ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.11.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5472/2021

HOTĂRÂRE
10.11.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5472/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1438/2021 din 7 iunie 2021, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Investită prin declinare, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 77 din 4 octombrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita - D.S.V.S.A. Harghita, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitara Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să dispună:

- obligarea ANSVSA să aloce din bugetul propriu către pârâta DSVSA Harghita fondurile necesare plătii către reclamanta a sumei prevăzute de O.U.G. nr. 117/2020 pentru luna august 2020;

- obligarea pârâtei Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita la plata sumei de 10.000 RON, aferentă drepturilor cuvenite pentru luna august 2020, în baza O.U.G. nr. 117/2020, precum și a dobânzii legale calculate asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței acestora și până la data plătii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației calculată pentru aceeași perioadă, respectiv de la data scadenței acestora și până la data plătii efective; cu cheltuieli de judecată.

Fundamentul juridic al acțiunii este reprezentat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 236/2019, art. III din O.U.G. nr. 117/2020.

În speță, pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei relevante sunt dispozițiile art. 6 din Anexa nr. 2ind. 1 la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanță, potrivit cărora:

"(1) Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanță primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin bugetul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza decontului și a documentelor justificative.

(2) Decontul prevăzut la alin. (1), însoțit de documentele justificative, se depune până pe data de 5 a lunii în curs pentru luna anterioară, iar decontarea sumei respective se realizează în maximum 20 de zile de la depunerea acestuia.

(3) Decontul prevăzut la alin. (1) se depune împreună cu următoarele documente justificative, după caz: (...).

(5) Decontul prevăzut la alin. (1) și documentele justificative aferente este/sunt verificat/e și vizat/e de către medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor oficiale, care stabilește, după caz, penalitățile aplicabile conform prevederilor art. 8, înainte de depunerea oficială la registratura concedentului.

(6) Decontul justificativ și documentele aferente activităților prevăzute la alin. (5) sunt verificate, în maximum 5 zile de la depunere, de către Serviciul/Biroul control oficial - sănătate și bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și aprobat de directorul executiv în vederea realizării plății."

Așadar, verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea 263/2019, precum și plata acesteia sunt de competența direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ANSVSA.

În cauza de față, verificarea și soluționarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atributul pârâtei DSVSA Harghita, iar împrejurarea că, alături de aceasta, a fost chemată în judecată și autoritatea centrală coordonatoare, în calitate de ordonator principal de credite, nu are relevanță sub aspectul competenței.

Curtea de apel a apreciat corect că nu ne aflăm în ipoteza unui litigiu privind achizițiile publice în raport de dispozițiile legale care instituie o subvenție în favoarea reclamantei, existența unui contract de achiziție publică (de concesiune) reprezentând doar o premisă a acordării acesteia. Astfel, din expunerea de motive a Legii nr. 236/2019, rezultă că suma de bani reprezintă o compensare a cheltuielilor suportate de medicii veterinari cu activități impuse de ANSVSA și DSVSA (ex. transportul probelor, consilierea crescătorilor de animale etc.), care nu sunt însă remunerate.

Înalta Curte reține că în speța dedus judecății este un raport de drept administrativ, privind un drept izvorât din lege, în care una dintre părți este o autoritate publică locală, întrucât art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat al autorității, neavând relevanță, sub aspectul competenței funcționale, împrejurarea că reclamanta nu face vreo referire la anularea vreunui act administrativ sau la refuzul autorității de rezolvare a unei cereri, astfel cum a apreciat curtea de apel.

Sub aspectul instanței competente, Înalta Curte reține că, deși art. 135 C. proc. civ. nu prevede soluția învestirii prin regulatorul de competență a unei instanțe terțe, în cazul în care niciuna dintre instanțele între care s-a ivit conflictul nu este competentă, această soluție se impune cel puțin în situația în care este vorba despre o competență de ordine publică.

O astfel de limitare, ar presupune, ca în același tip de cauze, născute între același tip de subiecte de drept, să fie judecate de instanțe diferite, după proceduri diferite, cu compunere diferită și căi de atac diferite.

Ținând seama de împrejurarea că în situația analizată este vorba de competență de ordine publică, precum și faptul că finalitatea procedurii regulatorului de competență este aceea de a stabili instanța căreia legea îi conferă competența de soluționare a unei pricini, Înalta Curte urmează a constata că, în speță, Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal este instanța căreia îi revine competența de a soluționa cauza.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., cu majoritate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita în favoarea Tribunalului Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-11-05
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5355/2021
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2021 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1698 din 30 iunie 2021, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a admi
ÎCCJ 2023-11-16
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5419/2023
ă Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita, în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel Târgu
ÎCCJ 2022-01-14
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 158/2022
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1695 din 30 iunie 2021, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, secți
ÎCCJ 2021-11-11
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5544/2021
contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de c
ÎCCJ 2021-11-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5874/2021
vizează obligarea A.N.S.V.S.A. la alocarea bugetară a sumelor necesare plății, precum și legătura strânsă dintre cele două capete de cerere, în baza art. 99 alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă să le soluționeze se determină ținând
Sursă