ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6166/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 decembrie 2020, sub nr. x/2020, prin declinare de competență prin sentința civilă nr. 98 din 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Orașul Târgu Neamț a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Stat în Construcții și Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației, suspendarea executării Ordinului Inspectoratului general la I.S.C. nr. 1015/02.04.2019, a tuturor ordinelor/dispozițiilor subsecvente, inclusiv a celor emise de Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației, până la soluționarea cauzei pe fond.

Prin sentința civilă nr. 104 din 3 februarie 2021, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul Orașul Târgu Neamț, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care prima instanță a reținut că argumentele din cererea introductivă nu dovedesc îndeplinirea pagubei iminente, limitându-se la aspecte de ordin teoretic.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor de drept material incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.

În ceea ce privește cazul bine justificat, raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, în mod greșit instanța de fond a considerat că susținerile reclamantului presupun o analiză aprofundată asupra legalității actului administrativ. În opinia sa, condiția cazului bine justificat este îndeplinită în cauză. A reiterat principalele argumente care demonstrează existența cazului bine justificat, susținând că în mod nelegal au fost acestea respinse de instanța de fond.

În privința cerinței referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurentul-reclamant susține că prima instanță nu a luat în considerare argumentele sale în acest sens, realizând o interpretare greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca fiind legală și corectă, sub aspectul constatării neîndeplinirii condițiilor cererii de suspendare formulate în cauză.

4.2. Legal citat, intimatul-pârât Inspectoratul de Stat în Construcții nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente și față de criticile recurentului-reclamant, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu nu ciprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speța de față, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele stabilite de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Judecătorul fondului s-a limitat la verificarea acelor împrejurări vădite care au avut capacitatea să producă îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Nu se poate reține că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pentru simplul fapt că prima instanță nu a adoptat perspectiva propusă de recurentul-reclamant.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat.

Recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului Inspectorului General al ISC nr. 1015/02.04.2019, până la pronunțarea acțiunii de fond.

Susținerile recurentului potrivit cărora, în cauză, sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Leega nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi reținute.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În motivarea cererii de suspendare, sub aspectul existenței cazului bine justificat, argumentele recurentului-reclamant se cirsumscriu, în esență, criticii că procedura aprobată prin ordinul contestat nu este prevăzută în actul normativ cu forță superioară.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că argumentele expuse de recurentul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ contestat și să justifice suspendarea provizorie a exeutării acestuia.

Contrar susținerii recurentului, argumentele expuse în motivarea cererii de suspendare necesită o analiză specifică unei acțiuni în anulare, întrucât aspectul de nelegalitate invocat, respectiv că procedura aprobată prin ordin nu este prevăzută în actul normativ cu forță superioară, este o chestiune litigioasă care poate fi tranșată exclusiv în cadrul acțiunii în anulare.

Jurisprudența constantă a Înaltei Curți a fost în sensul că îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Orașul Târgu Neamț împotriva sentinței civile nr. 104 din 3 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2021.