura legislativă de adoptare a legii supuse controlului de constituționalitate, parlamentul având competența de a proceda la adoptarea acesteia în conformitate cu dispozițiile din legea fundamentală. Prin urmare, Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 85/2016, declarată neconstituțională, cuprinde modificări și completări esențiale aduse O.U.G. nr. 85/2016, încât forma adoptată este diferită de conținutul ordonanței emise de către guvern, față de care nu s-a declarat neconstituționalitatea.

O.U.G. nr. 85/2016 a intrat în vigoare după publicarea ei în Monitorul Oficial al României nr. 957/28.11.2016, publicarea fiind condiția opozabilității ei.

Legea nr. 24/2000 prevede că, ordonanțele de urgență intră în vigoare la data publicării în MO, sub condiția depunerii lor la Camera Competentă, cerință îndeplinită în cauză. Din acest considerent de la data publicării și până la momentul aprobării/respingerii acestei ordonanțe de către Parlament, ea este în vigoare, nefiind abrogată de autoritatea emitentă. Efectele acestei ordonanțe ar fi fost stopate dacă era considerată neconstituțională, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prin decizia CCR nr. 312/2018 nu s-a reținut și neconstituționalitatea O.U.G. nr. 85/2016, ci s-a apreciat, referitor la legea de aprobare a acestei ordonanțe, că forma adoptată de Camera Deputaților a modificat substanțial configurația inițiativei legislative și a formei adoptate de Senat, încălcând astfel dispozițiile art. 75, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (2) din Constituție referitoare la principiul bicameralismului.

Faptul că art. 9 alin. (1) si 3 din O.U.G. nr. 23/2008 (alin. (1) al art. 9 a fost modificat de pct. 2 al art. III din Ordonanța de Urgență nr. 127 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 898 din 31 decembrie 2010) se referă la "norme", prin care se aprobă accesul la resursele acvatice vii, în condițiile în care au fost aprobate printr-un ordin de ministru, nu constituie un motiv de anulare, deoarece noțiunea de norme folosită de ordonanță nu are în vedere titlul actului normativ sau denumirea proprie a prevederilor adoptate, ci denumirea generică de norme, în sensul de reguli sau proceduri, constituite în articole ale actului normativ.

În acest sens este faptul că, ordonanța face trimitere la "reglementarea pe baza normelor aprobate prin ordin", de unde reiese că, normele reprezintă de fapt corpul propriu-zis al actului normativ sau, în perspectiva legii privind tehnica legislativă de elaborare a actelor normative, normele se referă la partea dispozitivă a actului normativ, ca parte constitutivă a structurii actului normativ, "reprezentată de conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia" - art. 44 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Totodată, Înalta Curte reține și că, Ordinul MADR nr. 60/2017 nu are o legătură cu pretinsa neconstituționalitate a O.U.G. nr. 85/2016, deoarece Ord. MADR nr. 60/2017 a fost emis în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 23/2008 articol, ce nu are nicio legătură cu O.U.G. nr. 85/2016.

Concluzionând, Înalta Curte reține că, sentința recurată este legală, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă A., prin președinte B., împotriva sentinței nr. 191 din 06 mai 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2021.