ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6060/2021

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la 10.06.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Poliția de Frontieră Română - Punctul de Trecere a Frontierei Aeroport Cluj Napoca,solicitând: - în principal: 1. Anularea în tot a Deciziei nr. 476947 din 13.09.2018 - act administrativ unilateral cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 544/2004, întocmită de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin care, în baza art. 27 alin. (7) coroborat cu art. 29 lit. a) din O.U.G. nr. 102/2005, împotriva reclamantului a fost instituită măsura de restrângere a exercitării dreptului la libera circulație și rezidență în România, prin nepermiterea intrării pe teritoriul României, ca nelegală, netemeinică și neproporțională, și pe baza căreia a fost emis, ca măsură tehnică de punere în aplicare a deciziei, Refuzul Intrării la Frontieră nr. 56/2188 din 24.10.2018;

Anularea în tot a Refuzului Intrării la Frontieră nr. 56/2188 din 24.10.2018, act administrativ unilateral cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 544/2004, emis de Ministerul Afacerilor Interne - Poliția de Frontieră Română - Punctul de Trecere a Frontierei Aeroport Cluj-Napoca [în continuare MAI-PFR-PTF A. C-N] în baza Deciziei nr. 476947 din 13.09.2018, în principal, în temeiul principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resolutio iure dantis, resolvitur ius accipientis), ca rămas fără suport legal, în subsidiar ca nelegal și netemeinic;

Obligarea pârâților la RADIEREA consemnului nominal de nepermitere a intrării în România a reclamantului;

Obligarea pârâților la recunoașterea dreptului reclamantului, cetățean al Uniunii Europene, la libera circulație pe Teritoriul României, și a dreptului de (1) a intra în mod liber și nestingherit pe teritoriul României, (2) de a circula liber în România, (3) de a părăsi în mod liber teritoriul României); 5. să se constate încălcarea dreptului reclamantului la instruire (învățătură), muncă, libertatea de alegere a ocupației, viața privată, demnitate și reputație;

Obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri morale în valoare de 5.000 euro (cinci mii euro), echivalent în RON la data plății efective, în favoarea reclamantului pentru prejudiciile suferite ca urmare a instituirii măsurii de restrângere a exercitării dreptului la libera circulație și rezidență în România prin nepermiterea intrării pe teritoriul României, precum și la plata despăgubirilor materiale pentru beneficiile nerealizate ca urmare a suspendării contractului de muncă încheiat între reclamant și editura B., cuantumul despăgubirilor pentru daunele materiale urmând a fi indicat printr-un memoriu separat; 7. în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, suspendarea executării actelor administrative individuale ale căror anulare o solicită prin prezenta, și a Deciziei nr. 476947 din 13.09.2018 întocmite de MAI-IGPF și a Refuzului Intrării la Frontieră nr. 56/2188 din 24.10.2018 emis de MAI-PFR-PTF A. C-N, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. 8. cu cheltuieli de judecată dacă pârâții se opun admiterii prezentei cereri introductive, constând în taxă judiciară și onorariu avocațial, - în subsidiar

În temeiul art. 27 alin. (4)-(6) din O.U.G. nr. 102/2005, reducerea perioadei măsurii de restrângere a exercitării dreptului la libera circulație și rezidență în România, prin nepermiterea intrării pe teritoriul României instituită împotriva reclamantului;

Cu cheltuieli de judecată dacă pârâții se opun admiterii prezentei cereri introductive, constând în taxă judiciară și onorariu avocațial. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 577 din 10 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri judecătorești, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei a fost invocată excepția tardivității formulării motivului suplimentar de recurs. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, reclamantul A. a contestat măsura de nepermitere a intrării sale pe teritoriul României, pentru o perioadă de 5 ani, dispusă potrivit art. 6 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 27 alin. (1) și (5) și art. 29 lit. a) din O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și a cetățenilor Confederației Elvețiene. Potrivit art. 29 1 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 102/2005 "(6) Împotriva măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României se poate face contestație, în termen de 10 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București. (7) Instanța soluționează contestația de urgență și cu precădere, pronunțându-se prin hotărâre. Instanța judecă în camera de consiliu, cu citarea părților. Hotărârea instanței este definitivă". Având în vedere că legiuitorul a stabilit ca măsura de nepermitere a intrării în România să fie supusă unui singur grad de jurisdicție, precum și împrejurarea că pretențiile reclamantului au fost analizate în mod efectiv de instanța competentă, Înalta Curte constată că sentința recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 29 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 102/2005, iar recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, și va respinge recursul în consecință.