ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 310/2021

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 05.01.2018, reclamantul A., cetățean străin, a formulat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, contestație împotriva măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României, solicitând anularea dispoziției de interzicere a intrării în Romania nr. 129038/25.12.2017 emise de pârât.

Prin sentința nr. 1946 din data de 24 aprilie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, împotriva măsurii interzicerii intrării în România, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Reluând argumentele de fapt și de drept prezentate în fața instanței de fond, recurentul arătat, în esență, că actul administrativ contestat este insuficient motivat, iar măsura dispusă este una excesivă și disproporționată în raport de gravitatea faptei săvârșite.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, prin prisma dispozițiilor art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare, apreciind că recursul promovat este admisibil, în lumina deciziei CCR nr. 369/30.05.2017 coroborate cu Decizia Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52/2018.

Examinând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței curții de apel, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

De asemenea, Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentului, în sensul admisibilității căii de atac, în lumina deciziei CCR nr. 369/30.05.2017 coroborate cu Decizia Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52/2018, întrucât aceste decizii vizează texte de lege fără incidență în prezenta cauză, respectiv excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sau interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursul invocată de intimatul-pârât și va respinge ca inadmisibil recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1946 din data de 24 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.