ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5648/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 617/13.06.2019, emisă de către pârât, prin care postul de televiziune B. a fost amendat cu suma de 5000 RON, și exonerarea reclamantei de la plata acestei amenzi.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 17 din 10 ianuarie 2020, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situația de fapt expusă în fața primei instanțe, susținând, în esență, că urmare solicitărilor autorității publice intimate în perioada campaniei electorale (27 aprilie-24 mai 2019), de punere la dispoziție a emisiei integrale a postului de știri B., a răspuns de fiecare dată că nu a făcut campanie electorală pe B. până în 9 mai 2019, iar spre sfârșitul campaniei electorale a transmis înregistrările cerute, mai puțin reluările, dintr-o eroare de comunicare, ulterior, transmițând și perioada lipsă din intervalul 24 - 06 reprezentat de reluări ale emisiunilor difuzate în cursul zilei, și oferind explicații în ședința Consiliului din data de 6 iunie 2019.

În opinia părții, fapta nu a fost individualizată în mod concret, nu au fost aplicate în mod corect dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 2/2001, modificată, privind aplicarea unei sancțiuni principale a avertismentului (în cazul de față a somației publice) și nu a fost respectat articolul 21 privind corecta individualizare a faptei și a sancțiunii - în limitele prevăzute de actul normativ, care trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal - în cauză decizia de sancționare.

Recurenta a arătat că nu a acționat cu intenția de a eluda norma legală ce o obliga să pună la dispoziția intimatei înregistrările programelor de televiziune/radio solicitate, scopul edictării normei legale fiind acela ca intimata să-si exercite controlul asupra conținutului programelor de televiziune difuzate în perioada de referință.

Astfel, analizându-se răspunsul postului de televiziune, se poate observa faptul că a existat o interpretare eronată a obligației impuse în sarcina acestuia, înțelegând că trebuie să pună la dispoziția intimatei înregistrările emisiunilor electorale difuzate în perioada de referință, or, neavând astfel de emisiuni nu ar fi avut ce pune la dispoziția Consiliului, iar, pe de alta parte, răspunsul adresat unei autorități publice echivalează, din punct de vedere juridic, cu o declarație pe proprie răspundere ce poate atrage consecințe legale, acesta fiind motivul pentru care a cerut autorității precizări, în sensul dacă în situația dată se mai impune comunicarea celor solicitate, răspuns pe care însă nu le-a primit.

În concluzie, recurenta a menționat că, în cauză, criticile vizează precaritatea analizei primei instanțe pe aspectul vinovăției sale în ceea ce privește săvârșirea contravenției față de prevederile O.G. nr. 2/2001.

Astfel, a cerut lămuriri intimatei cu privire la concretețea solicitărilor, ulterior punând la dispoziția acesteia înregistrările cerute, prin urmare a considerat că prima instanță a omis să analizeze vinovăția recurentei având în vedere conduita adoptată în cadrul corespondentei purtate cu intimata, din care rezultă buna credință, altfel ar fi observat că nu i se poate imputa fapta contravențională pentru că nu a săvârși-o cu vinovăție, lipsind elementul subiectiv ce compune latura subiectivă contravențională.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 617/13.06.2019, emisă de către pârât, și exonerarea reclamantei de la plata amenzii aplicate, în sumă de 5.000 RON.

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurentei, care, în esență, sunt centrate pe faptul că, în opinia acesteia, prima instanță nu a analizat vinovăția în ceea ce privește săvârșirea contravenției în raport cu prevederile O.G. nr. 2/2001, invocând corespondența purtată cu intimata, din care rezultă buna sa credință, și greșita individualizare a sancțiunii prin neaplicarea prevederilor ordonanței.

Prin decizia contestată, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 de RON, pentru nerespectarea obligațiilor de a transmite Consiliului înregistrările programului difuzat în perioada 27 aprilie - 25 mai 2019 (perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare europene), în termenele și condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 și 2

1

alin. (1) din Decizia nr. 412/2007 cu modificările și completările ulterioare.

În acest sens, se reține că pârâta a solicitat reclamantei la data de 25.04.2019, cu revenire în data de 09.05.2019, să pună la dispoziția autorității înregistrările programului difuzat de acest post pentru perioada campaniei electorale, 27 aprilie-25 mai 2019, iar în răspunsul său reclamanta a arătat că până la data respectivă nu a difuzat programe electorale în cadrul emisiunii B. in perioada 27.04.2019-25.05.2019.

Se reține că anterior aplicării sancțiunii cu amendă, conform art. 91 alin. (1) și (3) din Legea audiovizualului, recurenta-reclamantă fusese sancționată cu somație publică de intrare în legalitate, prin Decizia nr. 399/14.05.2019, pentru nerespectarea acelorași obligații legale de comunicare a înregistrărilor programului difuzat, prevăzute de art. 2 și 2

1

din Decizia 412/2007 privind obligațiile ce revin radiodifuzorilor la înregistrarea programelor de radio și de televiziune.

Totodată, se observă că ulterior comunicării acestei decizii (399/2019), s-a solicitat din nou reclamantei să pună la dispoziție înregistrările programului difuzat de postul B., iar aceasta a răspuns în sensul că cerința nu a putut fi îndeplinită în totalitate, întrucât, potrivit Deciziei nr. 312/10.05.2017, " vor fi păstrate timp de 30 de zile după data difuzării", prin urmare, o parte dintre ele (4 zile) au fost rescrise cu înregistrări noi, astfel fișierele retrimise pârâtei conțin 4 zile cu emisie 17 ore, iar restul de 28 de zile au emisia întreagă de 24 ore.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 2 și 2

1

din Decizia 412/2007 privind obligațiile ce revin radiodifuzorilor la înregistrarea programelor de radio și de televiziune, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

- "art. 2: Radiodifuzorii sunt obligați să pună la dispoziția Consiliului Național al Audiovizualului, la cerere, înregistrările programelor de televiziune și/sau de radio solicitate, într-un format digital uzual, cum ar fi: video - .avi, .wmv, .mp4, .asf/rezoluție minimă 360p și audio -.wma "mp3/calitate minimă 64 kbps, după caz, astfel:

a) pe suport CD/DVD/HDD extern, memory stick USB;

b) prin transfer pe Internet, cu accesarea unui server FTP pus la dispoziție de radiodifuzor.

- art. 2

1

alin. (1): Termenul de transmitere a înregistrărilor programelor de televiziune și/sau de radio este de maximum 5 zile calendaristice de la data primirii de către radiodifuzor a solicitării de la Consiliul Național al Audiovizualului".

Din analiza prevederilor menționate rezultă obligația radiodifuzorilor de a transmite înregistrările programelor de televiziune într-un termen de maximum 5 zile calendaristice de la data primirii solicitării de la Consiliul Național al Audiovizualului.

Altfel spus, în raport cu reglementările din domeniul audiovizualului, radiodifuzorii au obligația de a înregistra programele difuzate, în timp real și în integralitatea lor, și de a le pune la dispoziția Consiliului, la solicitarea acestuia, pentru ca autoritatea să-și poată exercita atribuțiile legale de monitorizare și control asupra modului în care conținutul acestora respectă prevederile legale.

Aceeași obligație este prevăzută și în perioada campaniei electorale, în cauză fiind vorba despre cea desfășurată în perioada 27.04.-25.05.2019, perioada campaniei pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European, perioadă în care recurenta era obligată să înregistreze și să transmită Consiliului, în integralitate, conform solicitării acestuia, programul difuzat.

Or, conduita recurentei-reclamantei este contrară acestor prevederi legale, partea nerespectând obligația de a comunica înregistrările programului difuzat în perioda 27.04.-25.05.2019, indiferent de conținutul programelor, astfel cum i s-a solicitat de către autoritate, iar necomunicarea ulterioară a înregistrărilor cerute în integralitate este imputabilă tot recurentei, cum corect a reținut și judecătorul fondului.

Așa fiind, nu pot fi reținute alegațiile recurentei în susținerea nevinovăției și bunei credințe, în raport cu cadrul legislativ care reglementează obligațiile și activitatea în materie, iar cât privește greșita individualizare a sancțiunii aplicate prin neaplicarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 se constată că acest aspect a fost invocat direct în recurs, neformând, așadar, obiect al analizei sentinței atacate.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 17 din 10 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.