ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 158/2022

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1695 din 30 iunie 2021, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâte prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. și pe pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 92 din 21 octombrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc competența materială de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. a solicitat drepturi cuvenite lunii august 2020, conform O.U.G. nr. 117/2020, invocând derularea contractului încheiat pentru desfășurarea activităților sanitar-veterinare în calitate de medic veterinar, reglementate legal drept activități de interes public general.

Suma de 10.000 RON este solicitată prin prezenta acțiune în baza prevederilor art. 15 alin. (7) din O.U.G. nr. 117/2020 care modifică și completează O.G. nr. 42/2004 și abrogă art. IV alin. (2) și art. V din Legea nr. 236/2019, text care are în vedere concesionarul activităților specifice domeniului, deci și exercitarea acestei activități în temeiul unui contract de acest tip:

"(7) Prestatorii activităților prevăzute la alin. (2), care asigură un program zilnic de opt ore, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică și a sărbătorilor legale, primesc lunar, pentru fiecare contract subsecvent, pe perioada de derulare a acestuia, suma de 10.000 RON, exclusiv TVA, din bugetul Autorității, pentru transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării".

Ulterior, prin aprobarea cu modificări (Legea nr. 291/2020) textul a devenit "(7) Concesionarii activităților prevăzute la alin. (2), care asigură prin unitățile medicale veterinare prevăzute la pct. 35 din anexa nr. 1 un program zilnic de 8 ore pentru proprietarii animalelor din exploatațiile nonprofesionale din circumscripția sanitar-veterinară contractată, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică și a sărbătorilor legale, primesc lunar, pentru fiecare contract, pe perioada de derulare a acestuia, suma de 10.000 RON, din bugetul Autorității, scutită de TVA, pentru transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferente activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării."

Modul de derulare a contractului de concesiune este reglementat de același act normativ în anexa 21.

În fundamentarea pretențiilor sale, reclamantul a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată și că este titular-prestator al contractului de prestări servicii/acord cadru la care face referire actul normativ, destinatar al legii, calitate conform căreia a realizat fără întrerupere și realizează pe mai departe activitățile de medicină veterinară prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004, iar odată cu apariția O.U.G. nr. 117/2020 DSVSA Harghita i-a solicitat încheierea acordului-cadru de modificare a contractului în derulare, reclamantul realizând activitățile prevăzute în cuprinsul O.U.G. nr. 117/2020, întocmind întreaga documentație necesară pentru dovedirea eligibilității. Constatând satisfăcute toate exigențele de fond și formă prevăzute de O.U.G. nr. 117/2020, pârâta DSVSA Harghita a înregistrat factura fiscală și decontul emis de reclamantă, cu mențiunea "bun de plată" care face dovada deplină a îndeplinirii tuturor condițiilor legale prevăzute de noul act normativ, cu toate acestea, la finalul lunii noiembrie 2020, pârâta returnând factura aferentă lunii august cu motivarea că ANSVSA nu a alocat fondurile bugetare pentru plata sumei de 10.000 RON aferentă lunii august.

Acțiunea în contencios administrativ subiectiv, poate avea ca obiect principal:

- anularea unui act administrativ în sensul larg al acestei noțiuni (act unilateral sau contract administrativ),

- obligarea autorității publice pârâte la emiterea unui asemenea act ori a altui înscris în vederea recunoașterii unui drept sau interes legitim al reclamantului,

- obligarea autorității publice pârâte la efectuarea unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al reclamantului,

- obligarea unei autorități publice la punerea în executare a unui act administrativ de autoritate emis la cererea reclamantului sau ca urmare a plângerii prealabile a acestuia.

Obiectul este unul din elementele acțiunii civile și reprezintă pretenția concretă a reclamantului, protecția dreptului subiectiv sau a unui interes ce se poate realiza numai pe calea justiției.

Din modul de redactare al Legii nr. 554/2004, respectiv art. 1, art. 8 și art. 18, contenciosul administrativ este un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia se analizează nu numai conformitatea actului administrativ cu legea sau cu alte acte normative ce au stat la baza emiterii lui, ci și existența unei vătămări produse reclamantului într-un drept sau interes legitim.

În cazul unui litigiu de contencios administrativ ceea ce se verifică de către instanță este dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă actul contestat este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și dacă s-a produs o vătămare a unui drept sau interes legitim.

În cauză, ceea ce se urmărește de către reclamantă este obligarea pârâților la plata unei sume de bani, obligație asumată de către pârâte prin contractul de concesiune menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Astfel, legiuitorul a stabilit competența instanței civile de drept comun pentru acele litigii ce decurg din executarea contractelor administrative.

Înalta Curte apreciază că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretențiile rezultate dintr-un contract, fie chiar de concesiune, pretenții ce decurg din executarea contractului, drept urmare prezenta acțiune își are temeiul pe răspundere civilă contractuală, situație în care prezenta cauză are natură civilă de competența instanțelor de drept comun.

Pe de altă parte, împrejurarea că pârâții au calitatea de instituții publice, sau împrejurarea că pretențiile solicitate derivă dintr-un contract de concesiune nu determină natura prezentului litigiu ca fiind unul de contencios administrativ. Ceea ce determină natura litigiul ca fiind de contencios administrativ este ca acesta să fie născut din emiterea sau încheierea unui act administrativ, din tăcerea administrativă ori din refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. și pe pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.