ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5642/2022

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2022, la data de 11.04.2022 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, A solicitat instanței, în principal, anularea măsurii de interzicere a intrării în România pe o perioadă de 1 an, dispuse prin Decizia nr. 403478/27.03.2022 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Sectorul Poliției de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca - Punctul Poliției de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca, iar în subsidiar, reducerea duratei interdicției de intrare în România de la 1 an la 6 luni.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 1.247 din data de 17.06.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 a Curții de Apel București s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut, procedând la interpretarea teleologică a prevederilor art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. Nr. 194/2002 din 12 decembrie 2002, că legiuitorul a instituit competența de soluționare a cererilor având ca obiect anularea actului administrativ de interzicere a intrării pe teritoriul României în favoarea Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află punctul de trecere al Frontierei care a dispus această măsură, iar nu în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță în a cărei rază teritorială de află sediul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Or, de lege lata, nu există o normă de procedură cuprinsă într-o lege specială care să instituie competența teritorială exclusivă de soluționare a cererilor având ca obiect anularea Deciziei de interzicere a intrării pe teritoriul României în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, iar o altă interpretare nu poate să aducă atingere unei norme de procedură civilă lipsită de echivoc, respectiv 106

3

alin. (5) din O.U.G. Nr. 194/2002 din 12 decembrie 2002.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 225/2022 din 12 august 2022, Curtea de Apel Cluj, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj, invocată de reclamant și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. și pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în favoarea Curții de Apel București.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a sesizat instanța ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a avut în vedere că, pentru stabilirea competenței teritoriale exclusive este necesar a se stabili în speță care este formațiunea care a dispus măsură interzicerii.

A reținut instanța că, din conținutul adresei de informare nr. x din data de 27.03.2022 rezultă că măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului pe o perioadă de 361 de zile, nu a fost dispusă de către Sectorul Poliției de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca-Punctul Poliției de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca care a întocmit adresa de informare sus menționată, această măsură fiind instituită anterior printr-un alt act de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Așadar Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este instituția care a dispus măsura interzicerii intrării în România cu privire la reclamant, aceasta fiind măsura care a produs efecte juridice cu privire la situația reclamantului și nu adresa prin care acestuia doar i s-a comunicat luarea măsurii de către I.G.P.F.

În stabilirea noțiunii de "formațiune care a dispus această măsură" în prezenta speță prevederile art. 12 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ulterioare sunt irelevante. Pentru a fi fost relevante era necesar ca măsura să fie efectiv dispusă de Sectorul Poliției de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca-Punctul Poliției de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca.

A conchis instanța că, formațiunea care a dispus măsura de interzicere a intrării în România este Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Sectorul Poliției de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca-Punctul Poliției de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca a făcut doar o comunicare petentului cu privire la măsura dispusă, așa cum rezultă în mod neechivoc din adresa nr. x din data de 27.03.2022 în conținutul căreia se menționează explicit că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a dispus măsura interzicerii intrării în România cu privire la reclamant.

Dat fiind faptul că formațiunea care a dispus măsura de interzicere a intrării în România - respectiv Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - își are sediul în localitatea București, se constată că, în aplicarea prevederilor art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, competența teritorială de soluționare a prezentei cauze revine Curții de Apel București, iar nu prezentei instanțe.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În cauză, reclamantul A. a fost informat cu privire la faptul că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a dispus măsura interzicerii intrării în România, în temeiul art. 106

3

alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002, pentru depășirea termenului legal de ședere în România cu 361 de zile, prin adresa nr. x din data de 27.03.2022 emisă de Sectorul Poliției de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca-Punctul Poliției de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca.

Așa cum rezultă din cuprinsul adresei sus menționate Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este instituția care a dispus luarea măsurii interzicerii intrării în România în ceea ce-l privește pe reclamant.

În ceea ce privește măsura interzicerii intrării pe teritoriul României, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 106

3

din O.U.G. nr. 194/2002, aceasta "(1) ... se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) -d) și art. 8 alin. (2) lit. a) -b

1

) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu ședere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voința sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Astfel, dispozițiile art. 106

3

alin. (5) stabilesc o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

Or, din conținutul adresei de informare nr. x din data de 27.03.2022 rezultă că măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului pe o perioadă de 361 de zile, a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, aceasta fiind măsura care a produs efecte juridice cu privire la situația reclamantului și nu adresa prin care acestuia doar i s-a comunicat luarea măsurii de către I.G.P.F.

Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă în cauză (astfel cum rezultă și din cuprinsul adresei nr. x din data de 27.03.2022) de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care are sediul în București, potrivit dispozițiilor art. 106

3

alin. (5) menționat contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel București, căreia îi revine și competența teritorială de soluționare a cauzei.

Nu în ultimul rând, este de menționat că măsura de interzicere a intrării în România este o măsură destinată a opera pe întreg teritoriul țării, ceea ce excede sferei de competență a organului local de poliție, fiind fără relevanță, sub aspectul stabilirii competenței de soluționare a cauzei faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de organul local de poliție, câtă vreme prin aceasta, așa cum rezultă în mod neechivoc din conținutul său, doar s-a procedat la informarea străinului cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.