ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6064/2021

Ședința publică din data de 3 decembrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 01.03.2019 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securități, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității al pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 551 din data de 08 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea ca vădit neîntemeiată și nefondată a acțiunii formulate de CNSAS.

După o amplă precizare legată de specificul acțiunii - legislația deconspirării, se critică hotărârea sub un prim aspect pe considerentul că instanța de fond nu a ținut cont de calitatea acestuia de ofițer de contrainformații economice, aflat în poziția sa de apăra secretele economice, descoperirile științifice în domeniul performanței cibernetice și digitale sau a licențelor de software realizate în munca de cercetare și proiectare științifică a Institutului CCITC București.

Susține recurentul că nu viața privată sau de familie a celui verificat era obiectul său de activitate, ci sarcinile sale de serviciu prevăzute în fișa postului său, respectiv să exercite misiunile încredințate inclusiv în institut, să protejeze munca a circa 2000 de specialiști și de apărare a secretului de serviciu și secretului economic al muncii de cercetare.

Se arată de către recurent că informațiile incriminate au legătură cu apărarea siguranței naționale a sectorului de cercetare în informatică întrucât vizau clarificarea suspiciunilor existente cu privire la cel în cauză și vizau printre altele modul concret în care acesta se achita de sarcinile de serviciu în scopul eliminării riscurilor reprezentate pentru organele de contraspionaj economic.

Afirmă recurentul că toate activitățile sale se desfășurau în cadrul raporturilor de muncă zilnice, într-un spațiu public, nu privat, iar existența lor obiectivă nu sunt imixtiuni, intruziuni în viața privată a persoanei vizate sau a familiei sale.

Informațiile și datele culese de recurent au fost făcute nu pentru a încălca dreptul la viață ci numai raportate la raporturile de munca de cercetare, la prezența sa în locul său de muncă.

De asemenea, susține recurentul că verificările efectuate de el nu au cauzat celui vizat niciun prejudiciu de imagine sau material, moral sau de altă natură, în realitate fiind avertizați ei din jur de micile sale derapaje comportamentale.

Sub un al doilea aspect criticile formulate vizează interpretarea conținutului sintagmei "viață privată" fără o raportare la dimensiunea, limitele previzibile și firești ale conceptului de încălcare, intruziune, suprimare.

Susține recurentul că urmărirea celui vizat fără acordul său a fost făcută în scopul influențării pozitive, prevenirii săvârșirii de acte necugetate pentru a corecta o percepție greșită de a-i salva viața și bunăstarea sa și a familiei sale și nu poate fi asimilată niciodată cu o intruziune în viața privată.

Influențarea pozitivă a celui vizat nu a avut ca scop schimbarea opiniilor sale politice ci exclusiv rațiuni umanitare, de ocrotire și conștientizare, educative din rațiuni civice, morale și sociale.

Se critică hotărârea recurată și sub aspectul că instanța de fond a înlăturat nelegal și fără temei conceptul social modern și avansat de umanism, solidaritate socială, ajutor mutual, consacrate în comunitățile umane, sens în care arată că rațiunile pentru care a fost atinsă viața intimă a persoanei vizate erau suspiciunile că aceasta era pe punctul de a comite o nouă faptă penală periculoasă pentru el și viața sa, cu grave consecințe pentru familia sa, și ca atare există o proporționalitate a măsurii intruzive prin raportare la particularitățile cauzei, gravitatea infracțiunii și importanța probelor ce ar putea fi obținute, și să se constate necesitatea măsurii.

În concluzie afirmă recurentul că activitatea desfășurată de acesta nu pot fi asimilate cu îngrădirea unor drepturi elementare, ci au fost măsuri de prevenire luate gradual și motivat în cadrul acțiunilor de contraspionaj economico-științific la locul de muncă, în legătură cu munca sa de cercetare.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că în cauză condițiile impuse de O.U.G. nr. 24/2008 au fost îndeplinite, fiind în modd corect reținute și de instanța de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte menționează că O.U.G. nr. 24/2008 instituie condamnarea regimului totalitar comunist, prin deconspirarea foștilor lucrători de securitate și a colaboratorilor acesteia, ca o componentă importantă a perturbării regimului menționat.

În acest registru, prevederile art. 2 lit. a) din actul normativ definesc noțiunea de "lucrător al securității", respectiv persoana care a avut calitatea de ofițer/subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, și în această calitate a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din conținutul normei evocate se pot desprinde condițiile legale obligatorii care, îndeplinite fiind cumulativ, determină calitatea de lucrător al securității.

Astfel, persoana respectivă a fost angajat al Securității în perioada 1981-1982, și a desfășurat activități prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului sens în care instanța de fond a reținut că a participat activ la supravegherea informativă a unei persoane - B.., instruind sursa "C." în scopul obținerii de date și informații referitoare a anturajul, preocupările și viața de zi cu zi a celui urmărit.

Prin urmare, din actele și lucrările dosarului rezultă întrunirea cerințelor instituite prin actul normativ O.U.G. nr. 24/2008, prima instanță, constatând în mod corect că, prin activitatea desfășurată, recurentul-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că toate ativitățile desfășurate de acesta au fost efectuate în vederea îndepliniri sarcinilor de serviciu prevăzute în fișa postului său.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte constată, că, în speță, măsurile propuse de pârât și acțiunile întreprinse pentru îndeplinirea acestora, se încadrează în categoria activităților care au avut drept urmare îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului stipulate de Constituția României de la acea dată, precum și de normele internaționale la care România era parte.

Astfel, înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe, demonstrează, cu prisosință, acțiunile întreprinse de către pârât, ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viața privată, protejat normativ și în perioada anterioară anului 1989.

Simpla obținere și mai ales, folosire a unor informații cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o încălcare a dreptului la viață privată, prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Nu prezintă relevanță dacă informațiile obținute și prelucrate de către recurent au determinat sau nu îngreunarea situației persoanei urmărite, sau dimpotrivă, au condus la concluzia că aceasta nu avea opinii critice la adresa regimului comunist, importantă fiind, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de recurent, în viața privată a persoanei urmărite.

În altă ordine de idei, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofițer al Securității să fi desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Se constată că legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat și supus spre aprobare anumite măsuri și persoanele care le-au aprobat, respectiv, le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliție politică să vizeze încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale.

În cauză, față de activitățile desfășurate în calitatea menționată, respectiv dirijarea unei surse din legătura personală pentru obținerea de date și informații se circumscriu condiției prevăzute de actul normativ anterior menționat.

Prin urmare, toate activitățile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, indiferent dacă au fost de inițiere, propunere sau aprobare, etc., conduc la constatarea calității de lucrător în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior enunțate.

Recurentul nu se poate apăra invocând natura activității desfășurate în baza raporturilor de serviciu, având în vedere că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist", care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Înalta Curte are în vedere și faptul că în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut consecvent (spre exemplu, în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009), faptul că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor/…/contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești", și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".

În concluzie, se constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva sentinței civile nr. 551 din 8 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2021.