ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5835/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 01.03.2018 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, Serviciul Fiscal Municipal Mangalia să se dispună anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2013, emisă de Serviciul Fiscal Municipal Mangalia, anularea Deciziei nr. 16/12.02.2018, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 61092/16.12.2013 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 188 din data de 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, Serviciul Fiscal Municipal Mangalia și a anulat Decizia nr. 16/12.02.2018, privind soluționarea contestației, emisă de DGRFP Galați și Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2013, emisă de DGRFP Galați - AJFP Constanța - Serviciul Fiscal Municipal Mangalia, obligând pârâtele la plata sumei de 2.050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu expert) către reclamant.

Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2. anterior, au declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, în a cărei structură funcționează Serviciul Fiscal Municipal Mangalia și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

Prin calea de atac promovată, invocând dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamant.

Din sinteza aspectelor exhibate prin memoriul de recurs, rezultă că acestea critică maniera în care judecătorul fondului și-a îndeplinit obligația de motivare a hotărârii de anulare a Deciziei de soluționare a contestației nr. 16/12.02.2018, emisă de DGRFP Galați, apreciind recurentele că prima instanță nu a indicat argumentele pentru care a reținut nelegalitatea unui astfel de act administrativ.

În opinia recurentelor, pentru a analiza legalitatea actului administrativ fiscal, era necesar ca instanța de fond să rețină existența unor cauze de nulitate absolută și/sau relativă apte a conduce la anularea deciziei de soluționare a contestației, câtă vreme deplina jurisdicție în domeniul fiscal vizează, în prezenta cauză, un conflict ce se poartă asupra legalității actului administrativ prin care DGRFP Galați a respins contestația administrativă și, în subsidiar, asupra actului fiscal prin care s-a stabilit răspunderea solidară.

Or, susțin, în esență, recurentele că, prin sentința civilă nr. 188 din 14.11.2018, instanța de fond nu a stabilit împrejurările și temeiurile de drept încălcate prin Decizia de soluționare a contestației nr. 16/12.02.2018, ci, în afară de considerentele prin care a dezlegat chestiunea respectării prevederilor art. 43 lit. g) din O.G. nr. 92/2003, celelalte motive reținute de către instanța de fond (inexistenta prematurității emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare, nerespectarea dreptului contribuabilului de a fi audiat, prin faptul că invitația la audiere a fost transmisă la altă adresă decât cea la care locuia efectiv, lipsa dovezilor privind existența vinovăției sub forma intenției directe, a relei-credințe în provocarea stării de insolvabilitate a Clubului sportiv Fotbal Callatis Mangalia, existenta unei alte stări faptice care a generat încetarea activității clubului și starea de insolvabilitate etc) au privit strict nelegalitatea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.12.2013.

Astfel, în opinia recurentelor, anularea deciziei de soluționare a contestației și a deciziei de atragere a răspunderii solidare, fără a exista o minimă cercetare judecătorească cu privire la existenta cauzelor de nulitate a deciziei de soluționare a contestației, constituie o încălcare a dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant A. a invocat excepția nulității recursului, apreciind că aspectele invocate prin memoriul de recurs nu pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 6 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 12 iulie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul și normele legale incidente, dar și de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța- Serviciul Fiscal Municipal Mangalia și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând criticile subsumate de recurentele motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care acestea susțin, în esență, inexistența, în cuprinsul sentinței atacate, a unei motivări care să vizeze hotărârea de anulare a Deciziei nr. 16/12.02.2018, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați ("DGRFP Galați") în soluționarea contestației formulate de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 61092/16.12.2013, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, în contextul în care hotărârea recurată respectă standardele impuse de art. 425 C. proc. civ.

Trebuie precizat faptul că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt, încadrarea acesteia în drept, examinarea argumentelor părților și, nu în ultimul rând, expunerea raționamentului logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Pe de altă parte, astfel cum Înalta Curte a evidențiat în jurisprudența sa constantă, motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o chestiune de cantitate și nici nu obligă instanța să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept ale părților, instanța putând să grupeze unele dintre acestea, pe baza unui numitor comun și să le răspundă în cadrul unui singur considerent. Totodată, este necesară analiza acelor motive și apărări care sunt esențiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului

Transpunând aceste repere teoretice în contextul criticilor formulate de recurente, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond îndeplinește, inclusiv din perspectiva soluției de anulare a Deciziei nr. 16/12.02.2018, criteriile legale sus enunțate.

Astfel, instanța de control judiciar constată că prin Decizia nr. 61092/16.12.2013, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța (în a cărei structură funcționează Serviciul Fiscal Municipal Mangalia), s-a dispus angajarea răspunderii solidare a intimatului - reclamant A. cu debitorul Clubul sportiv "Fotbal Callatis" Mangalia.

Împotriva unui astfel de act administrativ fiscal a promovat contestație administrativă prealabilă intimatul - reclamant, care, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 253/CA/22 noiembrie 2017 în dosarul nr. x/2014, a fost soluționată de către D.G.R.F.P. - Galați prin Decizia nr. 16/12.02.2018, organul fiscal pronunțându-se pe fondul contestației formulate de A., în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Prin acțiunea în contencios administrativ ce face obiectul dosarului pendinte, reclamantul A. a contestat atât legalitatea deciziei de soluționare a contestației sale (Decizia nr. 16/12.02.2018), cât și legalitatea actului administrativ fiscal emis în sensul angajării răspunderii sale solidare cu debitorul Clubului sportiv "Fotbal Callatis" Mangalia (Decizia nr. 61092/16.12.2013).

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată se desprinde, în mod neechivoc, aspectul învestirii instanței de judecată cu un control de legalitate deplin al Deciziei nr. 16/12.02.2018, câtă vreme reclamantul a invocat netemeinicia și nelegalitatea acesteia. Or, din această perspectivă, Înalta Curte reține că spectrul verificărilor impuse de promovarea unei acțiuni în contencios administrativ (bineînțeles, în limitele învestirii stabilite prin actul de sesizare) include o cercetare a conformității actului atacat cu toate condițiile legale, inclusiv din perspectiva triplei "dimensiuni" a prezumției de care acesta se bucură: de legalitate, de veridicitate (temeinicie), respectiv de autenticitate.

De asemenea, Înalta Curte observă că, în esență, critica de netemeinicie adusă de reclamant Deciziei nr. 16/12.02.2018 a vizat maniera în care D.G.R.F.P. - Galați a răspuns aspectelor invocate de reclamant prin contestația administrativă, or astfel de critici sunt similare celor invocate în combaterea legalității Deciziei nr. 61092/16.12.2013.

În acest context, din cuprinsul sentinței atacate rezultă că tehnica abordată de judecătorul fondului, în demersul său de motivare a hotărârii pronunțate, a fost cea a analizării grupate a argumentelor similare invocate de reclamant atât în susținerea nelegalității și netemeiniciei Deciziei nr. 16/12.02.2018, cât și în susținerea nelegalității și netemeiniciei Deciziei nr. 61092/16.12.2013. Un astfel de aspect rezultă inclusiv din formularea expusă de judecătorul fondului în fila x a sentinței, unde acesta arată că: Pe fond […] prin actul administrativ contestat, precum și prin decizia de soluționare a contestației administrativ fiscale, pârâții nu fac decât să prezinte situația de fapt în ceea ce privește demersurile efectuate în vederea executării silite și a constatării insolvabilității debitorului Club sportiv "Fotbal Callatis" Mangalia, fără să demonstreze presupusa vinovăție a autorului și legătura de cauzalitate dintre modul în care acesta ar fi acționat și starea de insolvabilitate a societății.

În atare condiții, instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., sentința recurată cuprinzând argumente ce au stat la baza soluției de anulare a Deciziei nr. 16/12.02.2018, care demonstrează că prima instanță a analizat în mod adecvat argumentele expuse de părți în privința legalității unui astfel de act administrativ, judecătorul indicând elementele de fapt și de drept ale cauzei, în condițiile expuse și în jurisprudența Curții EDO (spre exemplu hotărârea Boldea c. României), pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, precum și silogismul logico - juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare și lipsite de contradictorialitate rațiunile avute în vedere.

Pentru aceste motive, întrucât nu pot fi identificate aspecte care să atragă incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța- Serviciul Fiscal Municipal Mangalia și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța- Serviciul Fiscal Municipal Mangalia și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței civile nr. 188 din data de 14 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.