ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6115/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Administrația Națională de Meteorologie a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Turismului, constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x, emis de Ministerul Turismului la data de 10.07.2002, pentru o suprafață de teren de 28.299,48 mp, în care este inclusă și suprafața de 650,70 mp teren pe care se află platforma Stației Meteorologice Obârșia Lotrului, bun public inventariat conform H.G. nr. 1705/2006 - Anexa 12, compus din: construcție și teren aferent, intabulate încă din anul 2003 - prin încheierea OCPI Vâlcea nr. 850/2003 și terenul în suprafață de 650,70 mp, situat în localitatea Voineasa pe care se află platforma Stației Meteorologice, cu regim de proprietate publică a statului, aflată în administrarea Administrației Naționale de Meteorologie.

La data de 19.07.2018, pârâtul Ministerul Turismului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă și tardivă, iar în subsidiar ca fiind lipsită de obiect.

La 02.11.2018, A. S.R.L. a formulat cerere de intervenție, susținând că este proprietara terenului în suprafață de 15.673,80 mp din care face parte terenul în litigiu în suprafață de 650,70 mp, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/20.01.2017, încheiat în urma licitației publice organizate în dosarul de faliment al pârâtei B. S.A. Drăgășani, astfel că justifică interesul și calitatea de a interveni în cauză.

La termenul de judecată din 21.01.2019, reclamanta a solicitat introducerea în cauză și a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 68 C. proc. civ., iar prin încheierea din data de 15.04.2019 a fost admisă în principiu această cerere de chemare în judecată a intervenientului forțat Statul Român.

De asemenea, la ședința din data de 18.03.2019, la solicitarea părților, în temeiul art. 78 C. proc. civ. a fost introdus în cauză B. S.A. în calitate de intervenient introdus forțat în proces.

La 14.02.2019, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și constatarea calității Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca titular al dreptului de proprietate publică a terenului ce face obiectul cauzei, teren aflat în administrarea reclamantei.

La 12.04.2019, B. S.A., introdusă în cauză prin încheierea din 18.03.2019, a formulat întâmpinare, solicitând să se constate că reclamanta este decăzută din dreptul de a introduce cerere privind anularea actului atacat, având în vedere că terenul în discuție a fost înscris în cartea funciară la x/2002, și cum regimul de carte funciară este unul de publicitate, se presupune că reclamanta trebuia să cunoască existența acestui act de la data înscrierii.

La ședința din data de 27.05.2019 a fost admisă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a instituției semnatare a întâmpinării formulate în numele Statului Român, invocată la un alt termen de către intervenient B. S.A..

Tot la aceeași ședință au fost puse în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă prin raportare la faptul că reclamanta nu ar fi parcurs procedura prealabilă, excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea din data de 27 mai 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus amânarea pronunțării pentru data de 10 iunie 2019.

Prin sentința nr. 87/F-C din 10 iunie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Administrația Națională de Meteorologie, ca neîntemeiată, s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei Administrația Națională de Meteorologie, ca neîntemeiată, s-a respins excepția de inadmisibilitate cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, s-a admis excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația Națională de Meteorologie, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația Națională de Meteorologie, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Turismului, intervenient introdus în cauză societatea B. S.A., în faliment, reprezentată legal prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., ca tardiv formulată, s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenient societate A. S.R.L., în prezenta cauză privind pe reclamanta Administrația Națională de Meteorologie, pârâta Ministerul Turismului și intervenient introdus în cauză societate B. S.A., s-a constatat decăzută reclamanta Administrația Națională de Meteorologie, din dreptul de a mai solicita anularea certificatului x/2002 emis de Ministerul Turismului, s-a respins cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată de reclamanta Administratia Natională de Meteorologie, în contradictoriu cu intervenient forțat Statul Român prin Ministerul de Finanțe, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, ca neîntemeiată, s-a admis în parte cererea intervenientului B. S.A., privind obligarea reclamantei Administrația Națională de Meteorologie la plata cheltuielilor de judecată, a fost obligată reclamanta Administrația Națională de Meteorologie la plata către intervenient societatea B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON, reprezentând onorariu apărător redus.

1.3. Cererile de recurs

Reclamanta Administrația Națională de Meteorologie împotriva sentinței nr. 87/F-C din 10 iunie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs invocând formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile nr. 87/2019 din 10 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, și încheierii din 27.05.2019 Statul Român prin Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii judecătorești atacate și rejudecând cauza admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația Națională de Meteorologie privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate a sentinței, recurentul precizează că, instanța de fond în mod greșit a constatat în încheierea din 27.05.2019, că recurentul nu a făcut dovada calității de reprezentant al instituției semnatare a întâmpinării formulate în numele Statului Român, atât timp cât prin adresa din 07.02.2019 Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Juridică a emis mandat de reprezentare în baza H.G. nr. 34/2009 și a H.G. nr. 520/24.07.2013 către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș.

Consideră că eronat prima instanță a dispus anularea actului de procedură, încălcându-se astfel prevederile art. 7 din H.G nr. 520/2013 și art. 205 C. proc. civ.

Un alt motiv de nelegalitate se referă la faptul că instanța de fond a pronunțat o soluție contrară dispozițiilor legale aplicabile, interpretând greșit chiar situația de fapt, întrucât dispozițiile legale incidente reglementează exemplificațiv, iar nu limitativ, situațiile în care se poate solicita constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate, așa cum a solicitat reclamanta în acțiune.

Astfel, nelegalitatea hotărârii pronunțate rezultă, din faptul că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia, iar faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

Or, aplicarea rigidă și formală a textului art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o greșită aplicare a legii.

Cu referire la fondul cauzei, nelegalitatea soluției privește și faptul că instanța de fond nu a efectuat o reală verificarea a bunului în litigiu la tipul de proprietate, implicit prin declararea prin lege a inalienabilității, la momentul în care s-a efectuat reconstituirea dreptului de proprietate la acel moment, precum și ulterior, pentru a se constata că terenul a fost și este in domeniul public al statului.

Or, existența acestui drept este confirmată și de destinația prevăzută pentru terenul în litigiu în cauză, destinație ce imprimă bunului respectiv caracterul unui bun ce se poate afla doar în proprietatea publică a statului, acesta din urmă înțelegând să îi confere Administrației Naționale de Meteorologie un drept de administrare a terenului cu această destinație.

Așadar, trebuie observat că dreptul de proprietate publică al statului există, fiind susținut de înscrisurile depuse la dosar, și nici o probă administrată nu induce ideea că dreptul de proprietate publică al statului s-ar fi stins în vreuna din modalitățiile prevăzute de lege, sau bunul ce face obiectul cauzei ar fi trecut în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, sau altei persoane.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat de reclamanta Administrația Națională de Meteorologie.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestor motive de casare.

În cauza de față, recurenta-reclamantă practic reia în cea mai mare măsură argumentele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș este nefondat doar în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x/10.07.2002, emis de pârâtă.

Prin sentința nr. 87/F-C din 10 iunie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația Națională de Meteorologie, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul TurismuluI, intervenient introdus în cauză societatea B. S.A., societate în faliment, reprezentată legal prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., ca tardiv formulată.

Criticile de nelegalitate formulate de recurentul Statul prin Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești care vizează încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, sunt neîntemeiate.

Așa cum reiese din înscrisurile existente la doasarul cauzei, în data de 14.09.2011, recurenta-reclamantă a solicitat Comunei Voineasa eliberarea unui certificat fiscal pentru înscrierea în cartea funciară, iar în urma acestei solicitări unitatea administrativ teritorială i-a comunicat recurentei-reclamante că "terenul aferent platformei situat în pct. Obârșia Lotrului face obiectul dosarului nr. x/2009", fiind făcută mențiunea că la această adresă s-a anexat și raportul de expertiză efectuat în dosarul indicat.

În raportul de expertiză indicat ca fiind efectuat în dosarul nr. x/2009, se face vorbire despre certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat în prezenta cauză, iar în condițiile în care atât adresa în discuție, cât și raportul de expertiză menționat în această adresă, au fost depuse la dosar chiar de către recurenta-reclamantă odată cu cererea de chemare în judecată, corect s-a reținut că recurenta a intrat în posesia adresei și raportului de expertiză menționate, de unde instanța de fond a concluzionat că la momentul purtării corespondenței dintre recurenta-reclamantă și unitatea administrativ teritorială, recurenta a luat cunoștință despre existența certificatului contestat.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004:

(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la (...)

(2) ... dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

(...)

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

Din economia dispozițiilor legale anterior menționate reiese că data luării la cunoștință este momentul la care începe să curgă termenul de decădere de un an în cadrul căruia se poate solicita anularea actului administrativ, iar astfel se constată că în măsura în care cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual este introdusă peste termenul de un an, calculat de la data la care reclamantul a cunoscut actul administrativ a cărei anulare o solicită, aceasta este tardiv formulată.

În speța de față, corect a reținut instanța de fond că, recurenta-reclamantă avea cunoștință încă din anul 2011 despre existența certificatului contestat, iar în anul 2015 a cunoscut cu certitudine certificatul contestat în prezenta cauză, acest certificat fiind depus în dosarul de fond nr. x/2015, iar cum cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar este formulată la data de 13.06.2018, reiese că în mod corect s-a reținut că s-a depășit termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Trebuie precizat faptul că, în raport de soluția de admitere a excepției tardivității și respingerea cererii de chemare în judecată ca tardiv formulată, soluție menținută de instanța de control judiciar, nu se mai impune analizarea criticilor care vizează fondul cauzei.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta Administrația Națională de Meteorologie împotriva sentinței nr. 87/F-C din 10 iunie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva încheierii din 27 mai 2019 și a sentinței nr. 87/F-C din 10 iunie 2019 ale Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2021.